S-a vorbit mult despre modul în care presa (mai ales televiziunile) a înţeles să facă rating pe seama morţii unui artist, mai ales când cu Mădălina Manole şi circul aferent. Şi mie mi se pare o ipocrizie nemărginită ca mass media să vorbească despre dispariţia unor oameni pe care, cât au fost în viaţa, i-a ignorat aproape cu desăvârşire.
Azi este rândul lui Johnny Răducanu să facă rating. L-am cunoscut şi ascultat cu plăcere în câteva rânduri, îi regret dispariţia, dar nu despre admiraţia mea este vorba aici. Este vorba – exemplu concret! – despre Realitatea TV care difuzează imagini dintr-un interviu realizat cu maestrul acum doi trei ani, interviu care nu a fost NICIODATĂ difuzat sau editat până acum.
Am ascultat prima parte a interviului acum jumătate de oră: e o mostră de inteligenţă spumoasă, un om viu care încearcă să treacă cu umor un pic amar peste neajunsurile vieţii unui artist în România. Şi când zic artist, chiar la asta mă refer, nu la toate fâţele care-şi plimbă fundurile pe ecrane şi prin hârtia de ziar.
Facem breaking news cu “A murit Cutare”, luăm declaraţii la telefon de la alţi artişti, vorbim despre dragostea publicului pentru creaţiile artistului, despre talent, despre cât de minunat a fost dispărutul… fără nici un pic de jenă pentru faptul că acum doi ani am făcut un interviu cu el şi nu l-am difuzat niciodată…
Nu ştiu dacă vă gândiţi ce înseamnă acordarea unui interviu pentru un artist în vârstă, adesea ignorat de televiziuni. E o speranţă, o confirmare că arta lui, că munca lui încă se bucură de interes, că nu a fost uitat, că mai există în conştiinţa maselor. Probabil că le-a spus apropiaţilor despre interviu, probabil că a aşteptat, încântat, să-şi vadă declaraţiile la TV. Nu ştia, bietul artist, că trebuia să moară pentru ca televiziunea de ştiri să difuzeze interviul cu el…
sursa foto
Ceea ce nu inteleg eu este de ce nu s-au gandit cei de la Realitatea ca oamenilor carora le pasa in acest moment ca a murit sunt oameni care l-au urmarit de-a lungul vietii si care ar fi fost interesati sa vada un interviu cu el. Mie asta mi se pare paradoxal cumva.
nu e paradoxal. din pacate, decesul e subiectul zilei, nu artistul…
Imi displace profund ideea de circ si de emisiuni cu fetite despuiate. Dar din pacate IQ-ul tarii este asa de redus incat rating poate sa faca doar moartea cuiva sau fundul dezgolit al unei barbiduci parvenite.
Imi pare teribil de rau ca doar atunci se deschid televizoarele. Imi pare rau ca presa este un business si ca trebuie sa profite in halul asta de niste oameni. Sa ne aducem aminte de Marian Cozma. Oamenii nu stiau de existenta lui pana nu a murit. Si saracii cu duhul au deschis televizorul la moartea lui si au mancat popcorn.
Ce sa zic, Go Romania!!
nu! IQ-ul tarii nu e redus. romanii nu sunt prosti. tara, insa, ii vrea prosti. ca niste oameni indobitociti, inregimentati, sunt mai usor de speriat si, deci, de condus. ca o turma de oi!
si mor de ciuda ca nu vor saţsi deschida mintile! dar, deh, e mai usor sa nu gandesti decat sa o faci
Si publicul reactioneaza pe masura cu RIP-uri in masa.
pai ce sa zica?!
In ce situatia aiurea mi se pare ca a fost pus omul dupa interviu pentru ca, asa cum spui si tu, sigur a zis cunostintelor, prietenilor etc. “Frumos” din partea Realitatii. Sar pe subiect acum ca vulturii.
da, asta m’a suparat si pe mine cel mai tare