Ca blogger primesc adesea invitaţii la diverse evenimente, unele mai inspirate, altele mai puţin. Şi când spun inspirate mă refer atât la motiv dar şi la maniera în care aceste evenimente sunt organizate şi, lucru important, cam cât de tare m-ar putea interesa pe mine respectivul eveniment. E vorba de interacţiune cu brandul (că eu scriu mult de branduri, aia e!), cu proiectul, ideea, agenţia, conceptul… În fine, pricepeţi ce zic!
De cele mai multe ori, invitaţiile vin de la oameni pe care îi cunosc sau măcar vin însoţite de un Bună, eu sunt cutare, îmi face plăcere să te chem la [insert event’s name here]. Am văzut că te interesează subiectul / îţi place brandul / spuneai pe FB că vrei să ştii mai multe / avem o posibilitate de interviu cu X (da, scriu interviuri dacă găsesc oameni mişto!) şi aşa mai departe! Cât e de greu să pui, naibiului, trei cuvinte pe lângă jpg-ul trântit acolo într-un mail, desigur!, autoadresat?! Cât?!
E a doua oară în scurt timp când primesc o astfel de invitaţie de la aceeaşi agenţie (altfel, extrem de respectabilă), însă de la oameni cu care nu am lucrat, cu care nu mă cunosc, nici eu pe ei, nici ei pe mine. Prima dată era legat de ceva care se întâmplă în perioada în care eu (am tot scris că!!!) sunt la BIZ Camp, adică mi-e clar că expeditorul nu se oboseşte să mă citească, că altfel de ce mi-ar trimite invitaţie la un eveniment la care ştie sigur că nu voi merge?!
A doua oară e tot un jpg, sec, inserat într-un mail, fără nici un bună ziua, fără nimic, ba chiar şi fără inspiraţie! Are, totuşi, ceva: o literă mâncată! Şi, da, ştiu că şi mie mi se mai întâmplă să mănânc litere pe blog, dar asta e diferit. E pe bani!
E ok să primesc doar un jpg de la Ruxandra ( Oxygen PR), de exemplu, sau de la Cristiana (Rogalsky-Grigoriu), atunci când îmi trimit invitaţii la filme. Ne ştim, ne cunoaştem, avem o relaţie, nu mai e cazul, mai ales pentru invitaţii la filme, să-mi scrie personalizat deşi ele, dragele, încă fac asta, uneori! Dar altfel, când nu cunoşti bloggerul şi îl mai şi chemi la evenimente cu branduri cu care nu a lucrat, scrie, PR-ule, o introducere!
Scrie ca şi cum chiar vrei să convingi bloggerul (sau jurnalistul, sau pe oricine, la o adică!) să vină la evenimentul tău, scrie ca şi cum prezenţa lui chiar conteză pentru tine şi, mai ales pentru clientul care te plăteşte să faci o treabă mai bună decât asta! Că, altfel, mailuri autoadresata cu un jpg poate să trimită şi secretara clientului dacă are o listă şi probabil ea, că aşa e învăţată, chiar ar băga şi un Bună ziua, vă rog să găsiţi ataşată invitaţia…
:) Da, luăm aminte! Mulțumim!!!
La prima parte, poate chiar dacă nu ajungi, scrii pe blog și află 2-3 oameni care ar merge. Deci nu e chiar inutil trimis. Dar putea să facă mesajul de genul: ‘am văzut că vei fi plecată, dar poate ne ajuți să promovăm evenimentul’… :)
nu e genul de eveniment despre care poti scrie fara sa te duci, e doar pe baza de invitatie. deci nici macar asa nu le folosea invitatia trimisa.
Am lucrat niste ani (destui ce-i drept in presa) si inteleg tare bine ce spui tu :-)
Trist, atunci. :p
da, dar eu cred ca era corect sa spui cine e agentia care face asa, poate invata ceva… sau poate le atrage cineva atentia ca ai scris pentru ca asa ei (cum tu ai zis) nu te citesc si nu vor invata nimic. si atunci? ce am rezolvat? dar cum ai scris de fetele celelalte doua pe nume si prenume, eu zic ca era corect sa scrii tot cu nume si prenume si cine e agentia asta! :D
oh, zau asa! doar ma cunosti, ce naiba! :))
sigur ca am sunat un amic din agentie si sigur ca am atras atentia ca nu e ok. vedem cum iese data viitoare – asta daca o sa mai fie o data viitoare, ca poate s’au suparat! :)))
agentia e condusa de o persoana pe care o respect si care chiar stie PR adevarat, de asta nu i’am dat numele. si fiindca tot mai sper ca e o scapare..
Uite de asta imi pare mie bine ca-s micuta…pe mine nu ma baga nimeni in seama :) Desi intreadevar, e semn de lipsa de profesionalism sa nu te adresezi omului pe nume cand trimiti un mail.
raluca, aici nu e vorba de mine ca blogger ci de ei ca profesionisti de PR. sau “profesionisti”.
pana si factura e cu nume, ce naiba! :))
Asa, puen punctul de i.
Eu una, la evenimentele pe care le-am organizat tot mereu am avut grija sa trimit invitatiile catre jurnalisti/bloggeri, fiecaruia personal chiar daca papa mai mult timp. E o forma de respect sa te adresezi persoanei in mod personal, sa ii arati ca iti doresti prezenta sa la eveniment, decat sa o introduci intr-o lista gramada si sa ii trimiti un mail cu bcc par example.
Ce sa si facem acum, se mai intampla :P.
exista un instrument dragut, ii zice mail merge! si merge! :)
Foarte adevarat. Avand in vedere cate posturi de genul asta am citit in ultima vreme, cred ca e mai mult decat clar ca PR-ul la noi mai are de invatat. Ar trebui facuta o encicopedie din articolele voaste si trimis mass-e-mail. Neadresat binenteles :) Poate un FYI pus in sictir in subject.
nu e cea mai rea idee! :D
In lumea stiintei exista un PR din ce in ce mai cunoscut dreptul “spamul chinezesc”.
Niste oameni pe care nu ii cunosc nici din auzite ma invita la tot felul de manifestatii stiintifice cu care nu am nicio legatura (din alta specialitate decat a mea), punand insa o groaza de text inainte cu multe cuvinte ca si cand ar sti cine sunt. Adresele le au de pe Pubmed si tot de acolo stiu ca am mai publicat. Doar ca textul mailului, desi stufos, este de fapt extrem de general valabil “your exquisite contribution to the advancement of science” etc etc :)
Poate si din asta o fi ceva de invatat :D