Mă amuză cum, de dragul consumerismului – că alte motive nu văz! – toată lumea o dă azi în Halloween, de parcă am avea o adevărată tradiţie în a ne urâţi peste măsură şi a porni… nu către tradiţionalul “trick or treat” ci către cluburi, ca la oricare altă petrecere.
Nu ştiu când am ajuns să împrumutăm şi Halloweenul de la străini, întocmai precum am făcut cu St. Valentine’s Day, deşi aveam, bine, mersi, şi noi, sărbătoarea noastră de Dragobete. Dar, nu, inimioarele de import sunt mai amoroase, iar Cupidonii lor sunt mai romantici decât Cupidonii noştri. Şi, vai şi-amar de domnii care omit să celebreze amorul pe 14 februarie!
Dar să revin la sărbătoarea de înspăimântat, că despre asta era vorba şi mă gândesc că dacă tot e pusă toată lumea pe sărbătorit, măcar să ştiţi ce şi cum şi de ce. Astfel, sărbătoarea asta are două rădăcini, una creştinească, în care mâine, pe 1 noiembrie, se celebrează All Saints Day, o zi pentru preaslăvirea tuturor sfinţilor şi pentru rugăciuni în contul sufletelor aflate în Purgatoriu. Pentru mântuirea acestora, oameni coceau nişte prăjiturele pe care copiii le adunau din casă în casă. Şi cum unele dintre sufletele rătăcite aveau, probabil, chestii nerezolvate pe lumea asta, oamenii au început să se costumeze ca să le inducă în eroare, în cazul în care vreun suflet ar fi avut poliţe de plătit – pe drept sau pe nedrept. (foto)
În tradiţie păgână, noaptea dintre 31 octombrie şi 1 noiembrie marca sfârşitul perioadei recoltei, moment marcat cu super petreceri în cadrul unui festival ce purta numele de Samhain. În aceeaşi perioadă, animalele erau coborâte de la păşunile de vară şi se făceau sacrificii pentru îmbunarea zeilor, unele cercetări susţinând că aceste sacrificii ar fi fost inclusiv umane. De asemenea, iniţial, leguma-vedetă a acestor sărbători era napul. Dovleacul a intrat mai târziu în centrul atenţiei, când sărbătoarea a început să devină populară în mai multe ţări şi comercianţii au făcut reclamă dovlecilor sculptându-i ca pe nişte lămpi. Azi sărbătoarea a ajuns până în Australia sau Japonia şi, iată, şi în România, dar valoarea ei e aproape exclusiv comercială.
Dacă vă interesează, totuşi, avem şi noi Halloweenul nostru, pe 30 noiembrie, momentul de dinaintea începerii iernii, când ritmul vieţii se linişteşte şi când graniţele dintre viaţă şi moarte sunt slăbite iar vârcolacii, strigoii, moroii (foto), tricolicii şi pricolicii pleacă la colindat şi nu sunt prea prietenoşi. Vestea bună este că le displace usturoiul! Fireşte, însă, dacă mergeţi la petreceri, asta cu usturoiul nu e prea nimerită, nu?
Apropo, cam aşa arăta cerul în seara asta, de zici că am importat şi fantome nu numai petreceri!
Sunt destul de multe versiuni, insa toate au la baza cam aceleasi principii. E destul de interesant cum aceasta “sarbatoare” apare la mai multe civilizatii in acelasi timp: http://www.reddit.com/r/nosleep/comments/12dqlh/some_facts_about_oct_31st/
cumva cred ca se simtea pe la toata lumea nevoia unui prag intre vara/toamna cu multa munca si iarna mai linistita :)