Cu două excepții*, mie nu-mi place oțetul. Nu-l suport. Și nu doar în salate. Pe vremuri, când mai era folosit în scopul ăsta, trebuia să iau distanță de tantiile care-și limpezeau părul cu oțet, altfel riscam un expozeu detaliat al stomacului.
Și nu-mi plac nici gutuile.
Cu toate astea, am încercat oțet de gutuie din vin Tokaj. Și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am luat și-acasă – la plic! Ca să vezi! Nu eram eu defectă, era oțetul prost!
Dar mai bine vă povestesc!
Acum vreo lună am acceptat, nu fără rezerve, să merg într-un press trip la o oțetărie care se află în Tokaj și își face produsele cu acest faimos vin. Rezervele erau date, firește, de relația mea spinoasă cu acidul acetic. E ok, au zis cei de la Eisberg, organizatorii excursiei. O să-ți placă. Și o să-ți schimbi părerea. Și m-am dus, deși nu credeam că o să-mi schimb părerea. Nu e ca și cum aș vrea să nu-mi placă, nu e o alegere. Pur și simplu mi se pare respingător.
Seara și o parte din dimineață le-am petrecut în compania unui somelier de la o cramă din Tokaj, care avea o mustață spectaculoasă și răspuns la orice întrebare despre vinurile din regiune, soiuri de struguri, istorie și ce mai vreți voi. A fost și o degustare, desigur, cum altfel?!
Bine! Recunosc! Au fost două degustări!
Încetul cu încetul se face oțetul
Și-apoi am fost la oțetărie. În principiu aș putea să-i spun fabrică, dar, după ce am văzut procesul, câtă grijă și câtă pasiune ajunge în sticlele alea de oțet, mi se pare nepotrivit termenul.
Cu această ocazie am aflat că mizeria aia pe care nu pot eu s-o suport se face din eprubetă (iată, era un motiv!) în fabricile mari, unde se produce industrial.
Ce-am degustat eu la Borecet Muvek e natural, fără coloranți, conservanți sau zahăr. Din struguri de Tokaj (furmint și muscat folosesc ei) sau din mere se face must iar zahărul se transformă în alcool. Ca să devină oțet, nu vin sau cidru, gazdele noastre adaugă acetobacter, o bacterie responsabilă de transformarea alcoolului în acid acetic. Treaba asta se poate face the easy way, la temperaturi mai mari, dar care distrug bună parte din aroma și dulceață, sau nu, la temperaturi mai mici, cu un process care durează ceva mai mult și, desigur, în felul ăsta, producția e mai mică. Rezultatul locuiește vreo șase luni în butoaie care s-au împrietenit, de multă vreme, cu vinul de Tokaj și i-au mai împrumutat din aromă, și gata! Ăsta e oțetul de Tokaj.
Oțetu’ ăla bun!
Dar asta nu e tot. Oamenii ăștia produc niște specialități de oțet cu fructe, o nebunie! Practic, fac un piure de fructe (de la ei din grădină/livadă, majoritatea) peste care se toarnă oțetul de vin sau mere, și se mai împrietenesc o vreme, săptămâni sau luni, depinde de intensitatea aromelor fructelor, după care e filtrat, îmbuteliat, etichetat, gata!
Am gustat din toate variantele pe care le au, și să tot fie vreo 12, poate chiar 15! Cele simple, fără fructe, doar din vin, au o aroma prea înțepătoare pentru gustul meu (nou dobândit!), dar cele din fructe… Cum să vă spun?! Dacă n-aveam doar bagaj de cală, cred că aș fi plecat măcar cu vreo șase sticluțe de-acolo! O ne-bu-nie!
Preferatele mele au fost cele cu mere, gutui și afine, dar aș fi luat și din variantele cu zmeură, soc sau pere pentru aroma pătrunzătoare de fructe.
Cum ziceam, partea rea e că aveam bagaj de cală, prin urmare n-am putut să iau aromele cu mine. Partea bună e ca patru dintre variante (gutuie, măr, zmeură, oriental) sunt de-acum și în România, în plicuri de 40 ml, suficient pentru 2-3 salate. Le aduc cei de la Eisberg, pe care probabil îi știți ca preparatori de mixuri de salate ambalate, și (deocamdată) le găsiți la Mega, Kaufland, Carefour. Un plic e vreo 3 lei, deci merită să le luați pe toate ca să vedeți care vă place mai mult. Până acum, din ce reacții am văzut, gutuia pare să conducă, urmată de zmeură.
Pe scurt, tot nu-mi place oțetul*, și nici gutuile n-au devenit preferatele mele. Dar, în mod absolut surprinzător pentru mine, combinația, acest parfumat și ușor impertinent oțet de gutui, mi se pare adorabilă! La fel și celelalte de care v-am povestit mai sus. Și, ca să fiu sinceră, nici nu mă plâng c-a trebuit să mă duc până la vecinii unguri ca să aflu că, de fapt, m-am întâlnit numai cu neplăcutul acid acetic până acum, nu cu balsamul ăsta fructat și delicious de aromat!
Ceea ce, desigur, vă doresc și vouă!
* ciorba de burtă și gogoșarii murați pe care îi face mama
Acest articol valoros si interesant mi-a schimbat parerea despre otet cit si obiceiurile de cumparare! Internetul functioneste!