Cum e să lucrezi la IKEA

Săptămâna trecută, după o perioadă de intensă culturalizare, m-am lăsat sedusă de propunerea de a încerca un alt fel de cultură, și anume una mai… corporatistă: să lucrez la IKEA. Pentru o zi, am purtat uniforma și am semnat condica în patru departamente diferite ale magazinului: Logistică, Sales, Food și Communication & Interior Design.
N-a fost deloc simplu, fiindcă a fost multă informație și chiar ceva treabă, dar aș repeta oricând experiența fiindcă m-a sedus mediul lor de lucru și, mai ales după o perioadă ușor haotică, organizarea!

Înainte să fiu primită, chiar și vremelnic, în familia IKEA, a trebuit să-mi fac un set de analize, ca să pot intra în Departamentul Food, iar cu o zi înainte a trebuit să particip la un curs intensiv despre Safety at work, despre cum purtăm obligatoriu încălțările speciale cu vârf întărit, stăm la distanță sigură de orice utilaj care se mișcă pe-acolo, ne băgăm sub rafturi în caz de cutremur că e cel mai sigur loc (dacă Doamne-feri!, acuma știți) și o mulțime de alte chestii pe care am semnat că le-am reținut și despre care am fost luată și la întrebări – m-am calificat, cu FB, altfel nu cred că mă primeau și a doua zi! Siguranța e o treabă foarte serioasă la IKEA!

Logistică

Ziua propriu-zisă de lucru a început la 7.30, chiar generos, dacă e să iau în calcul că cei de la primul departament în care am ajuns, Logistica, încep programul la ora 4, odată cu primele TIR-uri care vin să descarce marfă în magazin. Toată recepția mărfurilor trece printr-un sistem informatic propriu, se scanează fiecare colet, iar destinația lui apare pe loc, cu toate detaliile necesare ???parcării??? coletului la locul lui.

Eventualele produse neconforme (cât am stat acolo am văzut trei oale strâmbe) sunt găsite și raportate, dar, în general, sunt puține astfel de cazuri, pentru că și cei care asigură transortul produselor IKEA trec printr-o verificare atentă, de la operațiunea propriu-zisă până la felul în care-și tratează angajații și orice nepotrivire, oricât de mică, înseamnă că nu vor (mai) avea contract cu IKEA.
Tot Logistica se ocupă și de partea de vânzări online, care tot crește și a necesitat – ghiciți? – noi proceduri, desigur! Mare lucru n-am făcut prin Logistică, în afară de a alimenta niște rafturi cu marfă nouă, niște ceasuri, niște tablouri, desfă coletul, ai grijă cum folosești cutterul (au niște cuttere cu lama retractabilă, nici măcar eu n-am reușit să mă tai, deși nu sunt cel mai îndemânatic creion din penar!), așază marfa pe raft, ai grijă să se vadă prețul, ai grijă s-o așezi într-o manieră în care să stea și să fie (iar cuvântul ăsta!) safe, desfă tot ambalajul de carton și îndoaie-l bine, că le reciclăm.
Apropo de asta, am mai aflat și că la IKEA e o mașinărie care transformă cartoanele și plasticele în baloți, potriviți pentru reciclat, dar și că se folosesc (nu exclusiv) paleți din carton. Reciclabil. A, da. Și sustenabilitatea e cuvânt de ordine acolo.

Altfel, la Logistică am reușit cu succes să-i țin de vorbă pe oamenii prezenți la muncă la ora aia, și să mă minunez de cât de bine știu unde e fiecare raft cu fiecare categorie de produse! Ordine și disciplină, toate puse la locul lor mai ceva decât în șifonierul meu!

Sales

Următorii oameni pe care i-am tulburat la muncă au fost cei din departamentul Sales. Cu noul meu tricou galben dungat, mai că păream una de-a casei. Cei de la Sales sunt cei pe care-i vedem prin fiecare secțiune a magazinului, cei pe care îi întrebăm unde e una, unde e alta, și, în general, cei care știu pe de rost cum ajungi mai repede de la becuri la pături și apoi la clești de spart nuci sau lumânări parfumate.

Am aflat astfel că există un sistem de numerotare și pentru rafturile din magazin. Vouă nu vă folosește la nimic, dar când se face aprovizionarea cu marfă a magazinului (ori de câte ori e nevoie, zilnic) treaba asta contează. Nu scrie ???la ceasuri???, scrie 16.9 sau așa ceva.

Se apropia ora de deschidere pentru public, așa că ultimele pregătiri erau în toi și m-am simțit ca în romanul lui Zola, ???Paradisul femeilor???, apropo de ultimele chestii de bifat. Rolul nostru (am fost acolo cu Alex Negrea, oare v-am zis?) a fost să punem la loc un cărucior de marfă plin cu toate chestiile luate de clienți de la locul lor și lăsate aiurea pe alte rafturi. Ele toate ajung într-un loc de unde sunt redistribuite de departamente și fiecare responsabil de zonă trebuie să le ia și să le pună la loc, iar pe cele sparte ori stricate să le caseze.

Prin urmare, am pus la loc pachete cu lumânări parfumate, tablouri, felinare și alte diverse mari și mici care fuseseră împrăștiate de clienți de colo-colo. Între timp au apărut și primii cumpărători – matinali, dom’le! – care ne-au și întrebat de una, alta. Pe unii am știut să-i îndrum, pentru alții am chemat ajutoare. Ce vreți! A fost prima zi!

Food

De departe, uniforma de la food a fost declarată cea mai cool, o tunică roșie, aproape elegantă. Costumată ca un pui de chef, am pornit spre raiul faimoaselor chifteluțe suedeze! Aici am fost așteptați de șefa departamentului care ne-a povestit un pic cum funcționează lucrurile pe-acolo, care e fluxul cât de importantă e igiena, cât de importantă e viteza și, că, de fapt, orice detaliu e important. Inclusiv – hint! – să ne strângem calabalâcul după noi când mâncăm acolo, e ceva ce unii clienți mai uită, și contează pentru că toată operațiunea e gândită cu personal care are alte roluri decât acela de a debarasa. E unul din motivele pentru care prețurile unei mese la IKEA rămân foarte prietenoase.
Au chef-i, au rețete, iar chifteluțele vin congelate, sunt același pe care le putem cumpăra și noi din magazin. Ah, și somonul are certificat de proveniență, cum că nu e braconat și servește masa numai în ape curate. În fine, dacă vreți detalii despre asta, vă dau un link, dar e și ditai posterul în zona de food, puteți să vă dumiriți de-acolo ce și cum.

Desigur, și mâncarea se reciclează. Am întrebat dacă n-ar putea ajunge la un adăpost de căței, de exemplu, dar nu te lasă regulamentele și legea, așa că ajunge… biogaz! Bun și ăla!

Am intrat de partea celalată a vitrinelor din care se (auto)servește mâncarea, am văzut impresionanta mașină de spălat vase. Nu există mai mari, iar asta abia face față. În prezent, se fac planuri pentru un spațiu mai mare dedicat unei mașini de spălat vase special făcută de producător pentru IKEA. Atât de mare e fluxul!

În partea celalaltă a bucătăriei e o ieșire spre cantina angajaților, unde am mâncat și eu, dar numai după ce am ???muncit??? un pic, adică am pus frumos câteva felii de prăjitură cu migdale și caramel pe farfurii, numai bune de puse după aia în vitrină. Simplu, dar trebuie să ai grijă că crusta aia de ciocolata de deasupra se farâmă ușor și strici aspectul prăjiturii și n-o mai ia clientul. Nu se cade!

Și de vreme ce știți deja ce puteți voi să mâncați, vă arăt ce se servește în cealaltă parte a bucătăriei, la angajați. Prețurile sunt astea care se văd pentru că IKEA suportă o parte din costuri. De asemenea, sunt și fructe, gratuit. În ziua în care am fost eu erau piersici, c-o zi înainte fuseseră banane.

Comunicare & Design Interior

Nu, nu e PR ci departamentul care se ocupă cu așezarea și decorarea lucrurilor prin magazin. Ei gândesc spațiile complet mobilate, ei așază legume de pâslă în oale, ca să vadă clienții cam câte legume încap în ce oală, ei combină și amestecă mobilă și decorațiuni, scot în față, pun în prim plan.
E, probabil, departamentul care mi-a plăcut cel mai mult (no offence!). Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place asta cu rearanjatul casei – probabil mi se trage de la bunică-mea, ea apuca să rearanjeze lucrurile măcar într-una din camere cam la un an-doi. Mă rog, avea și loc. Eu n-am spațiu de astfel de Tetris în apartamentul meu, dar wow!, cât spațiu de joacă au cei de la ComInt, cum îi prescurtează toată lumea: un magazin întreg!

Sigur, există reguli pentru toate camerele gata mobilate pe care le vedeți în magazin, și pentru orice decorațiune pusă altfel decât la raft (minus cele lăsate alandala de clienți), menită să completeze sau să pună în valoare o piesă de mobilier. Și nu mă refer la feng shui, da? Deși cred că ăsta micul dormea cu capul orientat în direcția care trebuie:

***

Una peste alta, deși obositoare trecerea prin patru departamente într-o zi, mi-am făcut o idee cât de cât despre cum funcționează un magazin în care se află peste 9000 de produse. Fără un sistem extrem de bine pus la punct și reguli clare (și bun-simț) lucrurile n-ar avea cum să fie atât de ceas! Iar pentru asta e nevoie de angajați bine trainuiți și motivați în permanență, fiindcă unele job-uri par să implice și o oarece rutină.

Dincolo de subvenționarea prețurilor pentru mâncare, există un salariu minim brut pentru angajații full-time, care tocmai a fost ridicat la 2000 de lei (de la 1.353, cât era până acum), apoi au programul One IKEA Bonus, prin care toți angajații primesc un bonus de performanță, precum și programul de loialitate Tack!, prin care angajații care lucrează în companie de peste cinci ani sunt recompensați cu o contribuție anuală la planurile individuale de pensie. Mai mult, cei care lucrează  acolo au și un pachet generos de beneficii care include asigurare medicală, asigurare de risc, reduceri la cumpărăturile din magazin, petreceri anuale, cadouri pentru copii și altele. Not bad!

Iar treaba asta se vede și se simte. Oamenii din IKEA par să fie multțumiți de vreme ce unii sunt angajați de când e IKEA în România, cât am stat acolo n-am văzut pe nicăieri șușoteli, comentarii, priviri încruntate. Da, e un mediu de lucru, nu era lumea ca la bere, dar se simte că fiecare știe ce are de făcut și că rolul fiecăruia în echipă (care, apropo, nu e chiar așa mare, sunt ceva peste 500 de angajați) e important. Și mi-a plăcut asta, e îmbucurător pentru un client (căci, da, rămân, totuși, la rolul meu de client când vine vorba de IKEA, că nu cred că mă lasă să mă joc de-a redecoratul!) să știe că cei cu care interacționează în magazin sunt happy cu ce li se întâmplă la locul de muncă.

Cam asta a fost ziua mea la IKEA. Dacă aveți întrebări, eu mai am tricoul galben, cel de la Sales, iar dacă nu știu să vă răspund, promit să găsesc pe cineva (infinit) mai priceput decât mine ca să vă ajute!