June 8

FITS 2018: Zece zile de evadare în normalitate

După aproape zece zile de TIFF și o săptămână de lucru extrem de intens, tir de mailuri și telefoane și schimbări și modificări și… da’ poate nu vă interesează asta, s-a făcut ieri, ora 13, și mi-am dat seama că peste un ceas am tren spre Sibiu. Un sfert de oră de bagaj, un sfert de oră de învărtit absolut inutil prin casă și încă un sfert de oră până la gară, am prins și trenul! Câteva ore mai târziu, eram în frumosul oraș!
Continue reading

Category: FITS, Teatru | LEAVE A COMMENT
June 1

TIFF 2018: Aparatul de radio

Printre filmele văzute la ediția asta de TIFF a fost și Aparatul de radio (Radiogram), o producție venită din țara vecină și prietenă cu nisipuri de aur și castravețitătă. M-am dus întru amintirea serilor în care la noi în bucătărie se asculta încet Radio Europa Liberă sau BBC la vechiul radio marca Gloria – nu știți voi!
Ar fi trebuit să fie cu/despre muzica interzisă a acelor vremuri, cu rocknroll și alte Wild Thing(s), dar cumva a fost și n-a fost.
Continue reading

Category: Filme | LEAVE A COMMENT
May 30

TIFF 2018: Emiliana Torrini & The Colorist Orchestra = Love

Am descoperit-o pe Emiliana Torrini acum niște mulți ani via coloana sonoră din Grey’s, cu Today Has Been OK, și mi-a plăcut mult, da’ mult de tot, apoi am tot ascultat ce-a scos și a rămas cum am stabilit: e bine de tot. Lumea o compară cu Bjork, inevitabil, amândouă vin din Islanda, dar, dacă am de ales, aș prefera timbrul mai soft al Emilianei. Și cântecele ei. Și bucuria ei de a le aduce pe scenă. Mai nou, inclusiv la TIFF, alături de The Colorist Orchestra – o bucurie de concert!
Continue reading

May 29

TIFF 2018, prieteni și parteneri: This changes everything

V-am povestit că anul ăsta sunt oarecât pe chill la TIFF*, mă bucur de bucuria oamenilor, mai intru la un film, mă mai văd cu prieteni dragi la o cafea și mi-am făcut cartierul general în Piața Unirii – inevitabil, toată lumea trece pe aici! Prin urmare, filme și evenimente și, între, în majoritatea după amiezelor, stau în Lounge-ul IQOS, la umbră, pe pufii comozi, ascult muzică bună și îmi fac lecțiile.
OK, bine, uneori beau și niște Campari. Sau un Staropramen. Dar numai granat, pe cuvânt!
Continue reading

May 28

TIFF 2018: România neîmblânzită. Interviu cu Radu V. Ursuleanu

Aseară, la TIFF, în Piața Unirii, am văzut și eu – în sfârșit! – România neîmblânzită! Citisem o grămadă despre film, știam și câte ceva de prin culise, dar n-am apucat să ajung să-l și văd.
Cred că e aproape redundant să vă spun cât e de frumos, în primul rând, câtă muncă se află în toate cadrele alea minunate, și câtă înțelepciune în mesajul filmului, acela care ne amintește că toată această frumusețe nu e un dat, că nu avem nici un merit pentru locul miraculos în care trăim, dar suntem măcar datori s-o păstrăm și s-o transmitem mai departe așa cum e. Oricum, cu oricât de puțin, cu mai mult mers pe jos decât cu mașina, cu închisul robinetului când ne săpunim, la duș, cu colectarea selectivă. Știți, știm toate lucrurile astea și totuși, din pură lene și lipsă de considerare pentru ceea ce avem nu le facem. Dacă mai aveți nevoie de vreo motivație în a fi mai responsabili și din punctul ăsta de vedere, mergeți să vedeți filmul.
De fapt, mergeți oricum să-l vedeți!
Și poate citiți și interviul de mai jos cu domnul Radu V. Ursuleanu.
Continue reading

