La finele anului trecut, twittosfera discuta apariţia unei cărţi cu un titlu pretenţios: “Tehnici de comunicare în social media“, apărută la Polirom sub semnătura lui Horea Mihai Bădău. După cum spune pe propriul blog, autorul este asistent universitar doctor la FJSC din cadrul Universitatii Bucuresti, Catedra de Presa, Disciplinele: Deontologie, Tehnici de investigatie, Social Media, Jurnalism online, si Presedinte al Asociatiei Consumatorilor de Media” – lipsa diacriticelor îi aparţine.
Primul capitol: Social Media, prezentare succintă
Din câte ştiu, aceasta este prima carte ce tratează pe larg subiectul Social Media de la noi, aşa că am fost destul de curioasă. Am parcurs cartea printre picături şi chiar am subliniat diverse chestii care mi se păreau discutabile pentru a le expune pe blog… atâta doar că la final sunt atât de multe sublinieri încât nu mai ştiu despre care să mai vorbesc!
Poate dacă n-aş fi avut nici cea mai vagă idee despre ce este social media şi cu ce se mănâncă, volumul lui HMB mi s-ar fi părut (mai) interesant, însă fiindcă fac parte din lumea asta şi mai fac şi campanii care au o asemenea componentă, n-am putut să nu observ lucruri care, în teorie, s-ar putea să fie ok, dar în practică nu sunt. De exemplu: Un blog cu greşeli de scriere nu va fi luat niciodată în serios. Riiight!
De asemenea, cele mai multe surse bibliografice online* citate sunt texte scrise cam până în mai 2011 şi doar foarte puţine spre finele anului, ceea ce face cartea un pic… învechită, chiar dacă a tocmai apărut. Conform primului capitol, “la această oră, Facebook are peste 600 de milioane de utilizatori activi în fiecare lună“, chestie cu care nu poţi începe o carte, fiindcă “la această oră”, deja sunt în jur de 750.000 de useri activi, aşa că, din start, oricine citeşte cartea, pleacă la drum cu informaţii greşite.
* funny thing, să citeşti url-uri în print! :)
În altă ordine de idei, din acelaşi motiv păcătos, şi anume că e o carte tipărită, am găsit menţiuni referitoare la Second Life, dar nu şi la Google Plus care a trecut, recent, de 90 de milioane de utilizatori. Adică…. hello! Nu poţi, în anul de graţie 2012, să (pro)pui pe rafturile librăriilor o carte despre Social Media care nu zice ceva despre Google Plus. De asemenea, sunt citate surse chiar şi din 2006! 2006?!
Subiectul cel mai amplu tratat este blogosfera.
Aici sunt chestii de bun simţ, de la lucruri de bază, cum ar fi alegerea numelui, platforma de blogging şi design, până la lucruri mai în detaliu, cum ar fi conţinut, titluri, stiluri de scriere, guest posting, interactivitate şi interacţiune. Cu mai multă curiozitate am citit despre influenţa în online (deh!) şi am aflat că dacă “ai fost perseverent, ai scris conţinut de calitate şi ai creat un blog social, care excelează în interacţiuni înseamnă că ai atins cel mai râvnit ţel online: ai obţinut influenţă online!” (treceţi peste repetiţie, lăsaţi un pic de la voi, haide!)
Iar influenţa, continuă autorul, “aduce mai multe venituri decât traficul (…) Dacă ai 2000 de unici pe zi, din care mare parte vin prin motoarele de căutare şi te citesc doar pentru amuzament dar nu vor urma nici una dintre recomandările tale, vei câştiga puţin. Dacă ai un număr mediu* de unici care urmează sfaturile tale, atunci vei primi o maşină de teren ca să te plimbi cu ea prin Europa, aşa cum i s-a întâmplat lui Bobby Voicu. Nu ştie nimeni, însă câte maşini au fost cumpărate de cititorii săi…”
* nu se specifică ce înseamnă asta în cifre
În ceea ce priveşte veniturile din blogging, e foarte simplu: dacă urmezi recomandările din carte, în doi ani ar trebui să ajungi la un net de 2.000 de euro pe lună! Pe lună, aşadar, 2000. Pe Marte nu ştiu exact! :))
Facebook şi Twitter, capitole egale ca număr de pagini
Mi-a plăcut faptul că Twitter primeşte un capitol destul de amplu (3) pentru că mie îmi place mai mult Twitter decât Facebook, dar acum, că m-am uitat la cuprins, văd că şi reţeaua lui Mark (cap. 4) a primit tot 35 de pagini în carte. Fireşte, nici o vorbă despre Timeline!
În fine, ultimul capitol este dedicat Strategiei de PR în social media, adică iar o bună parte de teorie gen “socoteala de acasă” pe care, mărturisesc, l-am citit mai degrabă în diagonală, fiindcă e scris stil bloc, fără prea multe intertitluri, cu fraze lungi, fără spaţii între paragrafe şi, deci, dificil de urmărit.
O declaraţie scurtă a autorului
Merită menţionat şi faptul că autorul cărţii nu este un “actor” în social media de la noi, contul său de twitter având sub 200 de urmăritori, iar blogul său fiind găzduit de wordpress, iar eu nu cred că SM este un domeniu pe care îl poţi învăţa de pe margine. De altfel, l-am întrebat pe autor cum vine asta şi iată ce mi-a răspuns:
“nu stiu daca ai citit pe blogul meu, eu sunt cel care “a scos la lumina” bloggerii, inca din 2007, adica i-am invitat la dezbateri impreuna cu personalitati, intr-un moment in care nu-i baga nimeni in seama si i-am ajutat, in acest fel, sa ajunga in atentia mass-media si sa devina lideri de opniei. am organizat aceste dezbateri prin intermediul asociatiei consumatorilor de media. lista lor: aici (…) asadar am fost activ in blogosfera, inca din 2007, pana in prezent, dar nu ca si producator de continut, ci mai degraba ca un vector de networking. ii cunosc pe toti de cand erau niste adolescenti fara bani si i-am ajutat sa devina lideri de opinie cu bani :)”
Tot ce se poate, dar promovarea cărţii are, pe facebook, până “la această oră”, următoarele rezultate: un grup cu 14 oameni şi o pagină, de autor, deşi se cheamă precum cartea, cu 37 de fani. Cam puţini, aş zice, pentru cineva care a scris o carte menită să te înveţe cum te promovezi în acest mediu…
Câteva concluzii după parcurgerea cărţii
Încă o chestie care mi-a displăcut este că HMB are, în mod evident, ceva de împărţit cu Zoso şi se foloseşte de cartea asta ca să împartă. Şi împarte, nene! Ba că Vali e plătit de PDL, ba că a procedat gen “aşa nu” când a zis că Petcu de la sindicate e tatăl lui (deşi Vali n-a zis asta), ba că nici o firmă serioasă nu-şi mai asociază numele cu blogul său şi evocă, în mod repetat, un episod cu o anumită piscină… De altfel, tot din cartea asta am aflat că bloggeri cum sunt Zoso (şi alţii) “au început să piardă teren şi vor dispărea de tot în curând”. Şi marmota..!
Una peste alta, cartea nu e cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei persoane care nu a avut, până acum, nici o interacţiune cu acest mediu de comunicare şi vrea să afle, teoretic, ce-i aia. Sunt multe resurse acolo, inclusiv lucruri pe care poate aş fi vrut să le ştiu de la început, nu să le învăţ în timp. Problema – aşa cum o văd eu – este că această carte nu te face să-ţi placă mediul ăsta şi nu te convinge să intri în social media decât eventual, ca blogger, pentru ăia 2000 de euro sau ca să te plimbi cu maşina prin Europa ca Bobby, ori, ca PR, doar pentru că nu ai încotro şi, na, dacă tot există, tre’ să faci ceva.
Apropo, eu nu cred că e mai ieftină promovarea via SM, pentru simplul motiv că e un cost suplimentar care nu înlocuieşte (deocamdată nu poate şi cred că nici nu-şi propune s-o facă) alte costuri de publicitate, exceptând, poate, reclama în print – deşi am putea discuta şi pe marginea acestui subiect!
Am scris un text kilometric, sorry, dar mi s-a părut că e cazul: în definitiv, asta e prima carte despre Social Media de la noi. Aş fi preferat să fie mai bine scrisă şi să fie scrisă de cineva care nu are războaie de purtat dar care are, în schimb, experienţa utilizatorului. De asemenea, poate că era mai bine să fie în format electronic. Orice alte ediţii viitoare vor fi, de asemenea, depăşite în momentul în care vor apărea pe raft.
Până la urmă, SM a apărut tocmai pentru că noi am devenit mai dinamici şi ne place să ştim care e informaţia de mâine. Pe cea de anul trecut am disecat-o de multă vreme, deja, pe blog, twitter, facebook, google plus, flickr, youtube şi tot aşa…
PS încă o recenzie, cu mult mai multe citate comentate din carte, găsiţi la Auraş
bună de tot aia cu “ne-a ajutat el să devenim lideri”. a făcut-o pentru alţii, dar nu o face pentru el. minciuni jegoase.
am redat raspunsul intocmai cum mi’a spus (scris, de fapt) autorul :)
Cică a mai fost o tentativă de carte, vezi în comentarii aici – http://mariussescu.ro/2011/12/ce-carti-mai-citim-prima-carte-despre-social-media-din-romania . Eu nu am reușit să termin cartea. zilele astea sper să reușesc, dar până acum sunt de acord cu tine, cifrele despre SM din carte trebuie ignorate, iar în unele exemple autorul e prea subiectiv.
Nu e acelasi lucru cu “Noile reguli..”, nici pe departe, iar aia nu e scrisa de un roman si nu are detalii despre SM din Romania.
A! In comentarii… aaa… New Media de Dorina Guţu? N’am auzit! Nici de carte, nici de tanti! Dar am vazut ca are prefata scrisa de Sorin Tudor, iar el nu cred ca ar fi scris prefata daca nu i’ar fi parut ok cartea.
Eu mă refeream la New Media de Dorina Guţu, cineva a comentat la mine pe blog că ar fi fost prima carte de acest gen la noi. Bine, eu nu am citit-o.
Ruxandra: ai publicat o discutie privata dintre mine si tine. Nu mi-ai spus ca este vorba despre un interviu care va fi publicat. Asa ceva nu se face. Inteleg ca articolul a fost scris cu intentia clara de a ma denigra. A mai publicat cineva discutii private: Zoso. Inteleg ca tehnicile sale neortodoxe, se perpetueaza. Asa cum ti-am spus si in cadrul discutiei, o boala ma retine la pat de cand a aparut cartea. Asa cum ti-am spus, voi lansa blogul pe .ro cat de curand. Multumesc pentru atac. Sper ca a meritat. De ce nu ai publicat si ce ai spus tu, respectiv faptul ca esti o admiratoare a lui Zoso? In acest fel, s-ar fi citit altfel articolul tau. Sper sa publici si acest comentariu
Nu Horea, nu a fost scris cu nici o intentie de a te denigra, a fost scris cu intentia de a relata, in opinia mea, subiectiva, ca e a mea, cum mi s’a parut cartea pe care ai scris’o, si cu bune, ca are si parti bune, dar si cu rele.
faptul ca te’am intrebat pe FB cum se face ca tu, un tip care nu “practica” Social Media, ai scris o carte despre Social Media, a fost doar o metoda mai facila de a comunica si mi s’a parut evident ca, avand blog, ai putea presupune ca te intreb asta ca sa scriu raspunsul tau. mai mult, nu ai spus ca e un raspuns off the record – as fi respectat asta daca mi’ar fi trecut prin minte ca nu vrei sa’ti asumi ceea ce mi’ai scris. si, oricum, nu pricep: pentru mesaje pe FB ai un raspuns, si pentru public ai un alt raspuns?!
ca sa fim bine intelesi de toata lumea: noi ne’am vazut de trei ori in viata, in contexte legate de joburile noastre, deci nu suntem nici macar amici, iar asta a fost prima data cand m’am adresat tie via FB. adica… hello!
si, te rog, nu face pe victima cazuta la pat cu mine: ai spus ca esti bolnav, motiv pentru care nu ne putem vedea, desi eu n’am zis nimic de vazut, si ca dupa ce te insanatosesti (ceea ce’ti urez, sincer, si inca grabnic), vei lansa blogul si vei fi activ pe SM – mult succes!
ruxa, aşa ai spus, că eşti o admiratoare a mea? să-ţi fie ruşine!
spre deosebire de horea bădau, care un mincinos paranoic, corupător de studente şi un delirant fascinant care mănâncă de pe jos şi inventează mizerii pentru că e mic, prost şi irelevant.
