May 29

TIFF 2016. Film: The Show of Shows

Weekendul de la Castel face parte din programul meu obligatoriu la TIFF, orice-ar mai rula în același timp… și ieri chiar aș fi vrut să văd un film la Arta care era cam când trebuia să plec eu către Bonțida. Neplăcută treabă că trebuie să alegi, dar, na, e ca în viața! Ai preferințe, te duci după ele!

La Castel taman asfințea soarele, numai bine de contemplat culorile nebune, iasomia era în floare, copii, căței și iubitori de film.

Seara s-a deschis cu Tambours en Feu, spectacolul celor de la Trans Express (i-am văzut și la FITS acum câțiva ani, dar pe fundalul de la Bonțida parcă au fost și mai mișto!) care s-au jucat, la propriu, cu focul. Aș fi țopăit un pic pe ritmurile lor, mai ales că se lăsase frigul, la fel de mușcător ca țânțarii din dotarea lacului de pe domeniu… Băi, și prin blugi m-au nimerit!

După tobe, am văzut The Show of Shows, un documentar despre lumea circului și a vodevilului, cu niște imagini de arhivă – sunt convinsă că s-a muncit mult la obținerea lor.
Mi-a plăcut, și mi-ar fi plăcut și mai mult dacă nu erau imaginile cu animale la circ, nu c-ar fi părut neapărat chinuite, doar că îmi displace mie treaba asta, plus că nu pot să trec de ideea că un elefant care face tumbe nu are cum să fie un elefant prea fericit.

Această tanti făcea piruete cu un scaun în gură! Artistic or what?!
Această tanti făcea piruete cu un scaun în gură! Artistic or what?!

Pe de altă parte, am apreciat valoarea filmărilor și parada de personaje dubioase, de la uriași la pitici, femei și copii și bărbați legați la ochi care prestau în meciuri de box spre amuzamentul mulțimilor, la oameni care erau aruncați din tunuri și femei care făceau numere mixte de striptease și acrobație. Și când zic striptease, vorbesc inclusiv de pantalonașii bufanți, cămășoaie din alt cod poștal decât sexy… ce să mai! Freak show!

Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre performanțele artistice ale vremii, cumva, nu doar să asist la variate momente, chiar dacă mișto montate și măiastru sonorizate cu muzica Sigur Ros. Pe de altă parte, a fost ca și cum m-am uitat la o expoziție cu imagini mișcătoare sau aș fi răsfoit Daily Prophet cu poze în care subiectele prind viață. Captivant, dar nu chiar pe de-a-ntregul!

Altfel, gândul cu care am rămas a fost că suntem o specie tare dubioasă, noi, oamenii, că facem tot felul de măscări pentru distracția celorlalți care, la rândul lor, sunt distrați de tot felul de măscări, că ne place să credem că, dacă avem un băț, tigrul sau leul vor face ce le spunem noi să facă, iar masculinitatea se demonstrează plenar când ești un văcar capabil să trântească la pământ un vițeluș și să-i lege picioarele în timp record. Meh. Nu mi-a plăcut prea tare de noi din persectiva asta.

***
Credit foto: The National Fairground Archive, University of Sheffield Library



Tags:
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 29/05/2016 by ruxandra in category "Filme

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *