Am fost destul de băiețoasă în copilărie. Aveam păpuși, dar preferam Optik-Cabinet și alte jucării care nu prea țineau de universul fetițelor, cum ar fi mașinuțele sau Meccano. Mă rog, alta a fost situația când venea vorba de haine (mai ales ale mamei), pantofi (mai ales ai mamei) și, mai târziu, prin liceu, farduri – exclusiv ale mamei!…

… deși tata avea o politică foarte severă referitoare la fardatul meu în perioada aia: zero fard, zero toleranță! Fix la fel, dacă asta consoleaza pe cineva acum, ca în cazul propriilor sale eleve care, dacă veneau fardate la ora de istorie, era trimise frumușel unde știu ele ca să-și îndepărteze vopeaua de pe față!
Îmi amintesc că, încercând să sar peste regula impusă acasă, mi-am conturat de câteva ori ochii cu dermatograf (mai ales că eram și depeșară!) și m-a prins! Și m-a pus să mă șterg! Ba chiar le făcea observație și colegelor sau prietenelor mele care veneau în vizită ori să mă scoată pe-afară și n-aveau asemenea restricții. Vă urâțiți singure!, așa le zicea!

Cu asemenea politică ???de cadre???, fardurile au fost atrăgătoare pe principiul fructului interzis, dar până și eu uitam adesea de aspectul ăsta fiindcă erau multe alte chestii mai interesante de care să fiu preocupată. Iar treaba asta a rămas în vigoare până în ziua de azi când mă fardez puțin și rar deși nu mă mai ceartă nimeni dacă o fac.

Totuși, dacă e altfel decât până la piață sau în jurul casei, nu ies fără fond de ten si măcar o urmă de mascara, acolo, și niște gloss sau balsam colorat de buze. Îmi ia mai puțin de două minute să mă fardez complet, dar… detest partea cu demachiatul. Parte pe care, pun sau nu pun fard pe față, știu că trebuie s-o respect zilnic: șters fața cu cotonete și demachiant (eventual unul pentru ten și altul special pentru ochi și buze), spălat cu crema minune, apoi, dacă e, tonic, și după aia o cremă hidratantă. Am încercat tot soiul de soluții și loțiuni, doar-doar de-o deveni mai rapida și mai comodă partea cu datul măștii jos, și până la urmă am ales șervețelele demachiante – astea. Până acum!20141023_182414 (2)

Farmec a lansat luna asta prima gamă de dermatăcosmetice, Gerovital H3 Derma+ și, ca ambasadoare, am primit și eu ???în teste??? trei dintre produse, un șampon, o cremă-mască și ta-daaaa!, un demachiant  – aveți link pe fiecare produs ca să vedeți detalii despre ele pe site. Neavând scalpul sensibil (când scriu rândurile astea, normal, mă mănâncă pielea capului – al dracu’ Murphy ăsta!), șamponul l-am lăsat la urmă, dar am încercat crema și, de curiozitate, și demachiantul.

Pleosc pleosc întins pe față cu degetele, lăsat acolo cât m-am întors cu spatele la raft să iau două dischete de curățat, șters și… surprizăăăă! Cuățat perfect. Mă, dar perfect, cu mascara cu tot, și dădusem vreo două straturi! Și lasă pielea perfectă, nici grasă, nici uscată, de nu mai simți nevoia să faci nimic după aia. Adică… magic! Puf!, și fardul dispare!

Am încercat și crema-mască, însă nu pot să-mi dau seama dacă rezultatele sunt fabuloase, pentru că eu nu prea am probleme cu tenul și deci n-are pe ce să facă minuni. Totuși, nu pot să nu observ – și să spun! – că tenul pare mai luminos și mai neted după două zile și două nopți de folosire.

Gama mai are câteva produse, șampoane, creme, măști și o jucărie care, din câte povestește Raluca, pare foarte utilă pentru îndepărtarea unor riduri fine. Nici d’astea n-am (m-am dus la oglindă să verific, totuși!), cu excepția unuia, mic, pe frunte, și care se vede doar când mă încrunt – cred că eram destul de caraghioasă cum mă strâmbam eu în fața oglinzii. Despre crema-mască a scris Oltea, care a încercat-o după o răceală cruntă care i-a uscat și tenul ca deșertul saharian.

E bine de știut că dermocosmeticele astea se găsesc în farmacii. Însă voi știți, că v-am spus, că le puteți comanda și pe site. Adesea, cu reduceri! Iar de încercați alte produse din gamă poate îmi spuneți și mie cum au fost, hm?

Share: