La noapte, dacă am fost cuminţi, cică vine Moş Nicolae. Aham! Şi cum povestea asta e bună de-acum doar pentru copilaşi, ieri m-am dus la Orhideea cu gândul de a verifica ce-şi doresc copiii să primească. De la Moş, normal!
Cum n-am găsit prea mulţi copii de întrebat, am mai tras o tură şi în curtea şcolii de la parter.

De fapt, am vrut să verific dacă toată goana după electronice chiar vine de la copii sau e mai mult un pretext al părinţilor de a avea încă o tabletă, încă un telefon, căşti mişto sau orice alte jucării din categoria asta. Pentru ei, nu pentru copii.

Fiindcă e cel mai apropiat de casa mea, am mers la centrul comercial Orhideea, în ideea că oricum acolo e un Flanco mare cu de toate şi nişte oameni care – speram eu! – mă vor ajuta cu detalii referitoare la nelămurirea mea.

Până una-alta, cum ziceam, am întrebat copiii ce vor de la Moşul. Eric, de trei ani, care molfăia un ecler, mi-a declarat că el vrea plăjiuli şi pip pip. Doamna care era cu el de mână m-a lămurit amabilă că pip pip e telefonul şi că puştiul e fan Talking Tom.  Mda, asta mi-a amintit de după amiaza petrecută cu prietenii mei, adulţii, în care, vreme de câteva ceasuri ne-am prostit şi-am râs cu lacrimi alături de aplicaţia cu motanul vorbitor, protestând (eu, mai ales) pentru că le plăcea să-l cotonogească pe bietul pisic, A., mai ales. Vezi că nu te uit, cotonogitoare de pisici ce eşti!

Claudia, de opt ani, mi-a zis o păpuşă Barbie, Rareş, de cinci, vrea un telescop (!), iar Luca – eu sunt în clasa a întâia – mi-a zis că vrea telefon mai bun şi o tableţică. Din curtea şcolii am aflat că, da, cei mai mulţi vor jocuri electronice, calculator sau laptop, tablete şi telefoane cu taci. Unii dintre ei, mai ales băieţii, ştiau şi mărci. Fetiţele încă visează la păpuşi (Barbie, desigur, şi ceva Monsters smth) iar pentru ele electronicele trebuie să fie roz. Ca peria Rowenta. Ca lacul de unghii. Ca bentiţa. Ca orice.
Hm, deci nu e chiar un pretext al părinţilor, ăsta micu’ vrea o tableţică, dar de fapt îmi iau mie una, ca să vezi.

Ieri după masă nu era prea mare agitaţie la Flanco Orhideea, nimic comparabil cu Black Friday, în orice caz, aşa că m-am putut plimba în voie prin magazin ca să văd oferta şi cam cât ar trebui să scoată părinţii din buzunar pentru jucăriile copiilor.

La intrare, unde sunt tabletele, telefoanele şi aparatele foto, printre ele, nişte boxe mici, portabile şi colorate, foarte simpatice. Aveau inclusiv pe roz, şi aveau şi reducere! Desigur, găsiţi şi pe verde, albastru, roşu – pentru orice preferinţe!

boxe rozŞi pentru că tineretul din ziua de azi (inclusiv eu!) nu mai e uşor de păcălit să poarte căciulă (căciulă is not cool!), mi-au atras atenţia nişte căşti care să-i păcălească, măcar un pic:

casti

Am luat şi eu o husă de telefon pentru o prietenă înclinată către accidente de genul ăsta, şi e asortată, desigur, cu telefonul ei – să fie bine! Sunt o mulţime de modele, iar dacă tot luaţi tabelete şi telefoane pentru copii, nu uitaţi de protecţie, altfel primul buf o să fie şi ultimul! Există nenumărate culori şi modele, mai scumpe, mai ieftine, mai cum vreţi voi.  Mie mi-a plăcut husa cu tastatură, una pe care am şi încercat-o. Nu e, desigur!, la fel de comodă la scris ca o tastatură normală (orice-ar însemna asta!), dar probabil că te obişnuieşti cu ea şi nu mai mustăceşte lumea când te vede tastând pe tabletă (aşa cum mi s-a întâmplat mie când scriam texte de la Ideo Ideis şi râdea Burlaca de aptitudinile mele întru tastare!):

tastatura
Şi, desigur, jocuri. Să nu uităm de jocuri. Dar cum sunt pastă la capitolul ăsta, fiindcă în afară de alea antice care se jucau pe 486-uri, WoW (sic!) şi Wii nu mă joc nimic, la capitolul ăsta Moşul o să trebuiască să se descurce fără sugestiile mele!

Bine de ştiut: azi, 5 decembrie, cei de la Flanco aniversează 19 ani şi, drept urmare, fac cinste cu o reducere de 10% la toate produsele, şi dacă o să cumpăraţi o tabletă şi un telefon, aveţi reducere 20% la al doilea produs cumpărat. Aşa că… La mulţi ani!

Săptămâna viitoare vă dau idei pentru copiii mai mari, după discuţia cu un consultant în care am aflat că aspiratorul meu e extrem de demodat! Dar până atunci, părinţi, bunici, mătuşi, unchi şi alte neamuri, voi ce-aţi cititi în scrisorile pentru Moşi? Mai există pe lumea asta copii care vor… cărţi?!

Share: