George Banu şi Silviu Purcărete: amândoi se află într-o strânsă relaţie şi armonie cu teatrul, amândoi sunt personalităţi recunoscute la nivel mondial într-o lume care, dincolo de scenă, nu prea iartă şi, mai ales, nu uită nimic, şi, în fine, fiecare dintre ei este minunat în felul său.
Faţă în faţă într-o cameră de hotel din Nancy, acolo unde Silviu Purcărete se afla pentru premiera spectacolului L’Artaserse, (capod)opera barocă a lui Leonardo Vinci, pe care a pus-o în scenă la Opera National de Lorraine. Scenografia e semnată de Helmuth Sturmer, cel alături de care Silviu Purcărete mai are câteva proiecte memorabile, printe care şi celebrul Faust – aici un interviu în care îmi povestea cum sunt regizorii, vorbind, desigur, şi de Silviu Purcărete.
„Ce loc are în creaţia ta întâlnirea cu un oraş cum a fost, de exemplu, Craiova, şi cum e, în ultimul timp, Sibiul?”
(…) „În primul rând, este vorba despre întâlnirea cu oamenii. E o platitudine, dar sigur că asta e”. Apoi spune că există în noi un fel de antenă ciudată, care ne face să iubim un loc sau să-l detestăm din prima clipă în care ajungem acolo, cu motive sau fără motive.
„Având o meserie de vagabond, e important să poţi să trăieşti omeneşte în locurile unde lucrezi”, continuă Purcărete. „Aşa cum ai spus, nu e cazul aici (în oraşul Nancy, n.r.), în acest hotel foarte scump, de fapt, dar…”, continuă regizorul, iar George Banu îl completează: „… dar foarte deprimant”. „Da, cred că e un loc bun pentru sinucigaşi. D’aia sunt şi preţurile ridicate”, trage concluzia Purcărete.
Am luat acest fragment din Adevărul, iar întregul interviu, filmat, poate fi urmărit astăzi de la ora 18, la Bulandra, sala din Icoanei, înainte de documentarul „Insula. Într-O furtună: Silviu Purcărete” de Laurenţiu Damian, şi va fi reluat duminică, 4 noiembrie, la aceeaşi sală, după spectacolul „Aşteptându-l pe Godot”, programat de la ora 18.00. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Vă rog să vă faceţi o bucurie şi să mergeţi. Aceşti doi domni au avut nenumărate dialoguri de-a lungul anilor, dar faptul că lasă publicul să pătrundă în intimitatea unuia dintre ele e rar şi cu atât mai preţios.
foto: Ştefan Jammer | FITS
Leave a Comment