Cadouri smart: ce-și doresc femeile?

Sigur, un ghid complet cu ce-și doresc femeile e, după estimarea mea, imposibil de compilat. În primul rând că ar trebui să le întreb pe toate, mai multe, în orice caz, decât cele pe care le-am întrebat și în (cel puțin) al doilea rând, pentru că ne ia ceva vreme să ne decidem chiar și în fața meniului de la restaurant, chiar dacă suntem la dietă și, prin urmare, variantele sunt reduse.
Adică, știți voi, întrebarea clasică a dimineții este ???Eu cu ce mă îmbrac azi????. În fața dressingului. Care e plin.
Dar eu am întrebat. Și am și o concluzie. Iar în zilele ce vin, pentru cele două ocazii în care domnii se pot dovedi generoși sau măcar atenți, am și niște sugestii concrete.

Am întrebat-o pe mama, pentru că, oricum o dai, mamele sunt primele beneficiare ale generozității noastre în materie de mărțișoare și cadouri de 8 Martie. Mama a râs și mi-a zis că, dacă se poate, ea ar vrea să nu mai primească – niciodată! – bibelouri și colier din macaroane, fie ele și colorate. I-am promis solemn că n-aș mai face așa ceva. Totuși ce i-ar plăcea? Să mă vadă mai des, cică. Will do.

Una din vecinele mele, nu babele, cea mai tânără, mai activă și mai la curent cu confortul tehnologic al secolului 20, mi-a zis, în șase etaje cu liftul, că s-a săturat de mărțișoare pe care le poartă, dacă le poartă, cel mult o zi: ???Flori îmi iau și eu, știi că îmi iau. Uite, mi-ar plăcea o zi fără să am nimic de făcut. Dar cine să-mi dea așa ceva????

Ehei, asta mi-ar plăcea și mie, uneori, o zi de huzur în care să fac doar ce am chef nu ce trebuie. Poate chiar un weekend. Și tot asta mi-au mai răspuns și prietenele mele, deși unele dintre ele s-au gândit – destul de repede – și la lucruri mai concrete, un bilet la teatru sau la un concert.

Am întrebat-o și pe doamna Florica, cea de la care cumpăr lactate în piață. A râs, și-a asezat mai bine căciula (are una de vulpe argintie de când o știu eu, și să tot fie măcar vreo zece ani):
???Păi ce să-mi dea, domnișoară, că eu toată ziua sunt aici. Și seara, acasă, am gospodărie mare. Că de ziua femeii nu mă scutește nimeni să fiu femeie. Pun’-te masă, ridică-te masă. Noroc c-a crescut băiatul, mai vine să mă ia cu mașina.
Bine, bine, dar chiar așa, nimic?
Uite, na, un telefon nou, că pe-asta l-am scăpat ieri pe jos și-abia m-aud, zbier în el de zici că mă taie???, zice, și-mi arată un telefon vechi, pe care abia mai poți ghici tastele.

Tot un telefon, spre suprinderea mea, își dorea și doamna care vinde cartele la metrou, că și pe ea am întrebat-o. Mă plictisesc aici, domnișoară, și sunt unele cu ecran mai mare și baterie mai multă. Și o aerotermă. E frig, știți? Câte călătorii ziceați că vreți?

Monica, de opt ani, tot de-aici din bloc, a avut cea mai lungă și mai clară listă de dorințe, de la un telefon (da, și ea!) și păpuși până la un calculator și bluze și ???niște ruj cu sclipici cum are Adina???.

Am întrebat multe doamne și domnișoare ce-și doresc. Mai pe principiu, mai pe concret. Ca să fiu sinceră, majoritatea nu doreau ceva anume, iar asta cred că face alesul unui cadou cu atât mai complicat. În definitiv, însă, femeile sunt, totuși, niște ființe normale. Nu vor luna de pe cer, însă își doresc atenție. Își doresc ca darurile pe care le primesc să nu fie generice și banale ci să fie alese după preferințele și nevoile lor. Doresc, în primul rând, ca cei pentru care ele contează să-și amintească de ocaziile speciale și să le marcheze ca atare, fără ca valoarea darului să fie neapărat importantă.

???Aș vrea să nu mai vină cu chestii pe care știu că le-a cumpărat pe ultima sută de metri, de la magazinul din colț sau benzinărie, asta după ce a petrecut un weekend întreg online analizând variante de clăpari pentru el. Sigur, e pasiunea lui, și înțeleg asta. Dar și eu am pasiuni, și nu e ca și cum le ascund. Le știe. Teoretic. Cred…???, mi-a spus una din prietenele mele.

???Să nu mai uite de la mână la gură când eu spun că îmi trebuie sau că mi-ar plăcea să am ceva. Anul ăsta am făcut niște aluzii subtile. Sunt curioasă dacă se prinde??? e mărturia, cvasiamuzată, a unei foste colege de școală măritată de vreo 15 ani.

Sigur, un mărțișor și, eventual, niște flori de 1 Martie, și niște flori de 8 Martie te scutesc de priviri îmbufnate sau mai rău. N-ai cum să uiți de zilele astea, toate colegele de la birou au primit de la corporație măcar un șnur alb-roșu, nu poți să te faci că ai uitat, facebook și instagram sunt pline de ziua primăverii (care nu, nu se reportează pe motiv de nămeți) și ziua femeii, tu vezi, ea vede, toată lumea știe. Dar, dacă tot ai ocaziile astea, n-ar fi o idee bună să-i arăți că e mai mult decât un moment ???de bifat???, ci chiar un prilej să-i arăți că-ți pasă?

Temă de gândire: să faci un cadou potrivit cuiva apropiat nu e atât de greu pe cât pare. Ar trebui, în principiu, să știți măcar culoarea, floarea, aroma, textura preferată și alte câteva detalii similare din viața doamnelor și domnișoarelor care contează pentru voi. Sau măcar că e ceva de care au nevoie, ceva ce chiar le e necesar și dintr-un motiv sau altul n-au avut vreme să-și ia. Cele mai mișto cadouri sunt cele în care tu, dăruitor, arăți că-ți pasă, că ești atent și că te-ai străduit să treci de clișee. Restul e o chestiune de detaliu.
Și, ca să nu spuneți că e n-am răspuns la întrebarea din titlu, cu puțină atenție o să știți răspunsul!

PS Revin cu idei!