Vali, imi e rusine, da’ imi e fiindca n’am spus ca’s fana ta :))
altfel, pricep ca tu si Horea impartasiti, unul pentru altul, variate sentimente, dar, va rog, “iubiti’va” in alte maniere decat printre randuri (la mine pe blog) :)
Pentru conformitate, iata ce i-am spus Ruxandrei Predescu (raspunsul integral pe care i l-am dat autoarei acestui blog in cadrul unei discutii private – discutie din care autoarea blogului a publicat extrase fara acordul meu): nu stiu daca ai citit pe blogul meu, eu sunt cel care “a scos la lumina” bloggerii, inca din 2007, adica i-am invitat la dezbateri impreuna cu personalitati, intr-un moment in care nu-i baga nimeni in seama si i-am ajutat, in acest fel, sa ajunga in atentia mass-media si sa devina lideri de opinie. am organizat aceste dezbateri prin intermediul asociatiei consumatorilor de media. lista dezbaterilor aici: http://horeabadau.wordpress.com/2008/05/21/bloggerii-despre-dezbaterea-candidati-la-blogosfera/. sunt doar o parte dintre ele, cele mai noi nu sunt trecute in lista. asadar am fost activ in blogosfera, inca din 2007, pana in prezent, dar nu ca si producator de continut, ci mai degraba ca un vector de networking. ii cunosc pe toti de cand erau niste adolescenti fara bani si i-am ajutat sa devina lideri de opinie cu bani:) cu zoso nu am absolut nimic. L-am invitat la toate dezbaterile, am organizat in premiera o dezbatere bloggeri-jurnalisti, cu zoso si ciutacu, l-am invitat si la dezbaterea cu andrei chiliman, cand primarul si-a facut blog, iar zoso s-a facut de ras, pentru ca s-a ratoit la el ca este membru psd:) asadar, cunosc foarte bine blogosfera si cu informatii publice si cu informatii de culise, iar tot ceea ce am scris despre zoso in carte este adevarat. nu sunt de acord ca traficul este un indicator al succesului. depinde cum este obtinut. si dan diaconescu are audienta, chiar cea mai mare pe tronsonul sau orar, ceea ce nu inseamna nici ca are succes, nici ca ceea ce face, face bine. blogosfera romaneasca seamana cu presa anilor 90. atunci, cel mai mare tiraj, il avea un ziar care se numea infractorul. apoi romania mare, a lui vadim tudor. au disparut toate. zoso este o excrescenta a pionieratului in social media, cand audienta se realiza cu injuraturi si femei goale. va disparea si el, pe masura ce social media se profesionalizeaza. si va disparea, pentru ca firmele serioase prefera sa-si asocieze imaginea cu un vector de imagine serios, cum este cristian manafu, de exemplu, decat cu un blogger, cum e zoso. ti-am raspuns la intrebari?:) P.S. am decis sa intru in blogosfera si cu continut. dupa ce-mi voi reveni cu sanatatea, voi lansa blogul pe .ro, care este gata si voi fi activ pe twitter si fb
well, e alegerea ta, pana la urma. eu n’as fi publicat ce ai spus despre el fiindca, in mod evident, doresti sa negi niste lucruri pe care vali le face cum trebuie. indiferent despre parerile tale personale, vali este bloggerul cu cel mai mare trafic de la noi, iar lucrul asta nu l’am citit in carte… apropo de obiectivitate, ca asta e ceea ce ti’am reprosat in recenzie.
