Tocmai am citit, pe HotNews, scrisoarea deschisă, sau ce-o fi ea, a unor anteniști pentru Dan Voiculescu. O să citez un mic fragment: “… apărat inseamna si ceea ce s-a intamplat in anii de criza, cand posturile TV au cazut unul dupa altul, iar noi am ramas in picioare (…) Noi am putut sa ne continuam, normal, vietile. “Normal” in Romania de astazi este un privilegiu de care putini s-au bucurat. Noi, da”.
Ei bine, poate voi! La Jurnalul Național, de exemplu, tot parte a trustului doar fondat, chipurile, nu și patronat, au fost sute de oameni dați afară, iar cei rămași n-au fost plătiți cu lunile. Și aia o fi tot “normalitate”, nu? Iar JN n-a fost un caz singular în Intact.
Nu în ultimul rând, dacă mai era nevoie de vreo dovadă a influenței lui DV în trust, cred că am lămurit-o și pe asta! Dar nu cred că mai era, nu pentru oricine are niște minte în cap și o folosește, ca să nu mai vorbim de oamenii din industrie care n-au nevoie de cine știe ce raționamente fiindcă știu asta din chiar mai mult de trei surse!
***
Nu-mi pare rău nici o secundă dacă DV intră în pușcărie, și cu atât mai puțin după tot circul ăsta cu amânările pe care-l fac avocații lui de șase ani. Întâi pentru că sunt convinsa că așa ar fi drept, și pe urmă pentru că tot discursul lui de bun și generos și luptător pentru democrație sau ce-o mai fi el zilele astea e exclusiv un exercițiu de imagine. Iar pentru unii, iată, și de imaginație! Bleah!
PS Ca să fie clar: încă există oameni pe care îi respect, profesional vorbind, în A3, așa că dacă simțiți nevoia de organe băgate și scoase în direcția aia (sau în oricare altă direcție), nu în comentariile acestei postări o să vă găsiți răcorirea!
Leave a Comment