Vin la TIFF de numaiștiucâți ani și, deși neîndoielnic excepțională, experiența festivalieră a avut un fel particular de a se autodefini într-un fel distinct în fiecare an. Au fost ani în care am fugit după filmele din competiție, am văzut și câte patru filme pe zi, alții mai sociali, cu petreceri, alții cu documentare, alții cu evenimente conexe și laboratoare, 10 pentru TIFF. Nu-mi propun în nici un an să fie așa sau așa, pur și simplu mă trezesc într-un film și-l las să văd unde mă duce.
Anul ăsta pare că debutează pe chill, cu stat la povești cu prietenii mei din Cluj sau cei pe care nu apuc să-i văd suficient de des acasă sau chiar cu prieteni noi – dar despre asta într-unul din episoadele viitoare TIFF 2018. E fascinant că în perioada asta parcă discuțiile se leagă singure, și se leagă foarte mișto.
Remarca și primarul Boc la deschidere că dacă până acum TIFF era un brand al Clujului, în timpul festivalului treaba se schimbă, Cluj devine brand al TIFF-ului. Și se simte. Povesteam și anii trecuți că în magazinele și cafenelele din centru, și nu numai, comercianții s-au străduit să marcheze cumva prezența Festivalului în oraș. Mai un afiș, mai o reducere pentru ???badgeri??? sau pur și simplu o vitrină amenajată cu tematică cinematografică. Nu e o chestie comercială, nu cred că vând mai mult pentru că au făcut asta, e felul lor de a celebra festivalul care, la rândul său, celebrează orașul. Și mi se pare minunată această relație!
De-aia cred că după-amiezele astea o să mă găsiți în timpul zilei, între filme și alte evenimente din programul meu, în Piața Unirii, la lounge-ul IQOS unde sunt niște pufi prietenoși și muzică Urban Sunsets‘ style, zgâindu-mă pur și simplu la oameni și bucurându-mă de bucuria lor și scriind povești TIFF-ești.
Apropo de filme, am văzut Foxtrot în prima seară și nu pot să scriu despre el, nu că nu mi-a plăcut, dar un pic s-a dus spre a accesa niște emoții la care nu mă simt pregătită încă să mă raportez. Chiar dacă, de fapt, filmul nu era musai despre pierdere și scena în care se discută în detalii despre o înmormântare. Nu-s acolo. Nu pot. Încă nu pot.
Dar am mai văzut și altele. Și de alea o să povestesc :)
Leave a Comment