Azi, cum veneam spre casă de la o întâlnire, pe una dintre străzile din spatele blocului, am auzit ţipete şi urlete care veneau dinspre curtea unei case, chiar înainte să trec prin dreptul porţii. Întâi am crezut că se ceartă nişte adulţi, dar după aia am înţeles că era o femeie care ţipa la un copil şi-l altoia corespunzător. Nu ştiu ce făcuse, dar femeia, probabil mama lui?, era foarte nervoasă, iar palmele pe care le-a încasat copilul au fost atât de sonore încât aproape că m-au durut şi pe mine.
Nu sunt genul care asistă liniştit la faze din astea, dar poarta şi gardul erau înalte, deci oricum nu puteam vedea exact ce se întâmplă, şi ce-aş fi putut să fac? Să sun la poartă şi să spun Doamnă, nu-l mai bateţi?!, să chem poliţia care, probabil, nici nu poate să se bage în aşa ceva? Ce să fac?
Am trecut mai departe, dar mi-a rămas cumva în minte dorinţa de-a o fi făcut pe femeia aia să înceteze.
Acum, sigur, eu nu ştiu prea multe despre copii, şi nici nu-mi dau seama dacă vorbele sunt suficiente să te asculte de fiecare dată, pot doar să presupun că uneori se mai impun şi corecţii gen o palmă peste fund. Dar de asta şi până la ce am auzit eu azi e ceva distanţă, zău! Şi ce poţi să faci? Ai dreptul, tu, trecător, să te bagi între părinte şi copil? Ai dreptul tu, trecător, să rămâi indiferent?
Dilema serii. Acu’ ziceţi şi voi cum e mai bine, ca să ştiu data viitoare când trec pe acolo! :)
Din punctul meu de vedere ca mama a unui copil de rasfatat si neastamparat, pot sa iti spun ca nimic nu justifica bataia si urletele. Cu cat tipi mai tare la copil, cu atat va deveni mai neascultator. Am asistat la zeci de astfel de scene in parc, cand mamele isi cafteau copiii…M-am uitat la ele si le-am transmis din priviri dezaprobarea mea…Exista riscul, daca te bagi, ca mama sa devina si mai violenta cu copilul: vezi, esti foarte rau, se uita toata lumea la noi, din cauza ta, ca nu esti cuminte…cand, de fapt, ea e singura vinovata ca nu poate gestiona situatia…
si eu cred ca puiul de om creste cum e ingrijit. dar parca tot imi pare rau ca n’am facut ceva, macar sa sun la usa sa intreb de familia popescu, o intrerupeam! :))
Daca situatia este mai grava poti sa anunti protectia copilului. In acest caz nu prea aveai ce face.
nu stiu cat era de grava – auzeam doar tipete, plans si palme. de vazut n’am vazut nimic :(
Din perspectiva copilului crescut in violenta, iti pot spune ca orice “pauza” de bataie e un rai.
Orice palma in minus ramane in minus si orice palma in plus inseamna o noua fractura emotionala, psihica iar uneori si fizica.
Ca adulti daca ar fi sa ne aflam in situatia de-a fi batuti de unul mai puternic, cred ca toti am prefera ca trosnitorul sa fie cel putin intrerupt.
Cum se spune pe engleza: less is less and more is more :)
uite ca nu’mi veni ideea cu sunatul la usa “din greseala” atunci.. acu’ imi pare rau, dar macar data viitoare am o strategie pentru cum pot interveni fara sa mi’o iau si eu :)
Iti parea rau inca de dinainte sa postezi :)
asa e :(