E cald, prea cald. Vecinii au bormaşină. Nu merge liftul. Iar ne-au oprit apa caldă. Mi-e lene să mă duc la piaţă. Mă doare capul. Nu mai suport politicienii. La TV sunt numai prostii. Nu pot să fac proiectul ăla pentru că nu am bani. Nu ştiu dacă pot. Nu cred că pot. Nici nu vreau să mă gândesc. E imposibil. De ce să fac?!
De câte ori vă spuneţi sau auziţi lucrurile astea în fiecare zi? De câte ori vă plângeţi şi vă justificaţi inacţiunea prin limitări, adesea doar mentale? De câte ori vi se pare că probleme voastre sunt insurmontabile?! Zilnic? Aham!
Florin Georgescu chiar are ceea ce noi am putea denumi “problemă”: nu vede. Şi, cu toate astea, nimic nu l-a împiedicat să se suie pe o bicicletă, să ceară sprijin unui sponsor, să-l primească!, şi astfel să plece la Jocurile Olimpice de la Londra. Pe bicicletă, da. Un nevăzător.
Drumul până la Londra va fi parcurs pe bicicletă în tandem, alături de prietenul său Alexandru Răcănel, iar cei doi vor transmite periodic imagini din călătoria lor, al cărei start a fost duminică, la Arad.
Partenerul de care vorbeam e Romtelecom, via Dolce Sport, alături de partenerul de comunicare Cosmote, şi mi se pare foarte frumos că au ales să-l ajute pe Florin să ajungă la Londra dar şi să susţină, în acelaşi timp, ideea de (auto)depăşire a limitelor! Fiindcă, dacă am pune mai multe resurse în a face decât punem în a aştepta ori în a ne plânge, cred, chiar cred!, că lumea ar fi mai bună pentru fiecare şi pentru noi toţi.
Călătoria lui Florin şi a prietenului său poate fi urmărită în timp real pe www.vezidincolodelimite.ro sau pe pagina de Facebook dedicată, înregistrările video se pot urmări pe contul oficial de Facebook al Romtelecom. Mai mult, oricine doreşte îl poate susţine direct pe Florin prin intermediul site-ului – www.vezidincolodelimite.ro/sustinerea-ta – şi v-aş ruga să “pierdeţi” un minut, două, pentru a vă înregistra acolo mesajul audio. Eu am de gând să-i mulţumesc pentru că data viitoare când o să mă gândesc de ce n-aş putea să fac ceva, o să-mi aduc aminte de drumul lui şi o să caut mai bine o cale să pot!
După ce era să vadă cum e pe lumea cealaltă, la începutul acestui an, din pricina unei pneumonii, George Michael s-a întors mintenaş la viaţă şi la muzică şi a făcut şi un cântec inspirat din această experienţă: White Light, cu Kate Moss în rolul principal. Că, na, el se pricepe să pună modele în valoare, remember Freedom?!
Noul videoclip apare la timp pentru a marca 30 de ani de Wham!, trupa alături de care Georgel a devenit celebru, Laaaaaast Christmaaaas I Gaaave Yooou My Heaaaart, amin!
Una peste alta, nu e rău. Dar nici excepţional nu e. Decât! :)
Am scris acum ceva timp că simpaticii s-au reunit şi lucrează la un nou album, Push and Shove, pe care urmează să-l lanseze prin septembrie. Iată şi primul single, Settle Down. Întâi teaserul:
si apoi toată piesa (revin şi cu videoclipul, imediat după premieră) şi videoclipul:
Anul trecut am prins un final de săptămână la Anonimul, revăzând acolo prieteni, dar şi marea cea mare, caldă, lină şi curată, multe filme şi o atmosferă boemă, relaxată, cu siguranţă răcoritoare, cel puţin pentru suflet.
Anul ăsta, Anonimul se află la cea de a noua ediţie, rămâne la fel de independent şi tocmai a publicat lista de scurt metraje selectate pentru competiţie la această ediţie – doamna Irina Margareta Nistor a ales din peste 300 de propuneri!
Mai multe despre Anonimul (site | FB | Twitter), însă, într-un interviu cu Miruna Berescu, directoarea Festivalului, căreia ţin să-i mulţumesc că a strecurat printre multele task-uri festivaliere şi răspunsul la întrebările mele.
N’am gasit prea multe detalii despre editia din acest an, asa ca e cu atat mai bine sa afle lumea ce si cum se pregateste (si) in acest an la Anonimul – inteleg ca are loc intre 6 si 12 august.
Da, intre 6 si 12 august. Pe 6 seara are loc Deschiderea, iar Inchiderea sambata, pe 11 seara. Pe 12 revenim in Bucuresti si ne pregatim de retrospectiva.
Stiu ca sunt trei sectiuni in competitie: lungmetraj si scurt metraj de animatie si fictiune + premiul Ovidiu Bose Pastina (mi se pare minunat ca dati acest premiu, apropo) si, anul trecut, a fost si un premiu al bloggerilor acreditati – repetati figura si in acest an?
Sectiunile competitionale raman aceleasi: lungmetraj cu şapte titluri selectate de Ludmila Cvikova – selectorul nostru din 2008, fost selector la Festivalul de la Rotterdam şi în prezent Head of International Programming la Doha Film Institute, scurtmetraj animatie si fictiune unde publicul voteaza separat Cel mai bun scurtmetraj de fictiune, respectiv de animatie. Premiul Ovidiu Bose Pastina este acordat de Fundatia Anonimul, principalul organizator al Festivalului, unui scurtmetraj aflat in competitie care se apropie cel mai mult de spiritul si amprenta lasata de Bose. Cat despre premiul dat de bloggeri anul trecut, acela a fost o “intamplare”, pentru ca el s-a nascut ad hoc si loco, dupa ce Cristina Bazavan a aflat povestea lui Andrei Dobrescu – el a venit la prima editie a Anonimul cu cortul si si-a promis ca se va intoarce o data si cu un film. A facut-o si eu stiu ca o va mai face.
Pe langa competitie sunt o multime de evenimente conexe, proiectii, filme premiate, dezbateri, programe speciale – ce pregatiti la aceasta a noua editie a Festivalului?
Cate filme se vor vedea la Anonimul in acest an? Anul trecut ati deschis festivalul cu Tree of Life, anul asta ce film face onorurile si cine este invitatul special?
Concret, nu pot spune multe la acest moment. Pe parcursul confirmarilor de filme, invitati, Deschidere, Inchidere, programe paralele o sa le anuntam. Am avut intotdeauna incapatanarea ca ceea ce anuntam sa se si intample. Nu cred ca ni s-a intamplat sa anuntam vreun invitat si el sa nu apara si stim ca asta se mai practica. Mie mi se pare tot o forma de respect pentru cel care poate, citind ce scriu eu ca voi face si voi drege, isi face bagajele si vine. Si acolo, surpriza!, doar ca neplacuta. Asa ca incepand de undeva de saptamana viitoare vom incepe sa anuntam pe rand ce vom face anul asta.
Cum va descurcati cu bugetul in acest an in care, in mod evident, cel putin in ceea ce priveste alte festivaluri importante, ministerul culturii a avut alte prioritati? Mai mult, e an electoral, deci Consiliul Judetean se pregateste de alegeri, si, din pacate, nici ICR-ul nu trece printr’o perioada prea vesela. Cine va ajuta in acest an?
Eu stiu ca toate institutiile de stat si companiile private trec prin taieri de bugete, dar CNC, ICR, Consiliul Judetean Tulcea si Ministerul Culturii sunt alaturi de noi si in acest an. Parteneriatul nostru cu aceste institutii este vechi si nu mai este, speram, doar o chestiune de buget, este un proiect comun care trebuie continuat. Pana acum am gasit acelasi principiu si la partenerii nostri de stat si la cei din mediul privat de afaceri.
Ce s’a schimbat in Sfantu Gheorge odata cu Anonimul? Cred ca va iubesc teribil localnicii, doar le umpleti casele si barcile cu turisti :)
Eu sunt prima care nu-si mai aduce aminte foarte bine cum arata Sf Gheorghe in 2003 inainte ca festivalul sa existe. El exista in forma de idee, nebuneasca chiar si pentru mine atunci. S-a schimbat mult, iar eu vreau sa sper ca nu e doar in mintea noastra ca cei din sat s-au atasat deja de noi. Cand noi ii intrebam cum le-am schimbat viata, desi sunt foarte sinceri si nu cred ca sunt diplomati, raspund ca de abia ne asteapta. Intre timp, in acesti opt ani de Anonimul, turismul s-a dezvoltat foarte mult si in afara saptamanii de festival. si eu cred ca pentru o comunitate izolata peste iarna, acesta e un lucru foarte bun.
Cat de mare este echipa care lucreaza pentru Anonimul 2012 si care sunt rolurile cheie din aceasta echipa?
Irina Margareta Nistor – selector scurtmetraj si Ludmila Cvikova – selector lungmetraj fac parte din echipa, nu? (n.m. Desigur!)
Nu este o echipa mare dar este o echipa care nu se schimba in fiecare an. Lucram impreuna de ani de zile, cele mai importante colege au inceput la Anonimul ca voluntare si acum pot spune ca nu m-as descurca fara ele. sau poate ca da, dar nu vreau sa incerc :)) Livia Vasuianu – PR & Events Coordinator Madalina Dima – Programme Coordinator Felicia Andrei – Guest Management Domnica Predoiu – Short film Competition Coordinator
… Si cine este spectatorul de Anonimul? Pe cine asteptati voi la Sfantu Gheorghe, an de an? Cititorii ar trebui sa stie ca spectatorul de la Anonimul este, in primul rand, membru al juriului, nu’i asa?
Spectatorul de Anonimul iubeste filmele, asta pot sa spun cu mana pe inima. E greu sa vii intr-un loc in care de multe ori trebuie sa iti iei cazare cu jumatate de an inainte sau sa vii cu cortul daca stai cu spatele seara de seara la ecran. Ce ma bucura este ca am inceput, dupa atatia ani, sa recunosc feţe, am cunostinte pe care le-am intalnit la Anonimul si cu care tin legatura si in timpul anului. Cred ca ceea ce ne-a apropiat pe noi foarte mult de publicul nostru a fost tocmai trecerea de la juriul profesionist la juriul din care poate face practic fiecare din cei veniti la festival, cu conditia sa fi vazut filmele sau macar unul care i-a impresionat atat de mult incat sambata sa mearga sa voteze. Sunt din ce in ce mai multi cei care voteaza!
In primul an a fost o guerrilla surda :) iar acum deja stim ca publicul va veni sa voteze si noua nu ne ramane decat sa vedem favoritul cui castiga. Sa nu iti inchipui ca noi, din echipa, desi nu votam, nu avem favoriti. Avem si punem si pariuri :)) Era si intr-un fel nefiresc sa nu recunoastem noi insine intai particularitatea festivalului nostru. Este greu ca un eveniment de cinema sa stranga in fata aceluiasi ecran, la acelasi film si 4000 de oameni. Si atunci? Cum sa nu iei asta in calcul? Cum sa nu-i responsabilizezi? Votul in sine este o asumare a parerii tale, chiar vedeam oameni care odata ajunsi in fata calculatorului de vot inca ezitau…
Pentru ca mai citesc si alti bloggeri aici, intentionati sa acordati in continuare atentie blogosferei? Anul trecut au fost patru bloggeri oficiali, alesi impreuna cu Vodafone. Continuati proiectul si in acest an?
Nu stiu inca daca vom continua proiectul de anul trecut cu Vodafone, ce stiu sigur este ca vom continua sa invitam bloggeri.
De final, una mai personala: care sunt, pentru tine, 1.cele mai grele si 2. cele mai frumoase lucruri la Anonimul, momentul tau de drag suprem de festival?
Asta personala e cea mai grea si iti multumesc pentru ea: m-a facut sa imi aduc aminte de atatea momente speciale, nici nu stiam ca sunt atat de multe de care imi aduc aminte cu drag.
Cel mai greu a fost inceputul, acum dupa opt ani imi dau seama de ce toata lumea ne privea ca pe niste cazuti din stele :) chiar si mie imi venea greu sa explic oamenilor din Romania, culmea!, nu din afara, cine suntem si ce vrem si mai ales de ce vrem ceva atat de departe. Cu cat a trecut timpul cu atat cei care fusesera deja la Anonimul, invitati sau in public, m-au ajutat poate fara sa vrea, s-au spus atatea vorbe frumoase despre loc, despre festival, despre ce incercam noi sa facem acolo poate mai ceva ca un PR profesionist.
Cele mai frumoase momente sunt legate de oameni. Am cunoscut oameni atat de calzi, de intelepti si de apropiati, oameni de la care am avut ce invata, si ei sunt atat de multi… Iar momentul meu de drag suprem a fost anul trecut cand l-am invitat pe scena pe Nuri Bilge Ceylan, asta e un moment pe care n-o sa-l pot uita usor.
Încă o dată, mulţumesc, Miruna! Iar voi, cetitori printre rânduri, să nu uitaţi acasă soluţiile antiţânţari când mergeţi la Anonimul! :)
Şi pentru că, tradiţional, la artificiile ce marchează închiderea ediţiilor de Anonimul, se aude Allegria, voila:
Nu ştiu cât e de salvată acum Vama, cine a salvat-o şi de cine, dar prea puţin din boemia de odinioară mai sălăşuieşte pe nisipul nu prea fin de-acolo. Când am intrat pe “Magheru”, vineri seara, cu maşina, mi s-a fracturat retina de atâta plastic şi kitsch, întocmai ca pe vremuri în Costineşti. Un bâlci, în care ideea de stuf, sat, simplitate s-a rătăcit, probabil pentru totdeauna. Pe strada din spatele Frontiera, La John şi Bibi, pe stânga, e o curte în care mai intră lejer zece maşini. Vrem şi noi, dar nu se poate, nici pe bani, că proprietarul e căpos. Ce contează că se blochează drumul?! Nu-l interesează. Nici pe el şi nici pe alţii care parchează cum le vine şi unde le vine.
Pe “faleză”, spre Expirat, număr câţiva producători de porumb fript cu uscătorul de păr. La Amphora e prea ca-n Mamaia. La Molotov, unde e mai ok noaptea, nu se aude Vara nu dorm, dar un cetăţean turmentat se dă în leagăn şi “păleşte” vreo câţiva oameni de bine care-şi vedeau de dansul lor. Eh. Toată vama e un muşuroi, o viermuială neplăcută. Pe plajă, ziua, un şezlong e 20 de lei. Cu umbrelă inclusă. Iau, că vreau să stau la umbră, să citesc.
În prima zi, marea e curată, a doua, însă, duminică, “salata” se apropia neprietenos de mal şi nu prea departe în larg erau şi meduze. Soarele te frige de nu te vezi.
La Bibi, taratorul e la fel de bun, deşi la ora prânzului se repetă zgomotos pentru concertul de seară şi dusă-i poezia! Cina o servin la cherhana, rapane şi midii, bune, dar nu neapărat ieftine*, în damful de peşte fript pe plită. Sosul de usturoi se cam întinde, lung, inconsistent. Şi până acolo sunt afişe cu taxa pe bun simţ despre care, însă, nu ştiu unde se plăteşte, de cine şi pentru ce, dar aparent cineva a încerat să-şi însuşească B-ul din bun:
* pentru tot atâţia bani, dar în monedă bulgărească, la Dalboca primeşti cel puţin porţie dublă!
Am senzaţia că e imposibil să mai găseşti în Vamă o bucăţică de loc cu vedere la mare în care să nu te agreseze ceva, fie că e un miros ori un zgomot sau simpla idee că liniştea de odinioară s-a tranformat într-un talmeş balmeş de nedescris. Seara cam toată lumea se adună pe lângă o terasă, pe plajă ori pe faleză, unde bubuie boxele. Discret, parcă, pitite pe ici, pe colo, văd câteva afişe care anunţă Festivalul de Jazz – videoclipul de promovare, însă, îmi aminteşte de băeţii care umblau cu portavocea pe plajă în staţiunile consacrate ca să vândă bilete la şuşele cu Ţociu şi Palade:
Discuţiile mari de la orele mici lasă loc muzicii, a la la la la long long lee long long long, şi celor care încearcă o conversaţie care începe cu Ce face fata? Se dixtrează? şi un damf puturos de bere.
Cred că a fost prima dată când am plecat din Vamă fără să-mi pară rău, cu gândul la malul mării de la Sfântu Gheorghe şi Sulina. Unde e linişte şi unde nu auzi decât valurile. Şi unde, seara, cel puţin pentru o săptămână, 6-12 august, la Anonimul, adică, se văd şi filme bune.
PS Noua obsesie muzicală căpătată cu ocazia acestui drum, thx, Emilian! :p
… lansat exclusiv pe bloguri, azi, la miezul zilei. De ce această lansare, am întrebat, cu toate că ştiu că cei de la byron au mai făcut isprăvi legate de blogosferă. Iulia, PR-ul lor, zice aşa:
Am ales varianta asta pentru lansarea clipului in primul rand pentru ca ne doream ceva iesit din comun. Sa-l publicam pur si simplu pe Youtube ar fi fost un pic banal, de difuzat pe la televizor nu a prea putut fi vorba din pacate, asa ca ne-am gandit sa facem ceva distractiv cu ajutorul fanilor si, prin extensie, al tuturor celor dispusi sa ia parte la mica noastra joaca. Aici ne-a ajutat si Chinezu, alaturi de care am cristalizat ideea si cu care ne-am gandit care ar fi cea mai buna metoda de punere in practica. Apoi, si lansarea pe radio de saptamana trecuta a piesei Road Trip a venit cam din senin, am anuntat-o doar cu cateva ore inainte ca sa stie lumea sa fie pe faza. Ne-am gandit ca ar fi tare ca si videoclipul sa apara tot asa din senin pe Internet, peste tot in acelasi timp. Sau, in sfarsit, in cat mai multe locuri cu putinta.
Iată şi videoclipul cu pricina, instagramish, aşa:
Mie îmi place tare, pentru cheful şi dorul de ducă. Drum bun, aş mai adăuga! :)
În România sunt familii atât de sărace încât sunt nevoite să renunţe la copiii lor, dându-i în grija statului sau pur şi simplu părăsindu-i pentru a pleca la muncă afară sau aiurea, oriunde, numai să fie departe de ei, de responsabilităţi. UNICEF a realizat un proiect în 64 de comune din România în care peste 110.000 de copii au fost recenzaţi şi, din aceştia, 11% au fost identificaţi ca fiind în dificultate.
Există 12.000 de copii aflaţi în dificultate, de multe ori “invizibili???: fără acces la medic, fără a merge la şcoală, supuşi violenţei, fără acte de identitate, copii având copiii, copii lăsaţi singuri acasă şi mai ales copiii în pericol de a fi părăsiţi de familie şi lăsaţi în grija statului. Toţi aceşti copii care au suferit în tăcere fără a fi văzuţi sunt acum ajutaţi de către asistenţii sociali şi de către comunitate.
Însă UNICEF îşi propune să ajungă în mult mai multe comune şi la mult mai mulţi copii.
În seara asta, de la ora 21, Realitatea TV găzduieşte un teledon în beneficiul acestor copii, iar noi putem ajuta, şi iată care sunt modalităţile:
SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donaţii lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.
O donaţie de 50 de lei pe lună este suficientă pentru ca un “copil invizibil” să rămână alături de familia lui. Exact, preţul unei ieşiri în oraş sau a patru pachete de ţigări.
Ştiu, s-ar putea să spuneţi că plătim impozite la stat, să aibă grijă statul de ei, dar, de fapt, ceea ce-şi propune UNICEF e să ajute familiile din care provin copiii, în aşa fel încât aceştia să nu ajungă pe mâna statului. Dragostea părinţilor nu se poate înlocui.
Aşa că donaţi. Cât puteţi. Nici o donaţie nu e prea mică pentru un zâmbet de copil:
Nu sunt un fan al filmelor cu super eroi dar cum, mai nou, încep să aibă umor, dialoguri (mai) bine scrise şi un scenariu care nu se clatină la fiecare fază, parcă încep să-mi placă. Cel puţin unele pe care le-am văzut în ultima vreme au fost chiar ok şiiiiiiii… au avut în distribuţie şi băieţi frumoşi! The Amazing Spider-Man (cu cratimă, cică aşa e varianta asta) nu face excepţie, pentru că rolul eroului care se caţără pe clădiri nu mai e deţinut de Tobey Maguire, cam tristuţ, aşa, ci de frumuşelul Andrew Garfield (28 de ani) pe care s-ar putea să vi-l amintiţi din The Social Network. Şi Kirsten Dunst ne-a scutit cu prezenţa ei (deloc nu-mi place fata asta), iar iubita lui Peter Parker/Spiderman e Emma Stone, în rolul lui Gwen Stacy. Şi, ca să fie treaba treabă, se pare că cei doi s-au amorezat şi dincolo de ecran, deci chimia e pe bune!
Mie mi s-a părut, aşadar, cel mai bun film din serie din câte am văzut, poate şi datorită efectelor speciale, a distribuţiei sau a faptului că personajul principal e bine lucrat şi jucat, are o logică, un background, iar Peter Parker se şi schimbă odată cu abilităţile păianjeneşti ale lui Spider-Man, aşa cum e şi firesc! În plus, dacă aveţi chef să vă gândiţi la filosofeli, urmăriţi-l pe şopârlul cel rău dar animat de bune intenţii… apropo de binele cu forţa care uneori nu e chiar bine.
Deci, da, mergeţi să-l vedeţi pe Amazing Spider-Man, de vineri încolo, preferabil în formula IMAX 3D, la Cinema City, fiindcă îşi merită banii şi pentru că, oricum, din când în când, măcar pentru două ore, oricine are nevoie să creadă că există eroi pe lumea asta!
Ah, era să uit să vă arăt colecţia specială The Amazing Spider-Man de la OPI, cu nume foarte simpatice: Call Me Gwen-Ever, Into The Night, Just Spotted The Lizard, My Boyfriend Scales Walls, Number One Nemesis, Your Web or Mine şi Shatter The Scales.
Ca om care a făcut multe evenimente, ştiu că, dincolo de punerea la punct a detaliilor organizatorice, lista invitaţilor e foarte importantă, la fel şi modul în care aceştia se raportează la evenimentul pe care îl organizezi, iar dacă pe invitaţie scrie că se impune un anumit dress code pe lista respectivă ar trebui să se regăsească oameni care pricep şi respectă asta. E o chestie de respect reciproc şi (încă o) premisă de la care se poate pleca pentru succesul unui eveniment.
Mai primesc şi eu invitaţii, pe unele le onorez, pe unele nu, în funcţie de program, interes şi ale detalii dar încerc mereu să respect “codul” din motivele de mai sus. Dar care e codul ăsta, cum ne îmbrăcăm în funcţie de ceea ce speciică organizatorul pe invitaţie?! Ei bine, Ailin Ibraim, stilista din Programul Activia, ştie şi ne spune:
Codurile vestimentare nu pot fi ignorate, așadar pentru a nu cădea în ridicol sau pentru a nu arăta lipsă de respect pentru efortul depus de organizatorii unui eveniment, este indicat să știm ce presupune fiecare cod și ce combinații vestimentare se pretează în funcție de tipul de eveniment, ora la care are loc și locația.
WHITE TIE
Este cel mai pretențios și formal cod vestimentar și obligatoriu în cadrul evenimentelor de gală, celor ce implică prezența unor autorități de stat sau figuri regale, în cadrul balurilor de caritate, recepțiilor etc. Pentru domni, presupune: frac, vestă albă, cămașă albă, pantaloni cu vipușcă dublă și papion. Pentru doamne, sunt recomandate rochiile de bal, de preferat într-o singură culoare din materiale precum satin de mătase, brocart, tafta sau muselină. Nu se poartă niciodată sandale la un eveniment de acest nivel, doar pantofi care nu lasă la vedere degetele, obligatoriu dresuri și, eventual, mănuși lungi și albe.
BLACK TIE
Este un cod vestimentar semi-formal și presupune pentru domni purtarea unui tuxedo, iar pentru doamne rochii lungi, deux-pieces-uri elegante sau clasica rochie neagră care este perfect acceptabilă pentru un eveniment de genul acesta. Lasă-te inspirată de ținutele de la Gala Premiilor Oscar și optează pentru rochii lungi din mătase, drapate, în culori pastelate sau în nuanțele pietrelor prețioase, alege maxim trei bijuterii, neapărat prețioase și un cluch din satin cu aplicații. Tocurile sunt obligatorii!
COCKTAIL ATTIRE
Presupune rochii scurte sau midi pentru doamne și costume negre pentru domni. Fiind un cod vestimentar mai flexibil, permite mai multă creativitate în abordarea ținutelor, astfel domnii pot renunța la costum în favoarea unui sacou asortat la o pereche de pantaloni, iar doamnele pot purta topuri din mătase la o pereche de pantaloni eleganți.
SMART CASUAL
Este de fapt o ținută de zi sau de seară casual cu accente elegante. Poți purta inclusiv jeanși cu un top mai elegant sau un top basic din bumbac fin împreună cu un colier statement cu o fustă lungă și o pereche de balerini.
CASUAL
Este cel mai permisiv cod vestimentar, este zona în care poți să experimentezi cele mai creative combinații. Sezonul acesta, încearcă de exemplu un hanorac viu colorat peste o rochie albă semitransparentă sau o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă și o cămașă fără mâneci, înnodată în talie. Definitivează ținuta cu o eșarfă colorată pentru un look pin-up autentic.
Fireşte, în Programul Activia sunt mult mai multe sfaturi despre stil de la Ailin, dar mai sunt şi doi specialişti care îţi spun cum să te hrăneşti sănătos şi ce exerciţii fizice trebuie să faci – chiar şi dacă n-ai chef să te duci la sală. Mai mult, dacă te înscrii în program, intri într-o comunitate cu peste 10.000 de persoane interesate de obiceiurile sănătoase, iar activitatea de pe Forum e chiar intensă, aşa că nu se poate să nu găseşti răspuns la întrebările tale! Enjoy! :)
Îmi place Macy Gray, îmi place vocea ei, aparent răguşită, îmi place că e zăpăcită şi mă bucur că am ocazia s-o revăd la Bucureşti, pe 11 noiembrie, într-un concert la Sala Palatului organizat de Events.
Probabil că ştiţi hit-urile I Try sau Sexual Revolution sau Oblivion şi ele nu vor lipsi din setlist. Mai puţin cunoscute, însă, sunt piesele de pe albumul Covered, lansat în 2012, o colecţie de reinterpretări în stilul ei a unor piese celebre, album care are pe el atenţionarea de “parental consent”, dar şi o variantă “curată”. Printre piesele de pe acest album se află Nothing Else Matters, Creep, Here Comes the Rain Again şi altele pe care o să le recunoaşteţi chiar şi in interpretarea originalei Macy Gray.
Biletele se pun în vânzare de mâine şi, în presale, zece zile, costă cu 10% mai puţin, aşa că profitaţi, mai ales că Sala Palatului nu are aşa multe locuri. Biletele se pot cumpara online pe www.eventim.ro, sau prin reteaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librariile Humanitas, librariile Carturesti)
