Ăsta e un text vechi, de prin 2007. Descrie, însă, întâlnirea mea cu Sony într-o manieră în care sper că devine mai clar că motanul ăsta şi cu mine trebuia să avem o istorie împreună. Că eu nu ştiu pe nimeni care să fi “înfiat” un pisic de la o băcănie.  Sunt sigură că mi s-a făcut poftă de clătite ca să mă duc să iau ulei pentru ca, de fapt, să ne întâlnim şi să plec acasă cu e şi apoi să petrecem ăstia 11 ani împreună. Citiţi mai jos cum a început şi o sa scriu ce am învăţat în aceşti ani şi în aceste zile cu el.

“are o multime de nume, dupa caz: tampitzel, iepuras, farfurioare (cand face ochii maaaari si rotunzi), putza, mosulica (cand sta pleostit si’i atarna mustatile), prostule (cu diferite intonatii, depinde ce’a facut), sony-hai-la-mama (cand deschid un plic cu mancare)…
ma mutasem in casa mea de vreo trei luni si cum avusesem pisica la mama, pe purcelino (un motan serios de 14 ani si 12 kile), intentionam sa-mi iau o pisica “a mea”, insa cautam una de rasa.cu sony m-am cunoscut intr’o duminica de vara, cand m-am dus la magazinul non’stop sa’mi iau ulei. nu mai aveam nici un strop si’mi era pofta de clatite. era catarat pe o “biblioteca” din aia in care se tin painile, sus-sus, si se distra copios fiindca’i scapau labutele prin grilajul metalic.
am rugat-o pe vanzatoare sa’l dea jos de unde era cocotat, pentru un prim plan. avea o coada sufoasa, ca de veverita, mustati curioase, urechi mai mari decat el, o multime de purici si, de murdar ce era, o culoare indefinita, un fel de gri cu un fel de ocru. purtam o rochie lunga, pana in pamant, cu o fusta ampla, iar el s-a bagat sub fusta, la picioarele mele, si acolo a stat! am plecat acasa cu uleiul intr’o mana si pisica in cealalta. de’atunci, au trecut aproape patru ani.son computer
sony imi mananca florile, mi’a spart o vaza la care tineam mult, mi’a stricat cotierele de la canapea, mi’a spart cafetiera si zaharnita de la un serviciu de cafea ce avea mai bine de-o suta de ani, a facut pipi pe bocancii unui amic care m-a rugat sa’l gazduiesc pentru o noapte, cat statea in bucuresti, mi’a varsat o sticla cu ceai pe mocheta, si nu mai iese pata, bate orice femeie pe care o angajez sa’mi faca curat in casa, “tipa” la mine daca ma vede cu matura in mana (o menajera mi l-a caftit cu matura), iar dimineata la sase jumate-sapte, il apuca mieunatul si cheful de joaca.
DAR. il gasesc mereu la usa cand intru in casa. deschid un plic, ii pun jumate in farfurie si, in loc sa manance, se tranteste cu burta in sus, sa’l mangai. cand robotesc prin casa se tine dupa mine ca un caine. uneori ne pitim, mai ales dupa usi, si sony, curios sa vada unde sunt, apare mereu primul. cand ma vede tot acolo, asteptand, fuge si se ascunde iar, apoi iese din nou, si tot asa…cand era mic aveam doua perne imense pe post de canapea si parketul pe post de masuta. eu eram “colangioaica”. curios cum e, se’apropia de pahar sa vada ce-i acolo si’i intrau stropii in nas, pe mustati. acum fuge daca desfac orice fel de bautura acidulata.
nu cerseste mancare de la mine, nu e pofticios, nu fura. cand vin de la piata, insa, imi scoate mararul din plasa si fuge cu el prin casa. m’am invatat sa cumpar mereu o legatura de marar pentru el, pe care o pun intr’o plasa separata, s’o poata “fura”.
daca sunt la computer si nu’l bag in seama, mi se suie in brate. daca’l dau jos, se suie pe monitor si’si lasa o laba peste ecran. daca nici asa nu’l bag in seama, vine si se’asaza peste tastatura. il iau si’l tin in poala unde sta cuminte si toarce. daca scriu se ia la bataie cu creionul. daca cos imi fugareste papiota. cand fac baie, vine repede-repede si se’aseaza in chiuveta si sta acolo pana ies din cada.sony.. ”

Share: