Anul trecut, de ziua mea, eram pe coclauri cu Redescoperă România. Dincolo de petrecerea pe care au organizat-o colegii din haită, mă gândeam că e primul an în care nu ajung la mama să-i spun Săru’ mâna că mi-a dat viaţă (şi s-a şi chinuit ceva cu ocazia respectivă!), fiindcă, deşi ziua noastră, eu cred că mamele sunt eroinele din poveste. Până la urmă, eu n-am nici o amintire de atunci, cu siguranţă nici un merit!, n-am făcut altceva decât să vin şi să ţip!
Aşa că, anul trecut, de pe coclauri, cu ajutorul lui Mugur Frunzetti de la Floria, i-am trimis mamei un buchet de flori, mulţumindu-i că exist şi, da, s-a lăsat cu lacrimi.
Anul ăsta, dacă nu mă răpeşte vreun extraterestru sau ceva, sunt acasă de ziua mea, deci pot să livrez personal florile, nu e vorba despre asta, ci despre ideea celor de la Nokia care mi-a adus alte amintiri în minte:
În şcoală, în gimnaziu, am avut o super dirigă, profesoară de muzică, Valeria Bartzer pe numele ei. Se ocupa, cu multă energie, de corul şcolii (eram solistă la vocea 1 şi, da, mai ştiu şi acum cântecul cu care am câştigat nush ce Cântarea României), de formaţia de block flute şi de noi, nişte neastâmpăraţi curioşi care se credeau buricul pământului. Ziua dirigii era chiar pe 8 martie, aşa că noi îi organizam, în fiecare an, o petrecere-surpriză care, vă daţi seama, numai surpriză nu era! Şi ne chemam şi mamele, că era o serbare mixtă, Ziua Dirigii şi Ziua Mamei. Cântam, făceam mici scenete, spuneam poezii şi ne înghiţeam, foarte des, nodurile din gât.
De acord cu voi, poate că 8 martie, decretată zi a femeii, e o sărbătoare comunistă, trecută la “impuse”, exerciţiu de răbdare masculină şi profit pentru florărese. Dar, dacă le mai aveţi prin preajmă, trimiteţi mamelor voastre nişte flori mâine sau măcar o fotografie recentă cu voi – uite, Cristi şi Radu de la Foto Union sunt specialişti în Portret (de femeie).
Garantat, mamele se vor bucura la fel de mult, dacă nu şi mai mult fiindcă, ştiu eu, le e mai dor de noi decât ne spun nouă! Ca să nu ne supere, cumva :)
Fiindcă uneori şi fetele serioase chicotesc. Mylene Farmer a vândut mai mult de un milion de copii din fiecare dintre albumele ei, iar când a făcut clipul ăsta avea 47 de ani. Una dintre cele mai de succes artiste şi totuşi a reuşit să rămână în atenţia publicului fără scandal şi fără să facă public nici un detaliu despre viaţa ei personală. Despre care nu se ştie nimic. Adică nu e cu VEZI AICI, îmi pare rău!
Mi-ar plăcea să aibă un concert în România, deşi nu mi-e foarte clar cam câtă lume ar veni..
Îi ştiu pe domnii de la Holograf de nişte ani buni, ca oameni şi ca artişti, şi mi-s dragi, aşa că m-am bucurat mult când au acceptat ca trei fani şi bloggeri să poată veni să-i cunoască “la ei acasă”, în sala de repetiţii de la Stage Expert.
De fapt, întâlnirea nu a fost în sala lor obişnuită de repetiţii, ci în hala de la Stage, fiindcă Holografii repetau pentru super concertul de lansare a albumului Love Affair, eveniment ce urmează să aibă loc mâine, de la ora 19.30, la Sala Polivalentă. I-am mai văzut la probe dar la repetiţii, până acum, nu, aşa că a fost o experienţă inedită şi pentru mine, nu doar pentru cei trei invitaţi, Anca, Monica şi Cristi.
Ne-a întâmpinat basistul Iulian “Mugurel” Vrabete, apoi cei trei bloggeri i-au cunoscut, pe rând, şi pe ceilalţi: Dan, Tino, Romeo, Edi, pe Mihai şi Emil, doi muzicieni minunaţi, colaboratori permanenţi Holograf. Practic, parte din trupă, ce să mai!
Gheaţa s-a spart repede fiindcă artiştii sunt deschişi, glumeţi, relaxaţi, apoi s-au schimbat şi daruri: cei trei au primit câte un CD cu autografe, iar eu am oferit fiecărui “holograf” câte un calendar cu Super Fete din blogosferă, că-s fete frumoase cu obiceiuri sănătoase, ce! :)
Ne mai foim un pic şi gata, începe repetiţia. Apare şi Claudiu Ionescu, cel care are în grijă mixerul, un om special şi un super profesionist. Îl văd şi pe Adi, unul din tehnicii trupei. Mai încolo e Titi, care se asigură că setul de tobe e bine aranjat. Dincolo, la mixerul de monitoare (boxele pe care voi le vedeţi pe scenă, întoarse cu faţa către artişti), e alt Adi. Apare şi Dan, vesel, plin de energie. Cu toată lumea la posturi, repetiţia poate începe.
Cântă, se opresc, îşi socotesc intrările, iar cântă, iar se opresc, se mai umblă la monitoare, se numără măsuri. Edi dă startul din nou: doi, trei, şi! Aşa apuc şi eu să ascult piesele de pe noul album, sună excelent – o să le iubiţi! Nu e nici un inel mare cât o inimă pe albumul ăsta, dar piesele sunt aşezate, lucrate, sunt frumoase, au un sound plin, matur, şi nu e greu de intuit că aşa sunt şi experienţele ce au dat naştere versurilor din acest album.
Se aud acordurile de la “Umbre pe cer” şi nu pot să nu cânt şi eu odată cu ei (încet, că doar nu eram acolo să stric repetiţia oamenilor!), se cântă şi alte piese mai vechi, unele reorchestrate, şi versurile îmi vin pe buze fără ca măcar să-mi propun asta. Claudiu, de la mixer, cântă şi el, ceea ce mi se pare super tare, fiindcă ştiu că e cu ei de 19 ani! 19 ani de studio şi de concerte, iar Claudiu continuă să fredoneze piesele, în timp ce face reglajele fine ale mixerului care e cam cât masa pe care o au ai mei în sufragerie!
La repetiţii se mai fac şi glume dar, dincolo de asta, poţi să-ţi dai seama că sunt extrem de preocupaţi să fie totul fără cusur. Se repetă alte piese, mai noi sau mai puţin noi, se încearcă o variantă unplugged, dar li se pare că nu le iese destul de bine, aşa că reiau refrenul şi ultima strofă… Timp de vreo două ore şi ceva nu fac decât o pauză scurtă. Eu mai ies, mai intru, mai vorbesc la telefon, dau mesaje pe Twitter şi pun poze pe facebook, mai răspund la un email, dar ei continuă să repete. Şi nu e pentru că n-ar cunoaşte fiecare silabă şi măsură din cântecele lor ci pentru că sunt preocupaţi ca totul să iasă perfect vineri! Da! Şi ei au emoţii!
Mai trag, când şi când, cu ochiul la cei trei invitaţi, Anca, Monica şi Cristi. Dacă Anca şi Chinezu au ceva apropiere de scena muzicală, pentru Monica experienţa pare cu adevărat extrem de specială, şi nu pot decât să mă bucur că printre obiceiurile sănătoase pe care le încurajez şi, iată, aranjez, de vreo câteva luni, am avut ocazia să ofer şi aceste emoţii.
“Nu mai e timp”, se spune în noul hit al celor de la Holograf. Poate că nu mai e, nu pentru tot ce ne-am dori să facem, în orice caz! Dar pentru emoţii frumoase, dragilor, să faceţi bine să vă găsiţi timp! Nu pentru că vă spun eu, nu pentru că asta înseamnă să ai obiceiuri sănătoase, ci pentru că fără emoţii… degeaba e timp!
Bonus track, cum s-ar zice, una dintre piesele mele favorite de la ei:
Să nu uit: dacă vă place Love Affair, dacă vă plac cei de la Holograf, să ştiţi că îi găsiţi şi pe facebook! În caz că vreţi să le spuneţi ceva :)
Românii au talent este, cred, prima emisiune de tipul ei care reuşeşte să-mi facă program! M-am mai uitat şi la Dansez pentru tine, mai ales când ştiam vreuna dintre vedetele implicate, dar Românii au talent e altceva, vine la pachet cu emoţii, cu preferinţe pentru performanţa sau personalitatea concurenţilor şi cu mult umor! În plus, Smiley şi Sexy Bavel Bartoş are nu doar sare şi piper ci o întreagă colecţie de condimente, spre deosebire de Iulia Vântur care… nu! :)
Şi pentru că taman stă să înceapă prima emisie din al doilea sezon, vă spun şi vouă ce am aflat despre show, de la PR-ul de serviciu, Diana Zamfirescu, dar şi ce au declarat cele cinci vedete implicate în această emisiune! Enjoy!
Ce e nou în această ediţie faţă de precedenta?
In primul sezon marea majoritate a celor care au venit la preselectii au inteles prin talent capacitatea de a canta si de a dansa. De data asta insa talentul are o noua definitie si capata forme la care nu te-ai astepta! Asa ca, in aceasta noua editie, numerele prezentate sunt mult mai diverse si surpinzatoare! De exemplu, am vazut o orchestra care canta la legume, un contorsionist de peste 80 de ani sau un tip care facea minuni pe o banda elastic. Si astea sunt doar cateva!
Care este structura acestui sezon?
Exista sapte editii inregistrate – inregistrarile au avut loc vara trecuta, cand caravana “Romanii au talent??? a ajuns in sase mari orase (Craiova, Timisoara, Cluj, Iasi, Constanta si Bucuresti) – dupa care urmeaza cinci editii live, patru semifinale si marea finala.
Ce mai face Ţuţu? (n.m. nu e un secret pentru nimeni că n-am vrut ca el să fie marele câştigător al primei ediţii)
Adrian Tutu a semnat un contract cu MediaPro Music, lucreaza la un album, iar de curand si-a facut debutul si in televiziune cu un rol in serialul “Pariu cu viata??? de la ProTV.
Pentru cei care nu au urmărit prima ediţie, care sunt argumentele cu care pot fi convinşi să se uite de aceasta dată?
Habar nu au ce-au pierdut! “Romanii au talent??? este culmea entertainmentului! Gasesti de toate. Si nu spun asta fiindca sunt subiectiva – ceea ce nu are cum sa nu fie adevarat :) – , dar este un show foarte bine facut, cu un production value care ii asigura o foarte buna calitate, un montaj impecabil si concurenti extrem de talentati si spectaculosi!
n.m. Producător general este Mona Segal, iar producător executiv este Robert Lionte, o echipă îmbatabilă a Pro-ului!
În fine, ce au de spus cele cinci vedete – trei juraţi şi doi prezentatori – despre acest nou sezon?
Andra
Pentru ca au vazut sezonul intai, cei care au venit la preselectie pentru sezonul doi au avut un oarece avantaj, fie si la nivel psihologic, sa zic asa, fiindca erau deja familiarizati cu formatul si asta e foarte important. Banuiau deja si ce-o sa comentam, stiau cum punem problema, stiau deja ce vrea publicul… Dar chiar si asa, surprizele nu vor inceta sa apara, mereu te ia cate ceva prin surprindere, concurentii sunt o sursa permanenta de uimire, jumatate din timp am stat cu ochii maaaari si cu palpitatii. Nu numai eu, toti cei trei “jurati”.
Andi Moisescu
Prima observatie esentiala e legata de curaj. Oamenii au venit de data asta mult mai relaxati, renuntand in sfarsit la inhibitii. Ceea ce mi se pare absolut firesc. Cea de-a doua observatie e legata de nivelul spectacolului. De data asta oamenii mi s-au parut mult mai bine pregatiti. Iar asta e cu adevarat remarcabil. Chiar daca va face la un moment dat misiunea noastra si mai dificila. Ce-mi place insa cel mai tare e ca in continuaresunt departe de a fi vazut totul. Inca apar acte “artistice” total neasteptate.
Mihai Petre
Sezonul asta oamenii au prins curaj, au vazut ce se intampla in primul sezon si acum au fost mult mai deschisi. I-am simtit mai liberi, mai dezinhibati in a se exprima. De asemenea, diversitatea talentelor este mult mai mare!
Smiley
Ce mi-a placut foarte tare la acest sezon este faptul ca exista o mai mare diversitate de talente si oamenii au venit mult mai bine pregatiti special pentru aceasta emisiune. In plus, Pavel si cu mine am facut si noi un show al nostru, in culise. Ce a iesit acolo a fost… nebunieeee!
Pavel Bartoş
La filmarile primului sezon stiti cu totii ca nasul meu a avut de suferit. De aceasta data insa Smiley s-a aflat in multe cazuri la 10 secunde distanta de “Urgente???, de cele mai multe ori din cauza mea, desigur! Tot ceea ce ni s-a intamplat noua in culise a fost un show in sine. Am simtit cu adevarat cat de bine e sa ai un partener ca Smiley pentru ca foarte multi concurenti ne-au supus la tot felul de incercari si ne-au folosit in numerele lor. Din fericire am supravietuit! Cum?! Veti vedea in noul sezon!
Abia aştept să înceapă şi admit că n-ar fi la fel de amuzant fără comentariile de pe FB şi Twitter.
Aşa cum v-am povestit, Saltimbanco, spectacolul celor de la Cirque du Soleil m-a cucerit: am bătut din palme, am râs, mi-am ţinut răsuflarea, am ţinut pumnii artiştilor la unele dintre numerele grele pe care le văzusem la repetiţii, am râs şi am aplaudat cu bucurie! Dar, dincolo de asta, nu mă pot abţine să nu disec un pic ceea ce văd. Poate şi pentru că am avut acces în backstage, pentru că i-am cunoscut pe unii dintre artişti şi-i recunosc în spectacol, dincolo de machiaj.
Aşadar, m-am bucurat de Saltimbanco întocmai ca un adult care n-a uitat să fie copil. Am vrut, însă, să aflu şi să vă arăt şi vouă, cum se vede magia Cirque du Soleil şi prin ochi de copil, aşa că mai jos puteţi citi un guest post scris de Ana Maria U., de 9 ani şi jumătate, şi căreia îi mulţumesc foarte mult pentru articolul ei!
Exista un moment in viata in care toti oamenii vor sa fie distrati. Atunci este momentul in care vrei sa mergi la circ. Pe data de 11.02.2012 si eu am mers la faimosul “Cirque du Soleil”, unul dintre cele mai celebre circuri, care a venit in Bucuresti sa dea o reprezentatie la Romexpo. Faimosul circ a avut o reprezentatie magica in fata a peste 100* de oameni.
Totul a inceput cu vreo opt clovni care s-au jucat cu oamenii in deschidere. Apoi a urmat venirea unor oameni curcubeu si apoi a venit un pantomim care a interpretat foarte bine cum era o toaleta inundata si nu mai putea sa iasa.
De asemenea au venit si mai multi oameni care au facut fel de fel de acrobatii ca stat in maini cu picioarele pe spate si totul a fost minunat si spectaculos. Surprinzator, la spectacol au avut un numar de acrobatie si doi barbati de la “Romanii au talent” si au facut un numar frumos, dar periculos.
Partea mea favorita a fost un numar in care oamenii se aruncau de pe un fel de balansoar, se dadeau peste cap si ajungeau in picioare. Miraculos! Si asa tot vorbind am ajuns la o parte minunata. Niste fete din spectacol au fost legate de niste sfori si faceau un fel de bungee – jumping, cu bare de care se tineau in aer.
Parerea mea este ca aceste circ este fantastic, chiar daca nu are animale, deoarece ei pornesc de la faptul ca nu vor sa le chinuie, iar atunci cand le dreseaza le chinuie putin. Eu iubesc animalele, deci cred ca acest circ este un circ exceptional, la care mereu as vrea sa ma duc cu cea mai mare placere.
Iubesc circul!
* în sală au fost, ca de obicei, 4000 de oameni :)
Săptămâna asta am mâncat Cirque du Soleil pe pâine. Aproape toate orele în care n-am dormit au fost petrecute aici, la Romexpo, sau documentând despre Saltimbanco şi Cirque – aşa îi spun cei implicaţi. Nu există altul, acesta este Circul. Sunt 22 de spectacole care se joacă în toată lumea, în loc fix ori în turneu, 5000 de angajaţi din peste 50 de ţări.
Încă sunt puţin uluită de faptul că, dincolo de spectacol, lucrurile funcţionează corporatist, matematic. Totul este gândit şi plănuit până în cele mai mici detalii, de la felul în care se crează un spectacol nou, până la felul în care sunt (re)ambalate cele mai vechi. Nici un detaliu nu este lăsat de-o parte. Sunt sigură că n-aţi băga de seamă dacă pantofii celor de la Prăjinile Chinezeşti n-ar fi vopsiţi înainte de fiecare reprezentaţie, dar ei sunt vopsiţi, exact aşa cum spun, înainte de fiecare reprezentaţie. Ca să fie perfecţi!
Detaliile sunt cheia succesului
Nu există make-up artist la spectacole, ci doar un departament care face design de make-up pentru fiecare personaj în parte, urmând să elaboreze, apoi, câte un document cu indicaţii minuţioase despre cum fiecare artisttrebuie să îşi aplice, singur!, fardul: culori, texuri, instrumente. Astfel, atunci când se împachetează tot, fardurile nu sunt împărţie pe categorii, creioane la creioane, mascara la mascara, ci pe cutii aparţinând fiecărui personaj şi artist, aşa cum se întâmplă, de altfel, şi cu costumele. Tot o treabă de culise, şi tot apropo de costume, maşinile de spălat au şi ele porecle. Fiindcă, uneori, şi matematicienii au umor! :)
Cineva m-a întrebat care e secretul şi am întrebat şi eu, la rândul meu. Răspunsul este: “MUNCĂ, MUNCĂ şi iar MUNCĂ. 2-3 antrenamente şi până la 10 spectacole pe săptămână, hrană sănătoasă, somn şi o atitudine pozitivă!”, iar asta cu munca este valabil pentru absolut toate departamentele Cirque du Soleil, ăsta e secretul lor. Organizare perfectă, practică şi multă muncă!
În altă ordine de idei, astăzi şi echipa de organizare a funcţionat mai mult decât perfect în ciuda frigului care stăpâneşte holul de la Romexpo, locul unde stau cei mai mulţi dintre ei atunci când începe accesul spectatorilor.
Glumele din cartierul general
Acum, pe seară, când al doilea spectacol al zilei a început deja de vreo trei sferturi de oră, Mateea Petrescu, coordonatoarea plasatorilor, îi cheamă pe şefii de echipe şi le spune că pot merge în sală să asiste la spectacol, cu condiţia ca la pauză să fie la datorie.
– Chiar putem să mergem?
– Mergeţi odată! Haide!, face Mateea, şi ştiu că, dincolo de tonul sever, zâmbeşte, pentru că ţine la oamenii ăştia şi le apreciază munca.
Poate e inutil să spun, dar sunt sigură că unii dintre voi nu vă daţi seama de asta: mulţi din echipa de organizare n-au apucat să vadă nici una dintre reprezentaţii de la început şi până la sfârşit.
Cei care rămân fac glume. Se râde. Tot Mateea scoate nişte cornuleţe făcute în casă: Haide, luaţi şi voi!
Încă o oră, încă o seară lungă, şi încă două spectacole. Şi apoi, “Cirque du Soleil în România” devine parte din istoria showbusiness-ului autohton.
A treia zi a turneului Saltimbanco în România mă găseşte în cartierul general pe care organizatorii, cei de la Events, îl au la Romexpo. O cameră mare, unde se ţin şedinţele, una în care e cea mai mare vânzoleală, şi una care, teoretic, ţine loc de bucătărie. Practic, însă, nu prea are nimeni vreme să mănânce.
Cu puţin timp înaine să înceapă accesul celor care au bilete la spectacolul cu numărul patru (a fost, azi, de la ora 16), lucrurile încep să se precipite. Voluntarii sunt trimişi la locurile lor, unii la intrare, alţii în foaier, se reaplică, unde e cazul, pe ici-pe colo, banda adezivă peste mocheta de deasupra treptelor, ca să se evite orice potenţial accident.
Au apărut şi fetele de la Skittles, în costumele lor roşii, mulate, cu peruci multicolore… Cam tremură, săracele, dar continuă să zâmbească. Şi, pentru prima dată, văd o fată în uniformă BGS. E drăguţă şi mai şi zâmbeşte!
Echipa permanentă Events e mai mică decât v-aţi putea imagina şi este formată din: Sorina Burlacu (General Manager), Laura Muscalu (Project Manager), Andreea Andreescu (PR Manager), Dan Duminică (Production Manager) şi Alexandra Bisceanu (Financing). Lor li se alătură, la fiecare spectacol, în funcţie de mărimea acestuia, alţi oameni responsabili cu producţie, ticketing, sponsorship, food & beverage court, merchandising, site management şi voluntari.
Pentru turneul Cirque du Soleil în România, asta înseamnă peste 200 de persoane şi fiecare dintre acestea are nevoie de training special pentru a-şi face treaba cât mai bine! Indiferent de ceea ce au de făcut, însă, tuturor celor implicaţi, chiar şi mie!, le sună mereu telefonul cu cereri de bilete sau invitaţii. Invitaţii nu prea s-au dat, iar bilete nu mai sunt!
Cel mai important lucru de rezolvat azi este aspectul spectatorilor care vin târziu. Cu toate că accesul la Romexpo este permis cu o oră înainte de fiecare reprezentaţie, din păcate mulţi dintre cei care au bilet nu reuşesc să ajungă la timp…
Din acest motiv organizatorii vor ca accesul spectatorilor să nu mai fie permis după începerea reprezentaţiei, dar acest lucru trebuie discutat şi cei de la Cirque du Soleil. În final, decizia e să se permită accesul şi celor întârziaţi, însă în grupuri de câteva persoane, în aşa fel încât să nu fie deranjaţi spectatorii punctuali. Înainte de accesul la spectacol din această seară, voluntarii trec printr-un nou training, sunt relocaţi la porţile de acces şi, astfel, lucrurile merg mai bine.
La 19.50, dinspre intrarea principală în complexul expoziţional Romexpo încă se văd oameni venind. În fine, un sfert de oră mai târziu, toţi spectatorii par să se fi aşezat iar pe scenă începe Addagio, numărul cu cei trei contorsionişti. Sunt aplaudaţi puternic, la final, la fel ca şi numărul Chinese Poles care urmează. Totul e în regulă, aşa că revin în cartierul general Events de la Romexpo, unde are loc şedinţa care analizează măsura luată şi reacţiile. În weekend, când lumea nu mai merge la serviciu, se aşteaptă ca spectatorii să fie şi mai punctuali!
În ceea ce priveşte spectacolul, Danny, bufonul, a găsit parteneri la fel de buni de pantomimă, iar numărul lui e la fel de amuzant de fiecare dată. Astăzi după amiază, însă, cei din primul rând n-au vrut să se joace cu el – păcat, cred că e o experienţă foarte tare! Ca să fiu onestă, după primul spectacol, am crezut că în partea a doua persoana din public cu care se realizează numărul de pantomimă e aleasă de dinainte, fiindcă s-a descurcat foarte bine, dar nu e! În fiecare spectacol a fost altcineva! Românii au talent, vă spun! :)
Fără dubii, Holograf este una dintre cele mai îndrăgite trupe din România, cu mii şi mii de fani care le ştiu pe de rost cântecele. Cel mai recent hit al lor se numeşte Nu mai e timp, şi o are ca protagonistă, alături de membrii trupei, pe Angela Gheorghiu:
Cu toate astea, “Holografii” îşi fac timp, timp pentru voi, trei dintre cititorii printre rânduri. Adică mergem să-i cunoaşteţi, să le puneţi întrebări şi să aflaţi, chiar de la sursă, detalii despre super concertul pe care îl organizează în 24 februarie, la Sala Polivalentă, pentru lansarea albumului Love Affair! Şi mergem chiar în sala lor de repetiţii!
Pentru a avea parte de această experienţă, va aştept să comentaţi şi să-mi spuneţi una dintre întrebările pe care le-aţi adresa membrilor trupei Holograf. Cei trei câştigători vor fi aleşi împreună cu trupa, iar vizita se petrece săptămâna viitoare. Aveţi timp (!) până marţi, 14 februarie, la ora 14. Să fie cu ceasuri bune!
Update: cei care merg să-i cunoască pe componenţii trupei Holograf sunt Anca Duma, Monica Olteanu şi Chinezu. Voi reveni curând, însă, cu răspunsuri la toate întrebările voastre şi, de ce nu, poate şi cu alte ocazii de a-i cunoaşte pe Holografi!
Îi iubesc pe cei de la Pink Martini, un alt exemplu de artişti care-şi fac treaba brici! Cântă în câteva limbi, îmbinând diverse stiluri, de la cuban jazz la muzică clasică şi coloane sonore celebre, şi sunt pur şi simplu minunaţi!
De-asta mă bucur să vă anunţ, printre primii!, că îi puteţi revedea, pe 26 mai, la Sala Palatului, într-un concert ce promovează albumul A Retrospective, aşa că o să aveţi ocazia să reascultaţi multe dintre piesele care i-au făcut celebri şi atât de îndrăgiţi: “Una Notte a Napoli”, “Hang On Little Tomato”, „¿Donde Estas Yolanda?”, “Hey Eugene???, “Sympathique (Je ne veux pas travailler)”, “Lilly”, “Que Sera Sera” sau “Amado Mio”.
Conform organizatorului, Events, biletele intra in vanzare de astazi, 8 februarie, si pana pe 19 februarie pot fi achizitionate la preturi promotionale: 88 lei, 112 lei, 136 lei, 160 lei, in functie de categorie. Incepand cu data de 20 februarie, vor costa 110 lei, 140 lei, 170 lei sau 200 lei. Se pot cumpara online, pe www.eventim.ro, sau prin reteaua Eventim.
Şi, ca în bancurile cu Legile lui Murphy, mă bucur nespus că Pink Martini revin la Bucureşti. Din păcate, pe 26 mai eu sunt la Sibiu, în a doua zi de FITS! Anul trecut am ratat, din acelaşi motiv, Roxette, iar acum doi ani pe Bob Dylan. Give some, lose some!
Dar voi să mergeţi, neapărat, şi să mă sune şi pe mine cineva când cântă Je ne veux pas travailler! Et pui je fume! :))
Începând de astăzi am plăcerea de a fi blogger oficial al spectacolului Cirque du Soleil în România, o serie de nouă reprezentaţii care încep pe 8 februarie, cu un singur spectacol, şi continuă până pe 12 februarie, cu câte două show-uri pe zi, ceea ce face ca Saltimbaco, cu 36.000 de spectatori, să fie cel mai bine vândut spectacol în sală din România. Cel puţin până în acest moment.
Sunt la sediul Events, organizatorul acestui turneu în România, unde febra pregătirilor se simte şi face abstracţie de codul portocaliu de afară. Sună telefoanele ca la … Gară, iar jurnaliştii vin să-şi ia acreditările. O parte dintre ei vor avea, ca şi mine, acces în backstage în ziua primei reprezentaţii, vor putea asista la repetiţii şi vor putea pune întrebări.
Apropo de asta, mi se pare foarte tare felul în care se pregătesc PRii Cirque du Soleil pentru întâlnirea cu presa, cerând fiecărui jurnalist detalii despre unghiul de abordare în aşa fel încât cei mai potriviţi oameni din staff să fie pregătiţi să răspundă fiecăruia la întrebări.
Toate tirurile cu echipamente au venit în România, 19 în total, dacă vreţi să vă faceţi o idee, iar la “locul faptei”, adică Romexpo, pavilionul central, se află echipa de producţie şi aproape 100 de voluntari care se ocupă, alături de organizatori, de bunul mers al lucrurilor.
Voluntarii sunt asiguraţi de Brigada de voluntari, un ONG care s-a specializat în genul ăsta de serviciu pentru marile evenimente din România. Am stat de vorbă un pic cu Ionuţ Tunaru, cel care coordonează activitatea lor la spectacolele Cirque du Soleil şi am aflat că voluntarii au între 18 şi 27 de ani, majortatea fiind studenţi, majoritatea fiind fete. Unii dintre ei au mai lucrat cu Events, la concertul Aerosmith.
Printre rolurile pe care aceştia le au în impresionanta producţie se află cele de translatori, asistenţi ticketing, garderobă, presă şi chiar plasatori – apropo, omuleţii cu tricouri verzi sunt acolo pentru voi, să vă ajute să vă găsiţi locurile.
Brigada de voluntari este o iniţiativă ce-i aparţine lui Ionuţ Tunaru care, în 2008, după Summit-ul NATO, a identificat această lipsă pe piaţa evenimentelor iar acum BdV participă la majoritatea evenimentelor mari din România. Tot de la Ionuţ am aflat că pentru Cirque du Soleil s-au cerut mai mulţi voluntari decât de obicei, şi chiar şi persoane din afara bazei de date, care, în acest moment, numără 400 de nume. La finele fiecărui eveniment, voluntarii primesc câte o diplomă ce atestă participarea lor şi cred că nu le prinde deloc rău la CV :)
Emerson Souza Neves, unul dintre protagoniştii show-ului, la machiaj.
Credit foto: Cirque du Soleil
Spuneţi-mi dacă vreţi să ştiţi lucruri despre acest turneu în România, despre Cirque du Soleil şi despre Saltimbanco. În această săptămână vor fi multe de văzut, multe de povestit şi, în consecinţă, multe de citit!