:)) Zoso a inceput sa-si expuna fanteziile:)) Ai gasit-o pe Elodia?:))
nu, am găsit studenta cu care aveai o relaţie la facultatea aia pe care nu o menţionezi in CV.
punctual, că tot ce ai scris e adevărat după mintea ta crunt de proastă, aştept dovezi că sunt plătit de pdl sau că tu ai ridicat vreodată pe cineva (ca să iti fie de ajutor, uite o listă cu aparţiile mele in presă în perioada 2005-2009, poţi alege care din ele ţi se datorează). pâna la dovezile prezentate, pe care ţi le-am cerut public de două săptămâni, rămâi un mincinos jegos paranoic. hai, adu clonele!
Pazea, in cateva zile apare si recenzia mea. Sa vezi acolo dixtractie !
cred ca esti prea dura cu un om care, din nefericire, sufera probabil de o boala psihica, oricum minim mitomanie:)
singurele actiuni facute vreodata de acest sarman erau anunturi pe situl unei asociatii anonime, cum ca organizeaza intalnire cutare vs cutare, unde se vor dezbate subiecte aprige :) din pacate pentru el, nu le frecventa nimeni.
foarte sincer, imi e jena sa scriu despre el, omuletul a fost de rasul unei intregi blogosfere aproape un an, laudandu-se ca monitorizeaza, ca face, ca drege. din pacate, singurul om care il lua in seama era cealalta personalitate a sa.
revenind, te rog frumos sa imi stergi numele din articol, nu doresc sa fiu asociat cu distinsul autor in nici un fel. le lion ne s’associe pas au cafard
io’l sterg, daca asta te aranjeaza, dar in carte ramane, sa stii :)
Vaaaaiiii cu cine v-ați încurcat ! E prea mult că ai scris de carte aici, Ruxandra, dar mai apar și bălăcărelile d-lui Bădău. D’oh. Cineva a zis odată : “Îmi place Italia ! Dar fără italieni ! ??? Așa îmi place mie bloggingul, dar fără frustrați care să împ*lăie pe unde apucă.
cosmin, e o carte, e prima in felul ei. pardon, de fapt pare’se ca e a doua, din ce zice marius, dar cum prima a trecut mai degraba neobservata…
bloggingul e cu #detoate :)
Eu nu am apucat sa citesc inca aceasta carte dar dupa articolul tau, imi pun mari intrebari. Eu la disertatie am folosit multe carti care vorbeau despre SM dintre care, in romana, mentionez: Guțu-Tudor, Dorina, (2008). New new media, București, Tritonic si Ulmanu, Alexandru-Brăduț, (2011). Cartea fețelor – Revoluția Facebook în spațiul social, București, Humanitas;
Cartea era pe lista mea de cumpărături. Acum nu mai e. Dacă mi-o împrumută careva poate o citesc. Și nu-mi dă pace o întrebare: Dacă e așa cruntă cum a acceptat Polirom s-o tipărească?
polirom n-are net, să vadă ce mizerii de autori publică.
Drept urmare cartea va fi menționată în lucrări de licență, disertatie sau chiar doctorate. Dacă n-a fost deja… Și uite așa răsar alți experți în comunicare / social media. De data asta cu diplomă, nu doar cu cont de Facebook.
200 followeri pe twitter şi un blog părăsit din motive bune sunt mereu garanţia succesului. totuşi, vorbim aici de un făcător de vedete, un om, dacă poate fi numit aşa, care e legitimat de succesul altora.
experţii ăia care vor citi cartea vor da cu nasul de lumea reală.
In primul rand, cum sa citesti cartea despre social media a unuia care face spam “promovand-o” pe Fb?
Cel mai probabil cartea este lucrarea de doctorat, la FJSC.
In al doilea, Badau este un frustrat care s-a dat la jumatate din studentele de la FJSC. Si bineinteles, nefiind bagat in seama, se razbuna pe ele.
da, tot ce se poate! dar macar – si sper sa nu te superi! – spune ce spune cu semnatura, in clar, la final :)
Doamne fereşte! Sper că nu apar şi-n carte în calitate de amantă a lui Tiberiu Lovin :)))))))))))))
nu apare nici o amanta :)))
poate la editia a doua?! :p
Povestea mai pe larg e aici: http://www.reportervirtual.ro/2010/11/mata-hari-a-presei-romanesti.html
Dl. Bădău e maestru în manipulare, nu în comunicare.
Buna !
Interesant subiectul, prin continutul carti,al analizei realizate cat si a comentariilor. As avea o intrebare de novice : ce inseamna a “practica Social media” ? (dupa umila mea parere, probabil complet gresita), orice actiune sau interactiune realizata intr-un cadru 2.0 (blog/forum,retele sociale) este o practica a Social Media.
dar nu oricine face un update pe FB se cheama expert, nu? :)
Ok , deci este vorba despre expertii SM. Lamurit. Multumesc !
Pentru expertii SM o intrebare : este SM un vector al transformarii unei societati , ori doar oglinda unei societati?
mie mi se pare ca poate fi atat vector cat si oglinda (dar eu nu’s expert SM)
Mă fascinează cum unii nu înțeleg ce înseamnă încă “părere personală” expusă frumos pe blogul personal și argumentată pe deasupra. Offf…bine că el poate duce războaie în paginile unei cărți (nu am citit-o așa că nu spun dacă sunt argumentate sau nu).
sa stii ca am incercat sa fiu obiectiva si chiar cred, asa cum am scris, ca aceasta carte nu e cel mai rau lucru care se poate intampla unei persoane care vrea sa vada despre ce e vorba in povestea asta cu social media. din pacate, dupa ce parcurgi volumul, chiar daca poti invata unele lucruri, pe altele le vei invata, din start, gresit.
Observ ca a aparut si “studenta anonima”:)))) Bun, O asteptam pe Elodia…Vad ca nimeni nu a fost deranjat de faptul ca Ruxandra a publicat o discutie privata (a mea cu ea), fara sa ma avertizeze, ceea ce incalca toate codurile deontologice. Vad, de asemenea, multa superficialitate si suficienta. Este lumea lui Zoso. In care nici eu, nici cartea, nu avem ce cauta. Multumesc pentru articol si incercarile de denigrare: au avut exact efectul contrar – cartea se vinde ca painea calda. Iar cele scrise acolo, oricat de mult i-ar deranja pe unii sau pe altii, sunt adevarate. Inca o data multumesc. Publicitatea negativa este publicitate. Ce este in seara asta la OTV?:)))
Mai, Horea, m’am cam plictisit sa’ti explic cum vine treaba asta. Tu, specialistule in social media, ai primit o intrebare despre cartea al carei autor esti, intr’un mesaj pe facebook. Era o intrebare despre cartea pe care ai scris’o, nu despre viata ta privata, care nici nu ma intereseaza, oricum. Ai raspuns la ea in felul in care ai considerat potrivit, iar eu te’am citat. Ai o alta opinie, acum? N’ai mai facut “pionierat” si vedete in internet, sau ce?
Si n’o mai da la intors nici cu Zoso: pana una-alta, tu afirmi despre el lucruri fara nici o dovada, in ciuda faptului ca iti cere asta de ceva timp deja. In lumea mea, cei care pretind ca spun adevarul pot sa si probeze ceea ce spun. Tu nu faci asta.
Nu in ultimul rand, painea calda e nesanatoasa, si la fel lipsa de coerenta a discursului tau. O seara frumoasa iti doresc!
un profesor de la fjsc minte cu neruşinare şi nu vrea să aducă dovezile care îi sunt cerute de două săptămâni. e un film bun.
eu cred c’ar vrea. doar ca n’are ce’aduce! :)
zoso si ruxandra. ati putea fi un cuplu bun daca…
Horea, ia pastreaza’ti tu teoriile pentru cartile viitoare! daca… te’o mai publica cineva, vreodata!
da, dacă eu aş fi un preparator bălos şi jegos şi ea o studentă de-a mea. cuplu exploziv. şi eu i-aş duce sacoşele lu madam frumuşani ca să mă angajeze preparator la fjsc, că la hyperion era nasol.
@ Ruxandra – Sorin Tudor a fost (sau inca mai este) consortul doamnei Gutu.
asta reprezinta doar o garantie ca a fost (sau inca mai este) o doamna in regula, asa cum e si sorin un domn foarte ok, dar nu si ca stie comunicare.
n’am citit cartea si, ca sa fiu onesta, nici nu simt nevoia :)