A mai rămas mai puțin de-o lună până începe #FITS30*. Anul acesta Festivalul a ajuns la cea de a 30-a ediție și are ca temă Miracol, astfel că toată lumea e invitată la Sibiu între 23 iunie și 2 iulie ca să fie #ParteDinMiracol. Apropo, astea sunt cele două hashtag-uri oficiale, a se folosi fără număr!
În ciuda faptului că în fiecare an mi se cer recomandări de spectacole, mă feresc, de obicei, sa le fac pentru că știu că plăcutul sau neplăcutul unui spectacol ține mult de niște variabile la care n-am acces.
Prin urmare, nici acum nu fac recomandări, dar m-am decis să scriu la ce spectacole în sală m-aș duce dacă aș avea vreme să mă duc la câteva spectacole (n-am!) și de ce le-aș alege.
Atenție, nu o să mă refer la spectacolele pe care e clar că toată lumea vrea să le vadă: Tatăl, Faust, Creatorul de teatru, Baieții de zinc, Visul american, spectacolele lui Gigi Căciuleanu, Seaside Stories, Dorian Gray, Vertigo, Prințesa și așa mai departe. Multe dintre ele sunt sold-out deja, oricum, și nu e ca și cum are cineva nevoie de argumentele mele ca să le aleagă pe astea cu asemenea regii, distribuții și alte premise!
Și nu mai spun nici de gospel, cine ma cunoaște știe deja că recomand concertele de gospel cu două mâini, sunt total sedusă de atmosfera și energia care se simt la astfel de cântări.
Vineri, 23 iunie
M-as duce la O catedrală plină cu orgi, un concert de jumătate de oră la Catedrala Evanghelică, în care există șapte orgi! Patru organiști vor interpreta, împreună și separat, diverse la aceste orgi. Nu s-a mai făcut, mi se pare foarte tare și îmi imaginez că sună ca și cum God ar spune o poezie.
M-aș duce și să văd În măsura imposibilului, pentru că îmi place ideea unui spectacol pornit de la experiențe reale, contemporane. La Inima mea nu-mi mai aparține nu m-aș duce, dar i-aș trimite pe toți oamenii care au incă nevoie să înțeleagă… Să înțeleagă. Citiți despre ce e piesa și o să vă lămuriți ce vreau să spun.
Sâmbătă, 24 iunie
Aș vedea Ora în care nu știam nimic unii de alții, pentru că mi se pare foarte tare piesa, care e construită doar cu indicații scenice și m-aș duce la Romeo și Julieta de la Chișinău, pentru că-s mereu curioasă de reinterpretări ale textelor clasice.
Aș încerca musai să ajung și la Circus Baobab, fiindcă am văzut trailerul și m-a rupt! Îl pun aici să-l vedeți și voi:
Duminică, 25 iunie
Aș trimite la Punk Rock toți adulții care au uitat că au fost adolescenți cândva, să-i pună gânduri, și la Simfonie și lumină, ca să văd cum ajunge o orchestră în mișcare de la Chopin la Radiohead.
Luni, 26 iunie
Aș vedea Shakespeare montat de turci, că trebuie să fie o experiență, și Moliere de la Satiricus (foto), că mai trebuie să și râdem. 
Marți, 27 iunie
Păi de ce să nu vedem un spectacol-expoziție despre istoria dansului Made in China (foto)? Eu zic să vedem, pentru că s-ar putea să avem o foarte plăcută surpriză. Remember Hero? Exact. Și știu c-am zis că nu spun, dar Dorian Grey-ul de la Burghtheater despre cultul eternei tinereți în epoca Botoxului și a filtrelor mi se pare must see.
Miercuri, 28 iunie
Aș intra un pic la Thalia de la 19, pentru că o ador pe doamna Mandache și mi-ar plăcea s-o ascult recitând din Minulescu, apoi aș fugi s-o revăd pe María Pagés (foto), pentru că e un privilegiu s-o vezi dansând. În fine, m-aș duce și la Miracolul păpușii de lemn pentru că e o reinterpretare a poveștii lui Pinnochio adusă în contemporaneitate. Nu, nu e pentru copii. 
Joi, 29 iunie
O să mă apuce – deja – nostalgia după ediția asta pentru că o să mi se pară că a trecut foarte repede săptămâna, așa că o să mă duc la Istoria muzicii ca să văd marioneta Davie Bowie și marioneta Amy Winehouse. Pe urmă aș intra la Plastilină ca să văd in action viitoarea generație de actori de la ULBS.
Vineri, 30 iunie
Vertigo. Știu c-am zis că nu spun de ei, dar poate că mai e cineva pe aici care n-a auzit, nu știe cu dansul contemporan. Deci Vertigo (foto sus). MUSAI. Și Faust-ul japonez de la Yamamoto Noh Theater pentru că mi se pare fascinantă transpunerea poveștii prin prisma culturii japoneze.
Sâmbătă, 1 iulie
Pescărușul japonez, clar! L-am văzut în atâtea montări încât mi se pare că fac colecție de pescăruși cehovieni. Și, musai, Diptic: Vise din camera pierdută. Pentru că Peeping Tom, dăăăă!
Duminică, 2 iulie
Aș fi aproape un pic deprimată, „Cum? Gata? Hai, frate! Când a trecut??”.
Mmm, poate aș păstra Peeping Tom pentru duminică, e și asta o variantă. Ba nu. Că duminică vreau musai să văd Cosmic Latte (foto) pentru că am auzit doar de bine și foarte bine de el. Și n-aș putea rata, dacă aș putea să nu ratez, Doamne-ajută!, ce bine-ar fi!, (Nu) e sfârșitul lumii de la Schaubühne Berlin în regia lui Katie Mitchell. 
Și pe urmă aș sta pe străzi să adun energie și bucurie ca să-mi ajungă până la FITS2024, când Festivalul împlinește 30 de ani și noi tot cam așa!
Nu luați săpate în piatră recomandările mele, vă rog. Recomand călduros și insistent să vă alcătuiți propriul puzzle festivalier. Programul, aranjat frumos pe zile și ore, e pe site: sibfest.ro și pe app (FITS).
*LA NAIBA! A MAI RĂMAS MAI PUȚIN DE-O LUNĂĂĂĂ!!!!
Credite foto: Satiricus, Elad Debi, Ho Ming, Maria Alperi, Alek Ștefan
Leave a Comment