Poate de vină e astenia de toamna asta care nu mai vine, poate doar amintirea unui fapt mult prea consumat, petrecut, cu aproximaţie, acum trei ani, poate e vineri sau poate, mai mult ca sigur, desigur, uneori am accese de onestitate pe care nu pot sa mi le reprim. Dada, ştiu că, de fapt, suntem o lume de oneşti. Cu toţii şi, mai ales, cu noi inşine. Aham!
Trec printr-o perioadă mai degrabă dubioasă, în care descopăr (din nou) că lumea nu-i aşa cum a promis, vorba cântecului. Bine, (aparent) nu-s vreo naivă, ştiam şi eu asta dar meschinăria unora încă reuşeşte să mă surprindă, efortul maxim, deranjul de a avea doua (sau mai multe) feţe pe care le alterneaza dupa cum devine cazul, uneori (şi asta mă termină!) cu sinceritatea omului care chiar nu’şi dă seama de ce ar fi greşit să fie când hăis, când cea.
Meseria mea (pe care o iubesc!) presupune o oarecare îndemanare de a jongla cu vorbe şi, uneori, cu atitudini, deci nu mi’e strain jocul actoricesc de lumini şi umbre, însă, cu toate astea, dubla personalitate dusa până la schizofrenie îmi taie apetitul de oameni şi alimentarea cu logică.
De ce?! De ce să te chinui să păstrezi nişte aparenţe dacă oricum eşti jogodie? Sau, dimpotrivă, dacă nu eşti un om rău, cine sau ce te poseda să te ticaloşeşti acum, pentru ca, două minute mai târziu, să’ţi culegi spumele de pe rever murmurând un cântec vesel? Beats me!
Zilele astea, crocodilii bulimici sunt în alertă maximă, sătui şi scârbiţi, însă (da, până şi ei!), de atâţia oameni cu atât de multe feţe şi cred că trebuie să investesc în nişte rechini. Albi, normal. Să dea bine! :D
Sau, şi mai eficient, un cântec vesel să cântăm:
PS trece.. :)
din pacate nu poti incadra “simptomul” asta drept unul general. unii chiar sufera de afectari bipolare (grave daca e sa ma intrebi pe mine), altii doar intra sau ies din depresii, uneori mi se intampla sa nu-mi dau seama ca eu sunt cel care se schimba in raport cu ei dar pana in momentul ala sunt sigur ca ei sunt cei care se comporta diferit. nu e nici o astenie de toamna. e doar o societate din ce in ce mai afectata psihic. si cand ma gandesc ca sunt un bun reprezentat al ei…
Se numeste uneori adaptare la mediu sau, dupa caz, razbunare.
Pot fi intalnite si cazuri rare de kitsch comportamental premeditat menit sa riposteze cu armele inamicului celor care il practica. Dar iti trebuie chiar arta pentru a face din comportamentul propriu un pamflet si, mai ales, un tonus psihic foarte bun. Asa se diferentiaza pamfletistii de kitsch-iotii fideli. Cand nu stai bine la cap si risti la un moment dat sa nu mai stii cine esti daca tot umbli imbracat in alte haine preferi sa te retragi si sa nu te lasi luat de val, desi este atat de tentant sa imbraci un astfel de personaj si sa le livrezi inapoi mizeriile. Cu ceai, calm si zambet, daca mai poti.
Am niste somni in acvariu, nu sunt ei nici prea albi, nici prea mari, nici prea dintosi si nici nu dau ei prea bine, dar cert este ca ei inghit tot, dintr-o inghititura.
Eu zic ca ai asteptari prea mari. Unii inghit rama si se prind in ac. Joaca pescarului e pe principiul are balta peste, ii mai scapi pe unii, ii mai prinzi pe altii.