M-am îndrăgostit de locul ăla în secunda în care am trecut de pragul ușii. Am spus că-l cumpăr înainte de a vedea bucataria, baia, balconul sau dormitorul. N-am regretat niciodată.
Mai locuisem singură câțiva ani, la Obor, într-o garsonieră subînchiriată de la o prietenă, într-un apartament în Tineretului, cu fostul, dar voiam casa mea. Una pe a carei ușă să-mi pun numele (am făcut asta abia la vreo zece ani după ce m-am mutat acolo), o ușă pe care s-o așez între mine și tot restul lumii.

Am avut noroc, cu un job excepțional de bine plătit chiar la începutul carierei și o epocă în care dădeai pe o casă sume care, azi, nu ți-ar permite să-ți iei un Duster nou.

Gardiunor, cu cei 43 de metri pătrați ai săi, a fost locul din care mi-am încărcat mereu bateriile, unde s-au făcut petreceri cu oameni mai mulți ori mai puțini, baute cu fetele, s-au gândit și implementat zeci de campanii de PR, s-au scris sute de texte, locul în care s-a iubit, s-a plâns, s-a râs și s-a dansat, locuință pentru două pisici adorabile, extrem de multe cărți și nenumărate perechi de pantofi. Acolo am devenit adult.

A fost locul din care vara se simțea parfumul înnebunitor de tei din micul parc de vizavi și pe care, în zilele cu soare, o rază îl străbătea până în perete aducând cu ea o lumină pe care am iubit-o nespus. A fost casa cu asfințituri uluitoare, genul care te ridică de pe canapea, de la laptop – ”Privește cerul!” – să admiri lumina lumii.

Chiar și după ce m-am mutat de-acolo, anul trecut, în noiembrie, într-un apartament mai mare și cu mai multe avantaje, am tot revenit în cel vechi și am regăsit mereu acolo energia bună care m-a sedus la prima vedere. Ieri am privit ultimul asfințit acolo. N-a fost spectaculos, ca atât de multe altele, poate ca să nu-mi pară prea rău.


Azi am semnat actele și de-acum nu mai e casa mea. Într-un aranjament al sorții, se întoarce la nepotul fostei proprietare, ceea ce mi se pare chiar drăguț.

Nu regret. M-am mutat la cinci minute de mers distanță, tot la Gardiunor, la mai bine. E asfințit și aici, a fost dragoste la prima vedere și aici, iar amintirile le-am luat cu mine.

Totusi, cred că azi am voie să fiu un pic nostalgică…

Share: