De vreo lună de zile am parcurs grămezi de articole și rapoarte despre fumat și variantele cu tutun încălzit, nu ars – să le spunem, generic, tobacco heating systems (THS).
Am făcut asta pentru că e un subiect de interes pentru mine, fumătoare fiind, dar și pentru că, dacă tot mă enervează antifumătorii, a căror nouă preocupare, mai nou, sunt THS-urile, vreau să știu ce și cum.
Personal, eu cred că varianta cu tutun încălzit, nu ars, presupune mai puține riscuri pentru sănătate și poate că nici nu era nevoie de atâta literatură de specialitate și discuții cu niște oameni care chiar știu despre ce e vorba ca să mă conving. Poate că era suficient să arunc o privire mai de sus întregii chestiuni. De ce spun asta? E foarte simplu: managementul riscurilor și comunicării.
Până în 2025, Organizația Mondială a Sănătății estimează că vor fi cam un miliard de fumători. Un miliard, da. Că e adicție, dambla sau pur și simplu o alegere personală de a-ți cheltui banii și a contribui la bunăstarea statului (în România, 80% din costul unui pachet de țigări merge la stat), oamenii fumează. Nu spun că e un obicei bun sau rău, nici măcar nu mă apuc să compar asta cu alcoolismul sau cu consumul de zahăr și bolile asociate sau cu alte chestii, cum ar fi calitatea aerului sau legislația armelor în Statele Unite ori discursul extremist care ne paște pe mulți, dacă nu suntem atenți, e un fapt. Un miliard de fumători.
De asemenea, după cum știți, legislația în ceea ce privește producția și consumul produselor din tutun a devenit din ce în ce mai aspră, de la aberația americană în care producătorii au fost puși să cumpere publicitate în mass-media și să scrie, pe banii lor, că fumatul dăunează grav sănătății, pentru că, vorb’-aia, s-a putut, legislativ vorbind, să impui unui privat cum să-și fu… cheltuie bugetele de promovare și asta e, desigur, extrem de ok, la pozele sinistre de pe pachetele de țigări și pachetele generice despre care am scris aici) și care, în afară de o neplăcere vizuală n-au avut nici un efect – ca dovadă le-au schimbat în variante mai blânde, la interzicerea fumatului în spații închise până la aberații gen n-ai voie să fumezi nici la tine în casă – da, s-au gândit și la asta în State acum câțiva ani, dar n-au ajuns (încă!) atât de departe.
Da, fumatul dăunează grav sănătății, pot să fiu de acord cu asta, sunt vreo 6000 de substanțe potențial cancerigene care există în fumul de țigară. Sigur, există o grămadă de chestii nocive și în alcool sau zahăr, dacă vreți neapărat, dar cumva astea par mai acceptabile social pentru că, nu-i așa, dacă te îmbeți nu faci nimănui rău, doar ție. Există statistici și pentru asta, dar le păstrez pentru alt text, acuma nu vorbim de ipocrizie. Tocmai de aceea, companiile care fac produse din tutun au început să dezvolte tot felul de variante menite să ne scape de fum, nu doar ca să nu mai deranjăm nefumătorii (care, oricum, nu s-au plâns până când n-a apărut debate-ul pe legislație, și aia impusă de UE, dar, fie!, treacă de la mine!) ci ca să fim și noi, oribilii ăștia de fumăm, expuși la mai puține riscuri.
Au făcut cercetare și dezvoltare, au băgat miliarde în asta, au făcut studii peste studii, ani de zile și-au bătut capul, și continuă s-o facă, despre cum să facă niște produse cu tutun/nicotină care să ofere plăcerea de care au fumătorii nevoie s-o bifeze, un gust cu care să fie ok consumatorul, dar fără fum pentru că – alt fapt! – 95% din compușii cei răi derivă din arderea tutunului.
Ceaușescu e în Cuba. Elvis trăiește.
Și acuma vin să vă întreb: voi chiar credeți că în actualul context, cu asemenea restricții, cu privirea ageră a Organizației Mondiale a Sănătății, guverne, ministere, comitete și comiții, plus întreaga industrie pharma (care are tone de bani și tot interesul să te ???vindece??? de fumat, d-aia vinde plasturi cu nicotină, adică exact substanța care dă dependența) îndreptată către ei, cu angajați super testați, profesioniști ireproșabili în domeniile lor de activitate (pentru că, da, își permit să-i angajeze pe cei mai buni), cohorte de avocați și consultanți de comunicare și public affairs, cu toate astea, voi chiar credeți că ăștia din industria tutunului se apucă să ???cosmetizeze??? studiile despre THS-uri și risk-reduction, dar fiind riscurile infinite de percepție și încredere a publicului? Că una din marile companii din industrie, Philip Morris, se apucă de nebună și-și transforme facilitățile de producție țigarete în facilități de producție pentru THS-uri, declarând, cât de poate de public și – până acum, cel puțin – asumat prin fapte și investiții de miliarde, că lucrează la o viziune a viitorului ???smoke-free???? Că pun toate studiile la liber, pe site dedicat, și chiar îndeamnă terții să le verifice, așa, că poate n-o face nimeni, în condițiile date? Că-și prezintă cercetările în reviste și conferințe peer-reviewed cu riscul ca vreo sutime din procentele pe care le susțin acolo să nu fie verificată și paraverificată de sute de ori înainte de a fi trimisă spre aprobare și publicare?
Pentru că, dacă chiar credeți asta, atunci, mă scuzați, pornim de la nivelul Ceaușescu e în Cuba, vecin cu Elvis, Hitler și orice alt decedat celebru mai vreți voi.
Leave a Comment