Răspunsul cel mai simplu la asta ar trebuie să fie: nu sunt jurnalişti pentru că sunt bloggeri, d’oh! E puţin altă mâncare de peşte. Singur, tot în farfurie se pune, dar cam asta e tot.
Totuşi, aşa, de dragul celor 10 argumente înşirate acolo, am avut răbdare să scriu următoarele explicaţii:
1. Dacă telemeaua abia lansată la evenimentul de presă pute, bloggerul o să-mi spună, jurnalistul nu, că în pagina 2 e machetă la telemea. Iar eu, publicul, vreau să ştiu nu ce spune producătorul despre telemea, ci cum este, de fapt, telemeaua.
2. “atat cat mai exista”, bine spus. Bunicul lui Furdui Iancu din Sohodol nu prea e în target, fiindcă are pensie mică şi n-are supermarket în comună, iar telemeaua se vinde doar prin reţeaua supermarketurilor.
3. La câţi şi cum mai sunt azi jurnaliştii, de multe ori bloggerul (vorbim de unul cu trafic, da?) e considerat mai important decât jurnaliştii care, oricum scriu la comandă, pentru câteva sute sau pentru că plăteşti campanie în ziarul lor şi “uită” să marcheze articolele cu P. P de la Publicitate, nu de la al’ceva.
4. Şi cam ce să facă jurnalistul la un blogmeet?!
5. Ceva îmi spune că Buhuşi nu are o comunitate puternică de bloggeri. Poate greşesc, mno. Iar ceilalţi, care au depăşit nivelul Buhuşi, n-ar putea fi mai puţin indiferenţi faţă de ce scrie fătuca de la Monitor.
6. Nu prea ai lucrat cu bloggeri care-şi fac treaba. Ghinion! Ia uite aici – şi e doar un exemplu.
7. Bag seama că libertatea de mişcare şi de alegere a subiectelor ori ritmului de scris ar trebui să fie tot atâtea argumente că bloggerul e de căcat, sau cum?
8. Răspundere? Mă întreb dacă dosar penal se înscrie în categoria asta…
9. Vreau şi eu exemple de jurnalişti concediaţi c-au greşit vreun nume. Ca să nu mai spun că, după ce scrie, articolul jurnalistului e văzut de seful de secţie, redactor şef adjunct, redactor şef, corectură şi cap limpede. Partea naşpa e că dacă un jurnalist greşeşte e doar o “scăpare??? în cele 16 sau 24 de pagini – ziarul îşi permite asta. Bloggerul nu, pentru că dacă greşeşte, se discreditează pe sine şi brandul său. În plus, e singurul care îşi asumă responsabilitatea a ceea ce scrie şi n-are nici o plasă de siguranţă sub popou.
10. De când a fi “temperat” pentru că aşa spune editorul şef sau patronul sau clientul de publicitate e un lucru bun? Care e plus-valoarea adusă pentru public în felul ăsta? Sau nu despre asta e(ra) vorba în jurnalism?
QED. Al’fel, drăguţă încercare. Peace!
sefa
ce zice bungust e doar jumatatea aia goala a paharului stii foarte bine ca sunt o gramada de astia cum zice acolo
iar matale incerci sa arati jumatatea plina a paharului bloggerului aratand, de fapt, jumatate goala a paharului jurnalistului :)))
care exista si aia de foioioioi :))
in rest, stii doar, apreciez teribil spiritul de luptatoare 2.0 de care dai dovada :D
Cristi, un exemplu concret (si nitel amar): la FITS am avut peste 100 de acreditari. Acu’, mai stii conferintele de presa? Ei, bloggerii faceau efortul de a se trezi si a participa, in timp ce marea majoritate a jurnalistilor nu (Cristina nu se pune, ca nu era in calitatea ei de sefa la Tabu ci in calitate de bloggerita)
Stii (si recunosc deschis, pentru cine nu stie) ca sunt si o sa raman o nostalgica a presei scrise si a jurnalismului bine facut. Dar asta nu inseamna ca argumentele alea stau in picioare :)
Al’fel, da, probabil ca adevarul sta undeva pe la mijloc. Dar ce zic eu de jurnalism, din pacate, a devenit practica curenta. E drept, sunt si exceptii notabile, dar… prea putine sa sustina o industrie, daca ma intrebi pe mine.
nici unul din argumentele de acolo nu mi s-a parut temeinic. bloggerii umectati ca participa la conferinte? bloggerii scriu de cacat ca sunt liber, iar jurnalistii sunt buni ca sunt cenzurati? sa fim serioja
arhi, acu’ stii si tu ca orice padure are uscaturile ei. al’fel, da, serioja, sa traiti! :)
@Ruxandra
mda, la faza cu sibiu ai dreptate…
cam de cacat sa fii jurnalist acreditat si sa nu vii la conferintele de presa
mai ales ca erau niste oameni acolo…
negreasa aia si acuma ma face sa ma infior…
si nenea ala cu oala aia muzicala (iar am uitat cum ii zice :D)…
hang ii zice. si intentionez sa’i facem o primire calduroasa intr’un concert numa al lui, la anu’ :)
Stimabila Ruxa,
E vorba de un TERTIP de blogger si de un TERTIP de jurnalist. Exageram daca generalizam. Chiar nu putem fi echilibrati? Suna destul de abrupt ce-am spus eu, dar e o ciocnire de TERTIPURI, nu de situatii generalizate.
Permite-mi cateva contra-argumente:
1. Daca telemeaua pute, nu i se va face lansarea in ziua aia. Se va aduce alta pentru lansarea la care nu participa numai bloggerul si jurnalistul, deocamdata mai sunt pe lume si alti oameni. Logic, nu?
2. Bunicul lui Furdui e targetul jurnalistului old fashion, pe care-l intereseaza formarea de opinie si nu reclama la telemea (doar si el are vaca lui, nu?)/hosting/servicii de catering.
3. Deci bloggerul invitat nu scrie la comanda? Doar nu merge sa infulece. Ca daca da, atunci cum ar putea manca daca telemeaua pute?
4. La un blogmeet jurnalistul poate trage cu ochiul la ceea ce inseamna trecerea cat de curand a ziarului la care lucreaza el, in tiraj-picaj, pe online. Si poate invata.
5. Cati bloggeri citesc Monitorul de …, cand exista antena3, realitatea, hotnews etc?
6. Nu mai repet faza cu TERTIPUL si cu generalizarea. Sigur ca exista sute de bloggeri care fac super bine ce fac si care sunt de un bun simt iesit din comun.
7. Nu, ci pentru ca bloggerului nu i se pune presiune pe creier. Merge acasa, bea o bere, ia un serial in episoade, iar cand ii vine inspiratie, scrie. Imi pare rau, dar jurnalismul online e putin mai agresiv: trebuie sa scrii despre un lucru inainte sa se intample. Ca sa fii primul. Si daca poti da si timpul inapoi, esti de vis. Avem atatea exemple…
8. Lovin e jurnalist, apoi blogger.
9. In fata cui se discrediteaza bloggerul? In fata comentatorilor pe care nu-i intereseaza participantii la event, ci stilul in care povesteste bloggerul intamplarile? “Articolul jurnalistului e văzut de seful de secţie, redactor şef adjunct, redactor şef, corectură şi cap limpede” – unde? intr-o lume paralela? That`s old press.
10. Plus valoarea nu se face cu nervi sau cu incisivitate, ci cu informare si formare de opinie. Nu asta e(ra) scopul presei ever?
Liviu, vad ca tii cu orice pret la o polemica. Eu nu. Am spus ce am avut de spus. Cine are ochi de citit, sa citeasca. Cine nu, sa faca cum stie mai bine.
@ Arhi, vezi ca am zis ca nu vorbesc de social media si de conferinte organizate tot de bloggeri. E vorba de evenimente organizate de institutii publice, lansari de produse, lucrari etc.
Probabil ca la voi, in Bucuresti, lumea intelege mai bine si chiar face diferenta dintre social media si lansarea unei campanii verzi de un partid local.
Chiar ma asteptam sa intelegi despre ce tip de blogger vorbesc.
