Zilele trecute, în urma unei discuţii, am ajuns să mă gândesc serios la romantism şi la actele (uneori chiar necugetate) care sunt îndeobşte asociate cu ideea de romantism.
Problema e că mie chestiile de genul petale de trandafiri, cină la lumina lumânării şi (eventual) fond muzical cu sexofon, mi se par siroooooop! Sirop gros, precum mierea, cu miere, caramel şi bomboane tic-tac pe deasupra. Întocmai ca o colivă amoroasă şi extrem, da’ extrem de dulce, toată această strofocare îmi sugerează un tablou ce s-ar putea prea bine intitula Moartea Pasiunii!
Şi, de fapt, nici măcar asta nu e problema ci faptul că – am întrebat ieri pe Facebook şi pe Twitter – sunt printre puţinii care consideră că romantismul nu tre’ să treacă prin fumul lumânărilor sau prin stomac. Nu pot, dom’le, să nu râd când lucrurile arată la fel de stas ca pe-o carpetă cu Răpirea din serai! În fapt, am şi râs într-o asemenea ocazie, cam nepotrivit, fiindcă domnul se străduise, deh, dar ce să fac, dacă nu am putut să mă abţin?! Că doar nu era, Doamne Fereşte!, să-l încurajez!
Deci ce mai e romantic azi, fără să ajungă în zona de sirop – asta ar fi o întrebare. Mie, de exemplu, mi s-a părut destul de romantic atunci când am primit o găleată cu flori. Cu tot cu găleată! Nu neapărat pentru că era cine ştie ce chestie ci pentru că a fost destul de neaşteptat. Hai, un buchet, chiar şi mare, s-a mai văzut, dar o găleată?! Am reţinut gestul, îl preţuiesc şi azi!
Estimez că tot un fel de romantic a fost şi când am fost “răpită”: Sunt jos, plecăm la mare. Acum. Şi aş mai avea exemple, cred, însă fără să fiu neapărat convinsă că alea sunt romantism fiindcă, da, şi în mintea mea, romantismul = manifestările alea siropoase pe care, am zis, nu le apreciez!
Loc de gesturi faine e, asta e clar, mi s-au întâmplat şi, cred, o să mi se vor mai întâmpla. Dar sunt chestiile astea frumoase, nebune, neaşteptate, romantism? Sau sunt eu o antiromantică şi gata?! Să ştiu o treabă!
M-a pus Ionuţ să scriu despre ce mă face pe mine fericită! Fără nici o legătură cu întrebarea referitoare la romantism de mai devreme, prima chestie care mi-a venit în minte a fost “fericiţi cei săraci cu duhul” dar cum, din păcate uneori, nu cred că mă încadrez la categoria asta, am purces la cetirea unor mai vechi postări de pe defunctul blog ilincadimesc, unde aveam o categorie întreagă intitulată “fericirile”.
Alfabetic, vorbind, acum mă mulţumeşte, fiindcă n-am fost dotată cu cine ştie ce răbdare. Apoi, îmi plac foarte tare bărcile. Nu ştiu ce anume din povestea asta cu plutitul, dar bărcile simple, de lemn, pescăreştile, lotcile, cum vreţi să le ziceţi, mă încântă!
Mă înveselesc creioanele colorate, probabil e o rămăşiţă de gânduri de prin copilărie. Şi cu toate că, în vestimentaţie, combinaţia preferată în 90% din cazuri e de non culori, alb şi negru, în rest aş colora tot. Pisici, acum îmi dau seama că nu-mi ajunge câte o literă din alfabet ca să fac lista! Cred că sunt norocoasă, nu?
Sunt fericită când mi-e drag de cineva sau de ceva până la lacrimi (pentru că pot!), când e soare vesel, dar şi când plouă cu tunete şi fulgere, să miroasă apoi a praf ud, când plouă la mare îmi place, de asemenea, mult.
Îmi place să evadez din oraş, să văd un spectacol de teatru sa un film, să cânt şi să chiui la concerte şi, obsedant aproape, revine marea pe listă. Anumite sonerii din telefon aveau, cândva, darul să-mi aşeze neclintit un zâmbet pe mutră. A, da! Îmi plac fluturii din stomac! Şi roller coaster-urile! Şi când ninge cu fulgi maaaari!
Îmi place cum miros iarba proaspăt cosită, chibriturile arse, pâinea fierbinte, fumul sobelor, iarna, Bulgari şi Fahrenheit for men, o carte nouă, mirosul de cerneală tipografică, iasomia şi sulfina. Asta aşa, la o superficială scormonire prin minte după senzaţii olfactive.
Băile lungi, cu tot alintul, spumă şi carte bună, tihna, lenea chiar, deşi n-aş putea trăi fără adrenalisnă, îmi place publicul din Piaţa Mare din Sibiu, la concerte, şi îmi plăcea publicul de la Folk You, pe vremea când era festivalul meu, să am idei, să râd şi, surprinzător, îmi place şi să tac, amuzat, complice. Muzica. Muzica. Muzica. Şi dansul.
Şi, nu în ultimul rând, oamenii frumoşi, prietenii mei, mă fac fericită.
În fine, asta:
Fericirea nu e un “dat” şi nici un drept! Se învaţă, se educă, se exersează ca orice altă însuşire, ca un muşchi. Iar banii n-au nici o legătură – oricine crede altfel e un nefericit!
Nu dau leapşa mai departe, cui îi place subiectul şi crede că are “insights”, să scrie! Cum ziceam, fericirea se învaţă! :)
Ce să te aştepţi de la locuitorii unei ţări în care însuşi preşedintele ei vădeşte, de multe ori, un mojicism vecin cu tembelitatea?! – îmi pare rău, în acest context, eu nu pot fi la fel de elegantă precum Cristina. Şi ce să te aştepţi, de pildă, când vezi, pe un drum naţional, un indicator mic ce-şi arată drumul către un palat numit nici mai mult nici mai puţin decât Micul Trianon?! Virezi la dreapta şi te duci să vezi ce e…
Ieri am ieşit c-o prietenă prin oraş, la terasă, şi am ajuns la Sinaia. Mi s-au mai întâmplat din astea, nu e prima dată, e foarte fain, şi a fost foarte fain şi ieri, chiar dacă la Cabana Schiorilor, unde ne-am oprit să mâncăm (bine şi destul de ieftin), erau cam 15 grade iar noi eram îmbrăcate de vară. La întoarcere, tributară cumva obiceiurilor lui Doru (salut, colegu’!), şi fiindcă văzusem un indicator, în loc să mergem înainte spre Capitală, am virat dreapta, spre Floreşti, să găsim Micul Trianon.
(Înţeleg că ar fi trebuit să ştiu deja de el. Nu ştiam, na!)
Trecând peste mica rătăcire şi ratarea unui ai doilea indicator (Palat la dreapta. Fă la dreapta! La dreaptaaaaaaa!), o altă descoperire în zonă (despre care vorbesc cu altă ocazie, că deocamdată documentez subiectul) şi un ocol pe la sanatoriul TBC însoţite de privirile insistente ale localnicilor, am pătruns pe-o uliţă lată de-o maşină şi-un căţel (ştiu dimensiunea deoarce câinele nu s-a mişcat din loc) şi am ajuns pe fostul domeniu al Cantacuzinilor.
Aşa cum aveam să mă documentez aseară şi azi dimineaţă, domeniul cu pricina avea cam 150 de hectare şi a aparţinut prinţului Grigore Cantacuzino, poreclit Nababul, fost primar de Bucureşti, ministru de justiţie şi prim-ministru. Nababul a avut mulţi copii, între ei fiind şi Mihai, căsătorit cu Maria “Maruca” Rosetti Tescani, cea care, după moartea lui Cantacuzino, avea să fie iubita lui Nae Ionescu şi, mai târziu, soţia lui George Enescu.
Pentru Alice, fiica Marucăi, Nababul avea să înceapă, acum 100 de ani, construcţia Micului Trianon de la Floreşti. Alice Cantacuzino îşi dorise un palat cu 365 de camere, însă arhitectul Dan Berindei a gândit o construcţie mult mai mică, în stil eclectic şi cu accente rococo şi neoclasice, o combinaţie între Micul Trianon şi Marele Trianon de la Versailles.
După numai doi ani, cu meşteri aduşi din Franţa, construcţia şi cea mai mare parte a decoraţiunilor interioare sunt gata. Din păcate, Nababul moare înainte ca palatul să fie complet terminat, iar fiul său, Mihai, nu moşteneşte interesul pentru frumos al tatălui, aşa că nu duce la bun sfârşit Micul Trianon din Floreşti. Cele două războaie mondiale, comunismul şi nou-dobândita libertate de după ’89, fac din bijuteria arhitecturală un loc numai bun în care să ne plângem de… silă! De silă de oamenii care pot salva aceste locuri şi aleg să nu o facă.
Din Micul Trianon de la Floreşti s-a furat tot ce s-a putut fura, iar ceea ce a rămas acum e păzit, probabil, de frica de bacilul Koch – pe domeniul Cantacuzinilor, în conac, comuniştii au făcut un sanatoriu TBC: 50 de ani de tuberculoşi în zonă au dus, fireşte, la multe legende şi mituri. Pe unul dintre ele, şi cel mai important, mi l-a spulberat azi dimineaţă un medic de la Marius Nasta, dar mai bine să lăsăm bacilul Koch să păzească în continuare ruinele rămase în picioare, negru pe alb, iată: dacă furi din palat, mori de tuberculoză, şi încă repede!
Ca şi în primăvară la castelul Nopcsa #dinromania, si aici construcţia, odinioră nobilă, a ajuns la mâna localnicilor, care nu s-au sfiit să fure şi să prăduiască. Pe ziduri, pe coloane, vezi câte un “Te iubesc, Mimi” – sau alte urme lăsate de idiotus contemporanus! M-am simţit neputincioasă în faţa ruinelor şi extrem de furioasă la evidentele şi aproape agresivele încercări ale localnicilor de a se băga în seamă cu noi. Sunt o fire destul de paşnică dar probabil că, dacă nu o armă, cel puţin un câine mare şi rău mi-ar fi prins bine, să danteleze câteva jugulare de floreşteni.
N-am vrut să plecăm până nu am făcut fotografii din toate unghiurile, în ciuda faptului că localnicii ne-au urmărit şi parcă mă vedeam aşa niţel prin presa locală, “Două bucureştence jefuite (sau şi mai rău!) la ruinele Micului Trianon”, dar până la urmă, păstrând distanţa, cât s-a putut, am scăpat tefere. După cum vedeţi, totuşi, încercările de a se face observaţi au mers până la căţărarea pe ziduri:
(Ha! Cineva tot a găsit jugulara unuia dintre ei!)
Revenind la Micul Trianon, ieri şi azi, citind istoria palatului şi a Cantacuzinilor, m-a pălit o mâhnire de numa’, cum că avem lucruri şi poveşti atât de frumoase în ţara asta şi ne batem uite-aşa joc de ele cu o seninătate care nu are cum să însemne nimic bun! Zicea Grigore Cantacuzino acu’ un secol, şi e valabil şi azi: Noi, domnilor, facem legi foarte frumoase, pe hartie sunt minunate, dar cand vine timpul sa leducem la indeplinire, nu avem cu cine le aplica” – Codul Penal prevede amenzi şi pedepse cu închisoarea pentru distrugerea şi degradarea monumentelor istorice!
Pe de altă parte, dacă preşedintele dă dovadă de lipsa de respect faţă de Rege, de ce li s-ar rupe floreştenilor de castelul unui prinţ?!
Încă o lecţie de dans, încă o experienţă – a mi me gusta bailar! Salsa a fost de data asta şi, spre deosebire de lecţia de vals, acum am avut încălţări (mai) potrivite pentru dans decât papucii de data trecută! Şi a fost numai bine, fiindcă salsa e un dans rapid, alert şi… mai istovitor decât valsul!
Deşi paşii mi-au făcut ceva probleme, că nu pricepeam exact unde intră bătăile alea în ritm, pe numărat şi pe muzică, mi-a plăcut mai mult, e mai în stilul meu, aşa, mai vesel, mai alert! Şi tot mă întreb de unde naiba găseşte Bursucu atâta răbdare pentru a ne îndrepta stângăciile, fraaaate! Candid camera video în sala noastră ar face furori pe net! :))
Un pic de istorie. Salsa e un dans sincretic, o combinaţie între stilurle africane şi cel european (spaniol) şi, aşa cum e acum, are o istorie de vreo sută de ani… Doar imaginaţi-vă cum încercau demoazelele de-acum un secol să imite el ritmo caliente! Ritmul muzical optim pentru salsa e între 160 şi 220 beats per minute – acum înţelegeţi de ce e greu? – şi s-au dezvoltat deja câteva stiluri de salsa, majoritatea în pereche, mai puţin suelta, care e mai de bâţâială, aşa!
Cu excepţia Andrei, care a mai luat nişte lecţii şi se mişcă suuuuper bine, noi, celelalte, cred că am inventat un nou stil, salsa 2.0! Dar, oricum ar fi, ce ziceam data trecută despre rigoare şi disciplină rămâne în picioare, şi ăsta e şi motivul pentru care sunt tentată să mai fac lecţii şi după ce se termină campania pentru Gillette Venus.
Îmi plăcea teribil Peter Falk, cu aerul lui zăpăcit şi neîngrijit, de nu l-ar fi băgat nimeni în seamă, aiurit cum era, cu nelipsitul trabuc şi cu veşnica revenire, şiret-umilă: ăăă… just one more thing! Ştiu că era doar un rol, doar unul dintre rolurile lui, dar ăsta i s-a potrivit mânuşă.
Din seria Trei doamne şi toţi trei (care nu e fix cum a zis poetul, ştiu), dar şi pentru că am nimerit HIM la radio şi nu ma ascultasem de ceva vreme (başca amintiri cu concertul HIM de la Sibiu, de acum cinci ani), serviţi vă rog un vin de vară cu trei doamne şi, exact cum ziceam, toţi trei!
Nancy Sinatra şi Lee Hazlewood
Andreea Corr şi Bono
Natalia Avelon şi Ville Valo
Am stat ceva să mă gândesc ce variantă îmi place mai tare dar până la urmă Ville Valo a învins. Vouă care vă place? Tare ca Bono sau mai frrrructat, ca Ville? :D
Cu siguranţă toată lumea a auzit de Harry Potter. Mulţi i-au citit aventura începută acum 13 ani, şi mai mulţi au văzut ecranizările – ultima dintre ele fiind programată, dacă nu greşesc, luna viitoare.
Harry Potter şi lumea lui magică au trezit imaginaţia a sute de milioane de oameni care au devenit fani şi parte din fenomen. J. K. Rowling a devenit cea mai bogată scriitoare, ever, prima care a obţinut, din scrierile ei, peste un miliard de dolari.
Nu cum mult timp în urmă, pe Internet a apărut un misterios site, www.pottermore.com, cu două bufniţe ce străjuiau un nume. Cu click pe una dintre ele ajungeai la un cont de youtube unde multe alte bufniţe îşi făceau veacul şi pe care nu era decât o informaţie: cât timp mai e până la marele announcement ce urma să fie făcut de J. K. Rowling. Deşi autoarea declarase, înainte de ultimul volum al seriei, că aventura se încheie, o lume întreagă aştepta cu sufletul la gură un anunţ care să infirme această declaraţie. Iată anunţul:
Aşadar, PotterMore promite, din octombrie, o experienţă unică, gratuită şi exclusiv online în lumea lui Harry Potter, detalii nepublicate şi e-book-urile din serie. Dacă vă înscrieţi emailul (dar nu acum, la 14.15, că partea asta e picată deja!), puteti să vă număraţi printre cei care vor avea acces mai devreme la această nouă provocare harrypotteriană!
Baftă!
BTW, cred că sunt prima care a publicat asta, într-un sfert de oră după anunţ!
Azi pe la prânz am avut o întâlnire de business la terasa hotelului Triumf. Era aproape de sediul firmei amicilor mei şi era şi în drumul meu spre birou. Mai mult, pe terasă e răcoare şi miroase a tei. Fiind eu încă pe drum, Ş. mă sună să mă întrebe ce vreau să-mi comande. Eu răspund că un croissant simplu şi limonadă cu miere şi mentă.
Când ajung, pe masă e limonada. Făcută cu apă acidulată, fără mentă şi cu o felie subţirică de lime. Miere a trebuit să mai cer, că amestecul nu era prea dulce. Mă rog, se întâmplă. Dar m-am stricat de râs când am văzut că pe farfuria cu “croissant” tronau strălucitoare, uşor toropide de căldură, trei Măgura cu ciocolată. Care nu aveau croissant la terasă, dar chelnerul s-a gândit să nu se întoarcă cu mâna goală, totuşi, adică să fie clientul fericit!
Clientul – clienta, în fine – n-a fost fericită pentru că, ştiţi, eu şi ciocolata… Nu. Dar măcar m-am distrat! Totuşi, dacă ajungeţi la terasa cu pricina, aveţi grijă să silabisiţi, clar, răspicat, comanda. Ca’n clipul de mai jos:
Lumea e cucerită de Internet, şi nu există nici un dubiu în sensul ăsta. Reţelele sociale sunt pe val şi, dacă e să fim un pic atenţi la ce a zis ieri Adam Nunn, treburile vor deveni încă şi mai targetate, şi mai personalizate. Aparent, e un lucru bun că TV-ul o să-ţi recunoască faţa. Aşa o să ştie să sară cu graţie peste anumite canale, cum ar fi Trinitas TV. E in grilă, dar nu mă uit niciodată la el. O să ştie, probabil şi care sunt produsele care mă interesează sau în al căror target pot fi şi o să-mi arate doar acele reclame. Vechea expresie “Vorbeşti ca televizorul” o să capete, cu siguranţă, alt sens!
Până când toate aceste vor fi parte din realitatea cotidiană pe la noi, însă, mai e un pic. Nu mult, probabil, dar mai e. Tot aşacum mai e şi până când telefonul fiecăruia dintre noi – smartphone, fireşte – o să ştie să spună, de capul lui, unde suntem, ce facem, cu cine, eventual să dea şi like în locul nostru.
Nu zic nu. Am apucat pe drumul ăsta şi nu mai dau înapoi, pe de-o parte fiindcă meseria nu m-ar lăsa, şi pe de altă parte pentru că îmi place această interconectare. Am ajuns să cunosc – şi mă bucur că e aşa – oameni cu al căror drum probabil nu m-aş fi intersectat altfel decât virtual, ţinând cont că unii locuiesc prin alte oraşe ori chiar prin alte ţări. E bine. Şi totuşi…
Acum câteva luni, cineva a luat nişte poze de-ale mele care fuseseră postate pe FB de altcineva. Poze de la Retroparty. Eram desculţă, fiindcă mă terorizaseră botinele. Între prieteni şi amici, în real life, nu am avut şi nu cred că a fost o problemă. Dar pe net s-au găsit voci să comenteze cu răutate (altfel, gratuită) şi, da, treaba m-a iritat. Nu atât de mult comentariile cât ideea, faptul că cineva poate să facă ce doreşte cu poza mea, cu textele mele, cu numele meu, iar eu nu prea am ce face în sensul ăsta! Încă nu sunt imună la asta şi nici nu cred că trebuie să devin.
În weekend am fost la Vamă, a fost prima “mare” pe anul ăsta. Şi prima dată, cred, când mi-am pus serios problema, după ani buni de topless, “Dar dacă mă trezesc cu poza cine ştie pe unde?”. Şi am renunţat la obiceiul meu. Era vreo mare sfârâială dacă apărea vreo poză cu mine aşa, că doar nu sunt vreo vedetă să se fi plimbat poza cu likes si RT-uri pe net?! Nu era. Dar am preferat să nici nu existe posibilitatea asta. De fapt, sunt decisă să renunţ, pe litoralul românesc cel puţin, la obiceiul de a face plajă despuiată.
Mai multe metode de comunicare înseamnă şi un plus de expunere, cu fiecare noua reţea socială în care suntem activi, cu fiecare post pe blog, cu fiecare tweet şi status postat. Şi, din perspectiva asta, parcă nu mă grăbesc să evoluez. Pe de altă, parte, însă, mă întreb dacă (mai) avem de ales!
Unde şi cum tragi acea linie subţire, în aşa fel încât să poţi face în continuare ce şi cum vrei, fără stresul că ceea ce faci o să devină… viral!?
Azi am fost la conferinţa Marketing 360 by Cristi Manafu & Evensys la Marriott. Plin, cu greu mai puteai identifica vreun loc liber. Primul panel, Reinventarea marketingului, primul vorbitor, Adam Nunn, CEE Acount Director, PHD Media.
Titlul prezentării: 2016 – Beyond The Horizon
Tehnologia evoluează, dar încă există trei puncte importante:
– de la mass communication la personal communication
– brand către consumator
– de la eficacitate la eficienţă
Chiar acum, în ţările civilizate (nu România, fireşte) unul din doi oameni e conectat la o reţea socială. SM a „infectat??? internetul, iar viitorul e conectarea via telefon mobil.
Unul din patru oameni deţine un smartphone, unul din trei accesează netul via telefon.
Infrastructură – FTTH (Fiber to the Home) se dezvoltă din ce în ce mai mult. Până în 2016, se estimează că va acoperi 50% din piaţă. Interfaţă – TV conectat la net, recunoaşterea feţei, targetare IP. TV conectat cu telefonul mobil. Tehnologia Natural User Interface (NUI) se va dezvolta şi ea până în 2016.
Recunoaştre vocală (să vorbeşti cu telefonul, nu la telefon), Augumented Realitity, NFC (Near Field Communication – micropayments făcute cu telefonul)
Mai mult, experţii estimează că noile baterii de telefon vor dura trei zile cu toate aplicaţiile rulând (Am îndoieli, zic eu) Internet .- Căutarea se va muta de la linkuri la Likes (şi blocks)
Marea cursă pentru relevanţă.
Social Commerce
Social Enhancing Gaming (MMOs) – jocurile se vor potrivi după gusturile userului. Societate
Toată lumea va deţine un smart-device cu ajutorul căruia va rezerva loc la restaurant sau la primul zbor către destinaţia dorită, va putea să platească, check in and out.
„Just-in-time living???
„People augumented environments and purchased with user reviews and even brand sentiment???
Pauzele de publicitate ar putea ţine cont şi targeta consumatorul în funcţie de IP. Reţelele vor deveni mai „real time???, un viitor cu plusuri şi minusuri.
O nouă clasă socială, superstaturile viitorului, care înţelege valoarea social media.
Agenţiile
Până în 2016 – data and creative industry. Behavioral and Internet Data vor deveni „monedă de schimb???. De asemenea, Adam aduce în discuţie un concept care pe mine m-a sedus: Media Futures – conţinutul ca valoare listabilă (mai degrabă pe genul pull decât bursă, dar mai ştii?!)
Rolul agenţiilor: versiuni creative şi optimizare, ceea ce va duce la mai multă responsablitate din partea lor, pentru că targetarea trebuie făcută mai bine.
Brandurile vor deveni creatori de conţinut, „oameni??? care vorbesc cu alţi oameni.
Tehnologiile de succes vor fi acelea care eliberează şi dau putere, vom avea mai mult acces la informaţii (şi mai mult, aş zice eu).
Vom fi individualităţi, dar, în acelasi timp, reţele soociale.
Paul Markovits – Marketing Director, Heineken România
Marketing de bere = portofolio marketing. Faci marketing pentru 80% din piaţă
Bucegi – un brand fără pagină de FB, şi totuşi trăieşte, şi totuşi are succes.
Ciuc Premium – creşterea unui brand premium: gustul contează. Adevărata întinerire a brandului a venit odată cu activarea campaniei şi a implicării în concerte, cu topuri pe site, cu download de muzică.
Haineken, despre care am scris şi eu, cu Mansionul şi cu tabăra de reeducare (despre care susţin că a fost prea blândă. Eu i-aş fi pus să înveţe, neapărat!, şi care sunt plantele aromatice, ca să ştie ce să ia de la piaţă! că-i trimiţi după mărar şi vin cu leuştean!)
Am mai văzut şi follow-up la lansarea Desperados.
Concluzia: dacă nu oferi content, e degeaba! Şi o recomandare: for fun, ascultaţi ringtones de aici. Sunt foarte haioase, în special cel rock!
Adrian Alexandrescu – Managing Partner, Interactions, vorbeşte despre concursuri şi promoţii.
Există un grup de vreo 200 de oameni care iau cam 80% din premiile mari din promoţii. Momentan sunt aproape 700 de campanii pe Internet.
Bugetul de campanie se împarte cam aşa: premiu – max 20%, căutare premiu – 5%, 20% pentru creaţie şi strategie, 15-20% – logistică, 40% – media
1. Concept – să fie memorabil! (Inima Maggi)
2. Mecanică – să aducă ceva nou! (Inima Maggi)
Frecvenţă mare de premii mici vs un premiu mai mare
Task and win în loc de lucky draw
Limitare de intrări pe o cheie mai greu fraudabilă
Limitare de intrări la maxim dublul unui consum normal (dacă cineva mănâncă o ciocolată pe zi, cu siguranţă că nu mănâncă, brusc, câte 10!)
Când sune necesare, tragerile de sorţi să fie făcute „la vedere???
Infoline
Click-list anti fraudă (adică nu dăm bous în caz de retur produs)
Recompensă post vs. pre (e bine şi pentru FB – premiază-l c-a postat poză cu tine, nu pentru că o să posteze fiindcă l-ai pus tu)
Mecanica trebuie să fie pentru vânzări, nu pentru intrări (faci promoţie, creşti, dar când scazi din nou, trebuie să ieşi pe plus)
Mecanica trebuie să fie pentru cei mulţi nu pentru profesioniştii concursurilor 3. Premiul
Premiile mari generează intrări, dar nu mai mult de 5% din sales uplift.
Între 40-80% din intrările într-o promoţie cu un premiu mare aparţin vânătorilor de câştiguri.
Folosirea rezultatelor
– un simplu email trimis la o bază de foşti participanţi la promoţie generează 10-25% din totalul intrărilor
– testari de concept: mini activări la scară mică.
– susţinerea altor branduri din portofoliu
– anunţarea ofertelor speciale
Panel 2 – Ce funcţionează şi ce nu pe piaţa de marketing local
Cum să lansezi campanii publicitre susţinute de consumatori?
Ce tactici noi au la dispoziţie brandurile?
Ce contează acum în branding?
Iulian Pădurariu – Managing Partner, The Marks
Strategie şi mutarea focusului de la „a vorbi pe limba consumatorului??? la „a fi atent în jur???… care NU înseamnă (printre altele) a-ţi supraveghea consumatorul şi a încerca să găseşti mereu metode de a-l „păcăli??? sau a derula sute de focus-grup-uri.
Ce înseamnă, totuşi?
– să încerci să anticipezi
– să eviţi discuţia despre consumator ca şi cum ar fi o specie, o categorie aparte. Consumatori suntem toţi.
– să pui umărul pentru ca fiecare să-şi poată împlini visele pe termen lung
În jur e partea importantă
– uită de market research-ul clasic
– consumatorul eşti (şi) tu
– înţelege unde şi cum greşeşti
Două exemple de campanii:
„Zânul BT???
Campania BT – Divizia pentru medici.
Magic twist: nu mai facem scoring în funcţie de salariu ci în funcţie de experienţa solicitantului. S-a schimbat stilul de evaluare.