May 27

TIFF 2018: Salutări de la Cluj

Vin la TIFF de numaiștiucâți ani și, deși  neîndoielnic excepțională, experiența festivalieră a avut un fel particular de a se autodefini într-un fel distinct în fiecare an. Au fost ani în care am fugit după filmele din competiție, am văzut și câte patru filme pe zi, alții mai sociali, cu petreceri, alții cu documentare, alții cu evenimente conexe și laboratoare, 10 pentru TIFF. Nu-mi propun în nici un an să fie așa sau așa, pur și simplu mă trezesc într-un film și-l las să văd unde mă duce.
Continue reading

October 20

Comedy Cluj 2015, interviu: Sonia Dragoș, Guest Manager

Fiecare dintre festivalurile la care merg are specificul și particularitățile sale, desigur, dar Comedy Cluj se remarcă, printre altele, prin faptul că invitații vin aici fără să cunoască pe nimeni și pleacă împrieteniți cu ceilalți oaspeți, cu orașul și cu echipa. Și că, orice-ai avea nevoie, dacă spui la Departamentul Guest, răspunsul e, inevitabil, ”rezolvăm”.
Prin urmare, am întrebat-o câteva lucruri pe Sonia Dragoș, cea care conduce departamentul ăsta încă de la prima ediție a festivalului. Și, după cum puteți citi mai jos, s-a rezolvat!
Continue reading

September 12

Plai 2015: Prima zi cu soare

N-am rezistat tentației de a merge un pic prin centrul Timișoarei azi, că, deh, îmi era dor, dar a fost o plimbare scurtă, fiindcă eram nerăbdătoare să văd ce pregătiseră partenerii Plai de anul ăsta. Așa că după prânz m-am dus mintenaș către Muzeul Satului Bănățean, gazda frumosului festival.

Dincolo de probe, când, dacă te nimerești prin zonă, ai putea avea șansa de a te prinde înaintea tuturor care sunt artiștii din seara asta – apropo, știu cine sunt, și sunt mișto! pe unii dintre ei, cel puțin, nici măcar nu-mi imaginasem că i-aș asculta vreodată live, deși au în repertoriu unul dintre cântecele mele preferate, ever! – te poți plimba lejer prin muzeu, de la cort la cort, din activitate în activitate.
Continue reading

August 21

Interviu Felix Riebl (The Cat Empire): Mi-ar plăcea să revin în România

Mi-am dorit mult să ajung anul ăsta la Electric Castle, în special pentru a mă revedea cu unul din mai noii mei prieteni, un tip pe care l-am cunoscut anul trecut la Jazz TM și cu care am legat o prietenie mai degrabă virtuală, ținând cont de distanța care ne separă în viața reală – domnul locuiește hăăăăt! în Australia! Virtuală, dar prietenie, oricum ar fi. Ne-am revăzut, tot anul trecut, la București, când mi-a tocit pingelele insistând să-i arăt cât mai mult din oraș, și apoi anul ăsta la Cluj/Bonțida.

După TIFF și FITS, însă, ideea de drum dus-întors cu trenul până la Cluj mi se părea la fel de incitantă ca locuitul la etajul 10 într-un bloc fără lift și cu adaos de caniculă, și eram aproape gata să renunț la experiența EC și, mai ales, la revederea cu prietenul meu.

Până la urmă, însă, MasterCard a intervenit și a salvat situația, așa că am ajuns la Cluj într-o oră, după un zbor perfect cu avionul. Mi-am oferit un sejur aproape fițos la un hotel de cinci stele iar la scenă și dincolo de ea, am ajuns cu van-ul care a dus și trupa la Bonțida.

Apropo, trupa e The Cat Empire, iar domnul de care vorbeam e Felix Riebl, solistul lor, cu care puteți citi un interviu mai jos. Mărturisesc că de-acum a trecut nițel timp de la întâlnirea noastră, iar interviul a fost făcut pe email fiindcă amândurora ne-a plăcut atât de mult la EC încât am ajuns înapoi la hotelul din Cluj abia pe la 4 dimineața, cu doar câteva ore înainte ca avionul lor să plece. Și că Felix e încă și mai mișto decât se poate înțelege din răspunsurile lui.

Enjoy!

Continue reading