Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-aş putea trăi fără el. Suntem împreună tot timpul, mă ajută să fiu o persoană mai organizată, mai prietenoasă şi, dacă nu e lângă mine, mă simt pierdută şi nu am linişte până nu ne reunim. Într-o anumită măsură, s-ar putea spune că sunt dependentă de el, dar îmi accept dependenţa bucuroasă, ca un lucru despre care ştiu că nu-l pot schimba şi nici nu-mi doresc asta.
Şi totuşi, în decembrie l-am trădat: am umblat cu altul, ca într-un fel de căsătorie de probă. E vorba de unul mai zvelt, mai bine făcut, mai sensibil la atingeri, care reacţionează mai rapid la dorinţele mele, mai prietenos şi, nu în ultimul rând, unul care a atras mai multe priviri decât precedentul.
Cum, ziceau cei din jur cu oareşce invidie şi nedisimulată curiozitate faţă de detaliile vieţii noastre împreună, eşti cu Cutare? Arată bine, dar cum se mişcă? Eşti fericită cu el?
Ei, fericirea e un lucru mărunt, şi nu sunt sigură dacă fix ăsta e termenul care defineşte experienţa asta. Aş spune mai degrabă satisfăcută, dacă n-ar suna niţel arogant, mai ales pentru că el are şi câteva chestii care m-au nemulţumit.
În primul rând, mi se pare că are o rezistenţă ceva mai mică decât precendentul, ceea ce înseamnă că perioadele în care are nevoie de odihnă sunt mai frecvente, mai ales dacă abuzez de el… şi uneori fac asta, cu neruşinare, chiar! În al doilea rând, faptul că e mai zvelt îl face, îmi pare, şi mai sensibil la diverse accidente. În plus, are nişte chestii care nu-şi au rostul, cum ar fi felul, cam arhaic, în care setează alarma menită să dea trezirea dimineaţa. Mă rog, cât am fost noi împreună programul a fost relaxat, aşa că n-a fost nevoie să se ocupe prea des de trezirile-mi matinale. De asemenea, e mai puţin talentat la fotografii.
Cea mai plăcută însuşire pe care o are este faptul că se mişcă repede şi cu talent, aproape intuindu-mi dorinţele, şi felul în care reacţionează la atingerile mele. De fapt, cât am fost împreună, n-a spus niciodată nu, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e o calitate rară, iar cel dinaintea lui ar trebui să procedeze şi el la fel! De asemenea, mi-a plăcut mult că mă ajută să fiu mai prietenoasă fiindcă se pricepe la reţelele sociale ca nimeni altul până la el.
Cu toate astea, am ales să rămân cu cel vechi. O să-mi fie puţin greu să mă readaptez, dar până la proba contrarie, îmi dau seama că-l iubesc cel mai tare dintre toţi. Dintre toţi de până acum! :D
*********
În caz că nu v-aţi prins, în decembrie am avut în teste un nou telefon, tot Nokia, fireşte, un N9. E tot ce spun mai sus şi chiar mai mult, dar îl plac, totuşi, mai mult pe N8, pentru camera de 12 MP şi pentru că are radio. Ştiu, poate sunt motive stupide, dar ambele sunt chestii cu care m-am obişnuit şi nu văd nici un motiv să renunţ la ele.
Totuşi, dacă nu vă interesează lucrurile cu pricina (N9 are cameră de 8MP, nu e deloc rea!), Nokia N9 e un aparat pe care îl recomand pentru o relaţie bazată, vorba aia, pe încredere şi respect reciproc! Pentru detalii tehnice, nu mă întrebaţi pe mine, eu doar v-am spus cum se simte utilizatorul (utilizatoarea!) cu el.
O relaţi de asta mi-ar place şi mie, dar ne desparte doar preţul mare. Multă sănătate
Zolty, eu nu l’am cumparat pe N9, l’am avut in teste, doar, pentru o perioada limitata de timp.
Sanatate si tie :)
Daca nu face cartofi prajiti…degeaba.
.
sigur ca face, dar ingrasa, asa ca n’am verificat si functia asta! :))
Am citit textul cu multa placere. Se simte o tenta de nostalgie vinovata in el, ceva in genul lui Camil Petrescu. Pacat ca era vorba de un telefon…
mersi frumos! m’am gandit ca oricum detalii tehnice se gasesc peste tot, cineva trebuia sa scrie si un alt fel de recenzie! :)
ce sa zic.. a fost distractiv, cat a durat!
PS bine ca era vorba de un telefon!!! :)))
Ai scris atat de frumos ca inca nu imi vine sa cred ca este vorba despre un Nokia! Nu stiu cum este N9-le dar N8 mi-a mancat zilele. Mama este fericita posesoare si cum are o problema vine si mi-l pune in brate. Dat fiind ca acest lucru se intampla mai des decat imi doresc, telefonul a ajuns o dezamagire.
Pana anul trecut eram cel mai infocat fan Nokia dintre prietenii mei, dar dupa N8 si dupa E63-ul meu (caruia s-a busit la nici 2 zile dupa cumparare softul) am ajuns sa nu imi mai doresc. Poate suntem noi ghinionisti, dar dupa 2 telefoane cu belele in familie, nu mai dorim Nokia.
Dar in schimb ma bucur din tot sufletul ca tu nu ai avut parte de asemenea distractii si sper sa te tina cat mai mult asa!
imi pare rau sa aud asta, dar ce probleme a avut N8-ul tau? e drept ca si la mine se mai blocheaza uneori (dar rar) cand il pun sa faca prea multe lucruri in acelasi timp, dar cred ca asta se intampla si la altele.
(si multumesc pentru aprecieri) :)
:))))))))…Nu intervin foarte des, dar de data asta intentionam sa te-njur si sa urlu din toti rarunchii ca “femeile e curve” cand deodata m-a plesnit un hohot de ras care mi-a exorcizat iesirile de lup moralist. Daca i-ai fi povestit textul asta partenerului tau n u stiu daca ar fi avut rabdare sa il asculte pana la sfarsit, si ghiar inainte sa “ma rad”ma intrebam retoric si imi raspundeam tot eu doct:”Si te-a mai primit inapoi? Prostu’ dreaq!”uitand ca iertarea e una dintre cele mai nobile calitati ale sufletului uman.
P.S. fara legatura cu subiectul Jnapanii astia de la Nokia au venit la noi pentru ca aici se plateau salarii in caramele si nici asa macar nu au reusit sa isi respecte obligatiile poate ca un semn de solidaritate nationala ar fi daca toti romanii nu ar mai cumpara produsele lor de fripturisti batui-ar Mos Craciun sa-i bata, duca-se-napoi tundrasa-i impunga renii lu’ Moshu!
Gabriel – surprizaaaaaa! nu doar ca m’a primit inapoi, dar cred ca se si bucura ca a revenit in gratiile personale fiindca si eu am grija de el, il incarc la timp, ii fac toate update-urile si nici nu dau cu el de pereti daca ma enervez cand vorbesc :))
Cat despre Jucu, am scris si eu despre asta. Cu toate ca nu’mi place, trebuie sa admit ca, in termeni de business, mutarea de la Jucu mi se pare logica. Nu stiu ce impozite sunt in alte tari, dar stiu sigur ca in Romania, ca sa dai 10 lei pe cartea de munca, platesti aproape inca pe atat la stat. Si pentru ce?! Nokia a fost ok, altfel, au dat salarii compensatorii pana in martie, chiar daca statul (acelasi stat!) nu’i obliga sa faca asta. in plus, ANOFM Cluj a castigt o finantare de 5 milioane de euro ca sa’i ajute pe oamenii astia (s’a anuntat chiar azi)
altfel, ma bucur ca te’a amuzat textul :)
Se blocheaza foarte des, aproape zilnic uneori si doar daca faci 1 singur lucru. Cand faci 2 sau 3, adio! trebuie dat restart.
Apoi desi nu are multe aplicatii pe el, urla ca are memorie plina si nu mai deschide bloguri (da, mama e fan bloguri ;). Curat memoria, se elibereaza 120 mb si dupa o zi iar e full.
Dar am uitat sa precizez, imi place mult cum face pozele. Focalizarea e de nota 10! Asta imi place cel mai mult la telefonul asta, ca face poze si filmari superbe!
e ceva in neregula cu aparatul, pls verifica, mie nu mi’a facut niciodata din astea. si il folosesc din greu! e cool mama ta, buna ziua, doamna mama lui Dianora! :)
nu ai cum sa nu ramai cu functiile acestui telefon in minte in forma in care ai conceput tu textul.genial !
Adorabil articolul tau, l-am citit in cunostinta de cauza, dar daca n-as fi stiut despre ce e vorba, mi-ar fi placut la fel de mult. O subtilitate desavarsita si de umor ce sa mai zic … Sunt fericita posesoare a unui Nokia N9 de cand a aparut pe piata, am avut si probleme, dar nu l-as schimba pt nimic in lume, ma gandesc cu groaza ce voi face cand v-a imbatrani de tot si v-a muri. Sper sa apara un gadget cel putin tot atat de destept :)
mereu apar, stai linistita! curand, o sa’l traducem si pe N9! :))
multumesc de aprecieri, si eu m’am distrat cand l’am scris!