2008: 2600 de credite, volum de plasamente: 100 de milioane de euro
2010: 23.000 de medici şi cabinete medicale în portofoliul BT, volum de plasamente: 150.000 de euro
Regina Maria – cea mai mare reţea privată de sănătate
Competiţia era destul de importantă (MedLife, MedSana, Sanador etc)
Puterea numelui Regina Maria, un statement de leadership pe o categorie goală. Un nume special, care spune ceva.
Urmează Sorin Psatta – Integrated Communication Director, Graffiti BBDO, a cărui prezentare se se cheamă „Porni Luceafărul???.
Sorin vorbeşte despre trecerea de la 4P (preţ, produs, placement, publicitate) la 3P (1. passion 2. purpose – fight for a cause*, 3. personalitate**)
(E foarte simpatic, dar, oh!, atâtea paranteze!)
Paranteză şi teasing la următorul număr BIZ în care SP vorbeşte despre branduri fascinante, categorie la care menţionează Apple – the best product that I can afford.
* inventeză o cauză şi asociaz-o produsului. Exemplu: Noul Rom
** Dove – Eu, Dove, înţeleg şi ajut femeia, inclusiv, sau mai ales, pe cea care nu corespunde şabloanelor contemporane de frumuseţe. Remember this?De la centrarea pe produs la centrarea pe consumator, de la mesaj la emoţie (fără a renunţa la raţional, totuşi!), atragerea atenţiei prin construirea/oferirea unei emoţii (până acum era invers)
„Îl vede azi, îl vede mâni
Astfel dorinţa-i gata
El iar, privind de săptămâni
Îi cade dragă fata???
Vezi Luceafărul, găseşti acolo ilustrare pentru orice abordare publicitară, inclusiv Sex Sales :)
Sfat: (orice) act de „vănzare??? reuşit reprezintă un transfer de entuziasm! Aşa că fiţi entuziaşti!
Silvius Neagu, Business Development Manager, Star Storage (Information Management Company)
Centru de producţie documente – 6 milioane copii color, 9 milioane alb negru
Fiecare client reprezintă o individualitate dar vorbiţi personal cu fiecare dintre clienţii voştri? Direct mail se poate face şi ultra personalizat. Transpromo – îi trimitem clientului informaţia dar, în acelaşi format, îi livrăm şi date despre campanii, promoţii şi produse noi. ROI maxim.
În rest, prezentarea are în plin plan produsele SS, multe şi interesante, dar cum eu îmi scriu corespondeţa fie de mână fie pe mail, cred că Direct Mailing mă vizează mai degrabă din postura de consumator. Mai multe info găsiţi pe www.star-storage.ro
Ioana Crăciunescu, Senior Research Consultant, GfK România, cu o prezentare intitulată Branding for Women – a Roper Reports Analysis: cum putem folosi cercetarea pentru a găsi instrumente inovatoare de marketing.
Cum înţelegi consumatorul in funcţie de măsurarea valorilor personale?
Cei mai importanţi patru factori de care trebuie ţinut cont: geolocaţie, vârstă, lifestyle (cum trăiesc), valori personale (cum ar vrea să trăiască).
Demograficele nu mai sunt suficiente pentru a înţelege şi prezice comportamentul consumatorului, valorile personale primează în cercetare (sunt mai stabile, mai reprezentative)
Cele mai importante şi indivizabile valori rafinate de Roper sunt în număr de 52: tradiţie – plăcere, putere – oameni (pe diagonală).
Categorii de consumatori: tradiţionalişti, hedonişti, achieveri, self-directions, nurturing, surviveri şi social-rationals.
România se regăseşte în zona tradiţionalilor astăzi, după ce în 2008 avea mai mulţi achieveri.
Top 5 valori pentru femeile din România: protejarea familiei, securitatea materială, onestitatea, relaţie personală stabilă, libertatea.
Funny thing, sexul e pe locul 25 pentru populaţie şi pe 39 pentru femei, iar bărbaţii cred mai mult în rolul tradiţional al femeii şi bărbatului decât o fac femeile (asta nu e funny, dar e statistic)
Cu cât sunt mai tinere, femeile au mai multe activităţi prin care se răsfaţă, de la a face o baie, până la a dormi târziu, de la cumpărături la excursii sau timp petrecut cu prietenii.
Panelul 3 – Micro-trending: Ce urmează? + Panelul 4: Noi idei pentru oamenii de marketing
Prima prezentare, Coregrafia comunităţilor, este susţinută de Răzvan Mătăşel de la Arsenoaiei şi Mătăşel.
Publicitatea care spune poveşti funcţionează din ce în ce mai puţin.
Primul ingredient: Idee. Al doilea: să faci vs. să promiţi. Trei: co-creere. Patru: propagare – livrezi mesajul la un grup-verigă pentru ca acesta să-l livreze către grupurile legate de el, cu un plus de valoare ce ţine de experienţa personală. Şi trebuie Community Manager, unul care face mai mult decât relaţia brandurilor cu Social Media, adică identifică acele comunităţi în „real life??? ale căror valori sunt similare sau apropiate de/cu cele ale brandurilor.
Exemplu: berea Grolsch
Idee: un experiment de „manufacturare??? a propriului Bucureşti
Doing: construirea unui Bucureşti subiectiv
Propagare: PR cu ajutorul unor comunităţi foarte creative + influenceri
Co-Creere: Street Delivery, Micul Paris, Lecturi Urbane şi alte evenimente similare
Concluzie: oferă o idee si instrumentele potrivite, iar publicul o să spună mai departe poveşti despre brandul tău.
Next: Maria Olteanu, Client Service Director, MB Drăgan, despre Mobile Apps.
În ultimii ani s-au dezvoltat 300.000 de aplicaţii pentru telefoanele mobile. Variante: Paid download, Freemium, In-App Purchase sau Advertising. Prezintă două aplicaţii, pentru Adevărul (news) şi pentru Ursus (spui cât alcool ai consumat şi îţi spune peste cât timp eşti ok să conduci – cool!)
A creat conceptul de Online Web Ambassador. „Tot ce fac e să gândesc proiecte care să fie şi amuzante???.
Delaco – e fun, urmează şi alte spoturi în seria cu tipul de la TV.
Tnuva fibre – Campanie pe bloguri „Cum arată foamea????
Campanie pentru Hyllan – 2pi.ro (Ştefan a avut o mulţime de insights despre problemele femeilor cu toatele murdare sau lipsă – iată un aspect neinclus în cercetarea GfK prezentată mai devreme!) :))
2pi, dacă vă întrebaţi, e un dispozitiv de carton care permite femeilor să facă pipi din picioare, precum bărbaţii, se găseşte în farmacii şi costă 9,3 lei. Şi m-a amuzat disclaimerul de pe site:
2pi este o marca Hyllan, iar incepand cu 2011 este prezenta la marile concerte din Romania. Din acest motiv, persoanele care merg la concerte accepta implicit eventuala in interactiune a lor cu produsul 2pi.
Urmează Cristina Apostolescu, Interaction Planner, MEC, care vorbeşte despre Facebook Ads.
Conceptul Paid-Owned-Earned
Sorry, subiect interesant, prezentarea e flat. Nu pot s-o urmăresc.
OK, landing page şi taburi personalizate. Dar asta ştiaţi deja. Facebook Ads sunt diferite: dă Like sau dă click şi du-te pe o pagină exterioară FB. Şi asta ştiaţi, nu? Şi eu! :)
Sorin Trâncă de la Friends Advertising şi FFFF vorbeşte despre trend-uri şi începe cu definiţia: „E ceva care zice încotro merge lumea???.
Lucrul cu smartphone-ul activează zona învăţării asociative gen „Poate acum îmi iese??? – 1/3 din utilizatori au un comportament adictiv, adică până la finele anului în România am putea avea un milion de potenţiali smartphoniaci! Care, apropo, îşi verifică telefonul de ~ 160 de ori pe zi. Voi de câte ori o faceţi?
Problemă: cum împaci socialul cu comercialul? User Generated Content e o soluţie, iar entertainmentul ar putea fi un mecanism. Să nu mai vindem ci să fim cumpăraţi: brandurile de succes au fani, nu consumatori!
Numitorul comun între consumator şi brand: conţinutul, iar secretul colaborării e să te pui mereu în pielea celuilalt.
Fair enough! Şi mulţumim pentru acadele! :)
Dan Vârtopeanu, Director General, Voxline, are ultima prezentare şi aduce în discuţie Advergames, de la vânzare la fidelizare.
Ce poate face un advertgame: lansare noi produse, creste gradul interacţiune client-brand, numai de bine, exceptând adicţia :) 97% din tinerii de azi se joacă.
Gata! Zi lungă la Marketing 360.
Concluzii: prezentarea mea preferată: cea a lui Adam Nunn, pentru că fix în weekend aveam o discuţie “la liber” despre cum o să fie viitorul din punctul ăsta de vedere. În rest: să-ţi placă ce faci, brandul se personifică din ce în ce mai mult şi discută „ca de la om la om??? cu consumatorii, content will be the king, fără entuziasm e degeaba, Community Manager şi Luceafărul rulz! and girls just wanna have fun! Din pi.cioare! :)
Nu, n-am omis prezentarea lui Naumovici. Bogdan n-a venit.
La final de conferinţă ne-am jucat de-a Cannes predictions şi am văzut 40 de spoturi şi campanii din care a trebuie să alegem doar 15. Greu, foarte greu! Dar amuzant!
