Am avut o învățătoare minunată, doamna Petcu. Era aproape de pensie, sătulă, poate, de atâtea generații de drăcușori pe care-i disciplinase și-i învățase să scrie, să citească și să socotească. Se mai și enerva uneori, dar eu mi-o amintesc mereu cu privire caldă și zâmbitoare. Am avut noroc, deci, de-o învățătoare bună.

Mi-am amintit de doamna Petcu zilele astea, după ce am citit pe FB mesajul unei învățătoare către părinți. E distribuit în draci pentru că spune că nu contează notele și că, dragi părinți, să vă iubiți copiii și dacă iau note mai mici. Ideea, deși plagiată după mesajul unui dascăl de afară, ar fi grozavă, dacă mesajul învățătoarei nu era tehnoredactat și scris cu greșeli:


Și se distribuie în draci, inclusiv de oameni de la care am pretenții că citesc ce dau mai departe, și pe cuvânt că nu pricep de ce dăm mai departe mesajul cu greseli al unei persoane plătită să-i învețe pe copii să scrie fără greșeli!
Tot așa cum nu-mi explic de ce, în clipul sindicaliștilor din educație de la Iași, profesoara scrie pe tablă cuvântul ???umiliță??? în loc să-i învețe pe copii ce înseamnă ???demnitate??? sau ???respect???.
Nu de alta, dar eu n-am văzut mișcări sindicale în educație, greve și proteste în stradă pentru condițiile din școli, pentru calendarele și regulamentele care se schimbă de azi pe mâine c-o frecvență nebună, ci doar pentru creșteri salariale.

Nu vreau să cad în păcatul generalizării, au și părinții partea lor de responsabilitate, și încă mare, dar, totuși, pe când o discuție serioasă despre responsabilitățile dascălilor și calitatea muncii lor, în condițiile în care trec clasa grămezi de analfabeți și agramați, hm?

???Priviți-vă copii cucerind lumea???, ziceți?

Share: