Cu două excepții*, mie nu-mi place oțetul. Nu-l suport. Și nu doar în salate. Pe vremuri, când mai era folosit în scopul ăsta, trebuia să iau distanță de tantiile care-și limpezeau părul cu oțet, altfel riscam un expozeu detaliat al stomacului.
Și nu-mi plac nici gutuile.

Cu toate astea, am încercat oțet de gutuie din vin Tokaj. Și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am luat și-acasă – la plic! Ca să vezi! Nu eram eu defectă, era oțetul prost!
Dar mai bine vă povestesc!

Azi FB a oferit utilizatorilor posibilitatea de a atașa imaginii de profil un mesaj legat de International Day of Child Girl – Ziua fetelor. Sigur că intenția e foarte bună, aceea de a atrage atenția și a marca ziua (și) în felul ăsta, doar că de data asta posibilitatea de a aseza floricele colorate peste pozele de profil îmi pare cumva mai degrabă (doar) o formă de bifare ???de ochii lumii??? a interesului față de problemele cu care se confruntă fetițe și fete din toată lumea.

Evit cât pot interacțiunea cu Poșta Română și serviciile sale, dar de data asta era musai să am confirmare de primire și, în relație cu statul, se pare că serviciile de curierat nu se califică, așa că azi m-am dus la Poștă. Coadă, firește, vreo cinci persoane în fața mea, o singură tanti la ghișeu. Calmă, prietenoasă, răbdătoare. Au ridicat tonul la ea trei din cei cinci clienți de la coadă și pentru motive care nu aveau nici o legătură cu tanti sau cu ce făcuse ea ci mai degrabă pentru neatențiile lor, gen formulare completate greșit.

Când cu Colectiv, oamenii care locuiau în zonă au ieșit din casă. Unii au căscat gura, alții au pus mâna să ajute cum s-au priceput. A doua zi unul dintre oamenii ăștia zicea la TV: ???Mă uitam la ei și nu știam cum să-i ajut, ce să fac???. Am mai scris de asta, pentru că neputința și frustrarea omului care asista la o tragedie și nu poate face nimic pentru cei afectați era aproape palpabilă chiar și la TV.

Mi-am adus aminte de asta azi dimineață la conferința de presă prin care Fundația Vodafone România și (Fundația pentru) SMURD anunțau un nou parteneriat dintr-o serie care durează – deja! – de 12 ani și care, până acum, a avut finanțări de 2.2 milioane de euro și 400.000 de beneficiari.
Proiectul cel nou se numește Caravana SMURD „Fii pregătit!??? și o să vă spun de ce ar trebui să vă intereseze.

Și a fost Crăciunul! Poze cu brad, bucurii, nepoți și bunici, prieteni, pulovere de sezon, masă bogată, salata decorată. Pe lângă astea, firește, generozitate și fapte bune.

Am fost și eu provocată, la rândul meu, să dăruiesc bucurie cuiva. Am ales să fiu complicea unei mame în a oferi copiilor ei, de 2 și 10 ani, cadourile pe care aceștia și le doreau. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut și să iau ce-a fost nevoie pentru ca una dintre babele mele să aibă o zi specială de Crăciun. Fac asta de câțiva ani, oricum.

Campania asta a devenit una dintre preferatele mele, și mă bucur că am fost inclusă fiindcă mi-a dat ocazia să cunosc oameni noi și să pricep și mai bine cât de important e să nu accepți eventualele limite pe care vârsta (mai) înaintată ți le pune ci mai ales să cauți oportunitățile aceleiași vârste și să profiți de ele.

Aș fi putut avea cel mai bun exemplu, tata, care, după ce a ieșit la pensie, o viață petrecută la catedră, a devenit încă și mai ocupat toată ziua și, la 70+ de ani s-a apucat să facă o casă și nu e niciodată cu adevărat conștient câți ani are… poate doar când mai are probleme cu sănătatea, așa, ca un reminder!

Îmi place mult Humans of New York, e unul dintre proiectele mele editoriale favorite în lumea asta. Pentru imagini, pentru poveștile care le însoțesc dar și pentru comentariile comunității pe care HONY o are: aproape 16 milioane de fani din toată lumea. De multe ori, poveștile HONY inspiră la relatarea unor experiențe personale și, de cele mai multe ori, comentariile sunt pozitive, de încurajare și apreciere față de personajele alese de Brandon.

Până să-l întâlnesc, pe Florin îl știam din pozele și poveștile lui S. De cunoscut l-am cunoscut la Sibiu, la final de Ciclaton, la o masă unde a consumat o grămadă de cafea și multe deserturi – nu știu unde-au intrat, jur!
Fumează mult, glumește mult, biciclește mult, trăiește mult. Și intens. Detestă rutina și fuge de ea. La propriu, fie pe role, mai rar, acum, fie, mai ales, pe bicicletă. Și e trecut de prima tinerețe, ba, dacă te uiți, chiar și superficial, și vezi câte fire albe are în barbă, ai zice că și a doua e pe ducă. Asta nu l-a împiedicat, după ce a trecut de 50, să preia un business și să ducă dincolo de pasiune un hobby mai vechi.

Pe doamna S. am cunoscut-o acum mulți ani, când i-am cumpărat apartamentul în care stau și azi. A plecat din bloc pentru a se muta cu fiica, ginerele și copilul acestora, dar a revenit, vreo doi ani mai târziu, cumpărând, la rândul ei, un alt apartament la același etaj.

???Prea nu aveam nimic de făcut în casa aia!???, povestea. ???Și pe urmă îmi era și dor de fete???.
???Fetele??? sunt ???babele mele???, de care am mai tot povestit aici și acum sunt trecute binișor de 80 de ani, ceea ce o face pe doamna S. o junioară în comparație cu ele, căci ???prefixul??? ei începe doar cu 6.

Au apărut de câteva zile, mai ales în presa britanică, și au fost (desigur!) preluate și la noi, informații în care WHO (Organizația Mondială a Sănătății) e citată cu declarații de tipul ???hotdog-ul e cancerigen???. Șoc și groază!
De curiozitate, dar și pentru că e de bun simț să te informezi de la sursă, nu din presa tabloidă, am intrat pe site-ul WHO și am aflat ce vă zic si vouă mai jos.