@Arhi, “Bloggerul este incisiv şi criticist, articolele lui trebuie să stârnească o gaşcă de comentarii, nu să informeze sau să formeze o opinie” – de aici ai dedus ca bloggerul scrie de cacat?
Gresit. Nu stiu cum sunteti voi in bucuresti, dar pe restul tarii n-am vazut multe articole de eveniment scrise de vreun blogger si care sa se ridice la nivelul unuia scris de un jurnalist bine informat. Cu exceptiile de rigoare, bineinteles.
Repet, ma refer la eventuri provinciale, nu la conferinte social media.
@ruxandra, deci ma faci uscatura?
Bungust – eu nu te fac nicicum. Nu era o afirmatie ce se refera la tine, imi pare rau daca te’ai simtit vizat personal..
OK, esti plina de subiectivism incat nu am mai avut rabdare sa citesc toate argumentele tale. Vezi, asta este unul dintre motivele pentru care prefer sa citesc o stire pe print sau pe un site de stiri si nu pe un blog.
Daca sunt blogger si branza pute, dar eu o sa omit sa scriu ca branza pute pentru ca intamplarea face ca este vorba despre un brand din Arad, iar eu sunt din Arad si am participat pt ca, na, am fost invitata… asta ma face un informator mai bun si mai credibil decat jurnalistul?
Presa nu inseamna numai monden si un eveniment pe zi…
ei bine, asta nu e o stire, e o opinie. ca sa stabilim lucrurile de la inceput. iar aici e un blog. prin definitie, un un spatiu cu semnatura unica, deci intrucatva subiectiv.
blogger sau jurnalist, daca nu scrii ca branza pute cand asta e adevarul, inseamna esti o proasta sursa de informatii corecte si, deci, nu ma interesezi (generic vorbind, da? n’o lua si tu personal, cum a facut liviu :) )
in rest, daca n’ai citit tot, nu inteleg cum poti sa ai o parere. pe vremea mea ii zicea dcumentare si era obligatorie. dar, ma rog, poate sunt subiectiva..
Mă amuză să văd că se poartă dispute pe subiectul ăsta: diferențe și asemănări între bloggeri și jurnaliști. Alde bloggerii trag cu toate tunurile din dotare în jurnaliști și-i pun la zid că nu fac, nu dreg, că deontologia, că talentul și moralitatea, că fursecurile, că opinia, că draci-laci.
Fraților, dacă tot ați stabilit că bloggerii nu e jurnaliști (dar invers e posibil), la ce mai pierdeți vremea vorbind despre asta? Toată insistența și faulturile în atac îmi lasă impresia că bloggerii au nevoie de jurnaliști ca să facă maldăr din cadavrele lor și să se cațere mai sus, la un alt nivel.
nu e jurnalisti, ca e bloggeri. dupa cum nici jurnalistii nu e bloggeri, ca e jurnalisti. dar se poate ca sa fie unii din amandoua. ca tine, de exemplu :)
asta nu inseamna neaparat ca unii sunt buni si unii sunt rai. ci doar ca nu’s acelasi lucru.
Slavă ceriului că nu-s același lucru :))
Oricum, mi se pare clar că munca de teren trece de la jurnaliști la bloggeri. Cea mai mișto parte, carevreasăzică..
mda. mai raman interviurile :)
Este o dispută şi o încercare de delimitare, ambele fără rost. Bloggerul şi jurnalistul sunt complementari. De curând am explicat de ce nu mai merg eu (bloggerul, fost jurnalist) la şedinţele CL: acolo merge jurnalistul şi-mi spune ce măreţe hotărâri au luat consilierii. Eu merg în oraş şi constat că … realitatea nu seamănă cu ce au hotărât consilierii! Deci, e nevoie de amândoi!
zamfir, ai dreptate. dar eu nu asta am contraargumentat ci faptul ca liviu sustinea, cumva, ca bloggerii n’au cum sa se compare cu jurnalistii pentru c’ar fi mai prejos. ceea ce, desigur, nu e corect. nu poti sa compari mere cu pere :)
ba conteaza! din ce in ce mai putini si mai putin, dar conteaza. presa inca influenteaza.