Fiecare dintre festivalurile la care merg are specificul și particularitățile sale, desigur, dar Comedy Cluj se remarcă, printre altele, prin faptul că invitații vin aici fără să cunoască pe nimeni și pleacă împrieteniți cu ceilalți oaspeți, cu orașul și cu echipa. Și că, orice-ai avea nevoie, dacă spui la Departamentul Guest, răspunsul e, inevitabil, ???rezolvăm???.
Prin urmare, am întrebat-o câteva lucruri pe Sonia Dragoș, cea care conduce departamentul ăsta încă de la prima ediție a festivalului. Și, după cum puteți citi mai jos, s-a rezolvat!
– Sonia, când ai început să te profesionalizezi în meseria asta de ???gazdă??? festivalieră?
– Am făcut asta și înainte, în cadrul unui alt proiect, si sunt Guest Manager în Comedy încă de la prima ediție. Sincer, eu aș fi vrut să fac PR la festival, dar Horațiu (Dan, directorul Comedy Cluj – n.a.) a avut o idee mai inspirată, după cum se vede.
– După toată experiența asta ce s-a schimbat la tine?
– Am renunțat la a fi foarte formală la primul contact. Am un respect special pentru bunele maniere, cred într-un set de reguli, și încerc să-l transmit și voluntarilor. Nu deferență, în nici un caz, dar o cordialitate politicoasă. Și caldă.
– Ce-i înveți pe voluntarii tăi, în trainingul pe care îl faci înainte de Festival?
– Facem un training general, și apoi unul particular, pe fiecare invitat. Am o documentare pentru fiecare, cu ce am reținut din alte ediții în care au fost prezenți ori din biografiile pe care ni le trimit. Documentez detalii despre activitatea lor, despre filmele cu care vin aici și pe care le-au mai făcut, cu fotografie, ca să-i recunoaștem mai ușor – este esențial să știi cu cine vorbești, să nu-i încurci.
Voluntarii trebuie să știe cum să socializeze cu orice tip de personalitate și să fie un anumit stil de om, să le placă să facă asta, să fie cu adevărat bucuroși să facă asta, nu să se prefacă. Nu e genul ăla de job la care să te poți preface, trebuie să-ți placă să cunoști oameni!
– Schimbări, strategii noi anul ăsta?
– Se poate spune și așa. Anul ăsta avem un voluntar care este dedicat juriului. Programul lor diferă, astfel că au nevoie de o atenție mai mare și o coordonare mai atentă, așa că e bine să fie cineva acolo care să poata organiza mesele, interviurile și alte amănunte după programul lor.
Noi, oricum, gestionăm și relațiile dintre jurnaliști și invitați, fiindcă noi le știm programul cel mai bine și, în plus, nici nu vreau să-i zăpăcesc cu prea multe persoane de contact pentru ei.
– Ce nu trebuie să facă un Guest Manager?
– Nu trebuie să lase niciodată să se vadă dacă apare vreo problemă. Problemele se rezolvă intern. Nu trebuie să fie pripit, fiindcă, dacă e așa, ar părea că ???expediază??? invitații.
Rolul tău nu e să bifezi un set de informații pe care oamenii trebuie să le aibă, ci să le integrezi într-o conversație particularizată de la caz la caz.
– Cea mai complicată situație?
– Nu pot să-ți spun, pentru că acum, retrospectiv, anumite situații mi se păreau ieșite din comun pentru că nu le mai întâlnisem, dar, după ce le-am rezolvat, nu mi se mai par complicate.
– Și comice? Dacă tot suntem la un festival de film de comedie…
– Am avut invitați care aveau cereri mai speciale, cum ar fi să cumpere covoare sau medicamente pentru pisici sau să meargă la Târgul de la Negreni sau să meargă la o petrecere cu lăutari. Sau alții care veneau cu lista de locuri pe care doreau să le vadă și trebuia să le reorganizăm programul. Într-un an au vrut unii să meargă la pescuit, și am aranjat și asta!
– Ce nu-ți place?
– Prejudecățile cu care vin oamenii la festival, cele legate de țară, cum ar fi că nu e foarte sigur să se plimbe pe stradă, de exemplu, sau că aici nu se vorbesc atât de multe limbi străine ori atât de bine. Și prejudecățile după experiențele de alte festivaluri, de afară, pentru că mereu primesc feedback-ul ăsta: voi sunteți foarte calzi și constant preocupați de experiența noastră aici. Dar nu văd cum am putea să fim altfel, doar sunt oaspeții noștri! E important să plece cu o experiență bună de la Comedy, din Cluj, din România!
– Provocări?
– Încerc să fiu empatică, să înțeleg nevoile și doleanțele invitaților și, mai ales – asta e o altă regulă! – să nu promit mai mult decât știu că e posibil să livrăm. Dar încercăm, pe cât posibil, să-i ajutăm să-și îndeplinească dorințele, fie că e vorba de o experiență sau de shopping ori de vizitat anumite locuri…
Încerci, sigur, dar trebuie să-ți păstrezi și fermitatea.
– Crize?
– Îmi plac situațiile de criză, chiar dacă nu mi le doresc, pentru că din ele învăț cel mai mult. Iar ceea ce mă motivează sunt reacțiile lor la final: oamenii pleacă fericiți de la festivalul ăsta, iar pentru mine asta e mulțumirea supremă.
La Gala de închidere am mereu senzația unui puzzle care e aproape terminat, mai sunt câteva piese, eventual, dar vezi imaginea de ansamblu, cu invitații care s-au împrietenit, cu juriul mulțumit de alegerile făcute, cu cei premiați, cu publicul care simte și se implică în energia asta grozavă. E cel mai bun sentiment!
Leave a Comment