”Las’ că merge și-așa, ce mare lucru?!” – asta e mantra românească, atât de intrată în fibra autohtonă, ca un virus, ca un Stockholm, duse zi de zi, mai departe, și mai departe, de la cel mai mic și neînsemnat nivel până sus de tot. Nepăsarea nu e doar la nivel central, sistemic, politic, ridicatul din umeri, uitatul în altă parte – toate sunt manifestări pe care le vedem zilnic în jur.
De la nepurtatul măștii (corect) până la petreceri ilegale, de la ”știrile” false până la isterii atent întreținute cu medicamente-minune, de la lipsa igienei elementare și rahatul câinelui lăsat pe stradă până la nosocomialele din spitale, de la mica ciupeală până la marile tunuri, de la bagat în față la coadă la Mega până la transplant și vaccin făcut pe pile, de la un pet de bere aruncat aiurea până la fumul puturos de cauciucuri și gunoaie arse, de la un dezacord trecut cu vederea până la 42% analfabetism funcțional, de la ”Las și eu mașina aici cinci minute” până la Bogdan Gigină, de la ”A furat, dar a și făcut” până la ”Avem de toate”, de la școli cu budă-n curte până la Catedrala M-uirii Neamului, iar lista asta ar putea continua la nesfârșit, cu topping de ”Așa a vrut Dumnezeu”, CSF, NCSF.
Atâta timp cât ceva greșit nu ne afectează direct și imediat ci doar, eventual, principial, dar nici așa, nu ne batem capul. Nu contează că, pe termen mai lung sau mai puțin lung, o să ne lovim și noi de respectiva problemă, e aproape inevitabil, oricare ar fi problema, dacă nu ne doare acum, aia e, CSF, NCSF.
În ultimii 30 de ani ne tot întrebăm, retoric, ce ar trebui să se întâmple ca să se schimbe ceva, de parcă nu s-au întâmplat destule chiar sub ochii nostri, aproape impasibili, la o adică, dacă e să fac un procent cu numărul celor care au protestat vreodată vs totalul populației sau să-mi amintesc gif-urile cu respect sau aplauze primite în comentarii când postam vreo poza de la proteste.
Nu mai departe de finele lui 2020, când am povestit de voluntariatul la DSP, au fost nenumărate reacții cu ”Da’ de ce să facă fraierii, neplătiți?”, pentru că, în realitate, asta e mentalitatea, nu ”Să facem” ci ”Să se facă”, iar dacă faci ești fraier. Aplaudat, poate, dar tot fraier.
Până nu ne imunizăm destui împotriva acestei mentalitați, nu, în România nu o să se schimbe absolut nimic, iar următoarea tragedie e doar o chestiune de timp. Ca și în alte rânduri, ca și acum, vor curge fluvii de pixeli pe rețelele sociale și pe urmă o să ne vedem în continuare de viața noastră,
CSF? NCSF. 
Da suntem tara lui CSF NCSF. Si nu cred ca ne vom schimba curand. Suntem din ce in ce mai blazati, mai fara chef, mai lasa-ma sa te les. Pacat de noi si de viitorul nostru.
Nu ne mai schimbam, nu ne mai facem bine!! Pacat
Adevarat, cred ca doar prin dictatura mai se poate schimba ceva, la modul real.
Timpul le vindeca pe toate, de asta educatia ar trebui sa fie prioritatea numarul 1, mentalitatile se schimba in timp dar trebuie vazut foarte atent ce vine din spate.
Cred ca ne-am blazat ca si popor.Greu vom mai fi scosi din atitudinea asta de a “nu ne agita, ca tot nu se schimba nimic”. Si la nivel inalt nu cred ca are cineva interesul de a schimba ceva