Jurnalismul românesc la moarte

Acum puţin timp, a încetat din viaţă un îndrăgit actor român. Era grav bolnav de câteva luni, acasă, pentru că medicii nu-i mai dădeau şanse, avea 83 de ani, era obosit. Se ştiau toate astea, presa a relatat subiectul cât mai pe larg, că, deh, mizeria şi tristeţea unui actor iubit de public face trafic. Tot aşa cum s-a făcut şi cu Şerban Ionescu, şi cu atâţia alţii!

Primii au dat ştirea cei de la cancan.ro, urmaţi, la scurt timp, de Realitatea şi de ceilalţi, rând pe rând. Actorul era irecuperabil bolnav, ştirea asta urma să vină, din păcate fără mari întârzieri, dar nimeni nu avea vreun dosar sau măcar un material bine scris despre cel dispărut. S-au grăbit, toţi, să anunţe ştirea pe reţele sociale, ştiri cu titlu mare, a murit!, şi fără nici un conţinut, fiindcă, deh, nu apucaseră să copieze de nicăieri câteva lucruri despre cel dispărut.

Ştiri cu titluri bine indexate, să nu cumva să scape ocazia de a face nişte trafic, pentru ultima dată, de pe urma celui dispărut, dar fără nici un conţiut în afară de titlu şi de… semnătură, întru gloria semnatarei, mă gândesc!

La Antena 3, o tânără bălmăjeşte ceva despre actorul plecat dintre noi, nu prea ştie ce, nu e pregătită şi citeşte la prima vedere. Se încurcă atunci când pomeneşte de Troilus şi Cressida, probabil citeşte pentru prima dată numele celor două personaje ale piesei lui Shakespeare. Pe toţi cei pe care reuşesc să-i prindă la telefon şi acceptă să intre în direct îi întreabă acelaşi lucru: Cum aţi primit această veste! Singurul care îi răspunde un pic mai tăios e Besoiu: Ce întrebare! Cum aş fi putut să primesc aşa o veste?! Chiar aşa, oare ce răspuns aştepta jurnalista? Ceva gen “Vai, dar cât m-am bucurat!”? Fireşte, n-au uitat să menţioneze nici pozele deşucheate de acum ceva timp, nu ştiu dacă le-au şi arătat, că m-am enervat şi am mutat.

Însă cei de la Realitatea n-au avut nici o problemă să le arate pentru că, aparent, nimeni şi nimic nu-i învaţă pe “jurnaliştii” ăştia ce înseamnă respect, în primul rând, etică şi profesionalism, compasiune şi omenie. Da, şi etică, pentru că au furat, integral, un interviu realizat şi publicat de Formula AS. Nu în ultimul rând, tot Realitatea transmite condoleanţe… celui plecat!

Şi, da, iată, se poate scrie un întreg articol despre cel dispărut fără ca eu să-i menţionez numele, iar voi să ştiţi la cine mă refer. Fiindcă nu am scris asta ca să apuc şi eu o felie de trafic de pe urma dispărutului (a facut-o deja cel puţin un blogger) ci pentru că m-au enervat atât de tare jurnaliştii autohtoni!

Cât despre actor, sunt sigură, că oriunde ar fi, acum îi e mai bine, iar din memoria celor care l-au îndrăgit n-o să dispară niciodată. Dumnezeu să-l odihnească!