Chiar dacă fenomenul nu mai e chiar nou, chiar dacă multe branduri au priceput că trebuie să fie “acolo”, există agenţii specializate şi toate agenţiile respectabile de PR şi comunicare includ aşa ceva în strategiile propuse clienţilor (apropo, sunt pro content la PR nu la digital!), oamenii implicaţi în fenomen încă mai au de învăţat, mai ales că domeniul evoluează atât de repede.

În contextul ăsta salut şi aplaud continuarea evenimentelor BIZ din seria SMS – Social Media Summit. În 2013, echipa de şoc a presei (aş zice presa de business, dar eu creştere în print precum a avut BIZ-ul nu mai ştiu la nimeni în perioada de criză) pregăteşte cinci astfel de evenimente,  la Bucureşti, pe 5 martie, la Iaşi, pe 15 martie, la Sibiu, pe 12 iunie (în timpul FITS, apropo), în Arad, pe 26 septembrie, şi în Cluj, pe 5 decembrie.Şi, desigur, cele două tabere SMS de la Pârâul Rece, ediţiile de vară şi de iarnă.

Aparent, în seara aia adormise cu lampa aprinsă, zgribulită pe canapea, cu cartea lângă ea. Nu era o problemă, lampa avea bec LED, probabil că factura n-avea să fie prea mult depăşită. Chiar aşa, ia să trimită datele de consum la Enel, mereu uita chestia asta! Şi ar fi bine să plătească şi factura, dacă tot intră la ei pe site!

Un bip discret venit dinspre telefon îi atrase atenţia. SMS? Nu, cineva o menţiona într-un tweet. Zâmbi, dar nu răspunse. Azi era o zi de bilanţ, avea alte priorităţi.

Sunt puţine situaţiile la care cinismul meu atât de îndelung educat nu face faţă. Cu siguranţă, copiii bolnavi reprezintă una din aceste situaţii. Tocmai de-aia m-a impresionat până la lacrimi iniţiativa unei companii de spălat geamuri din Pittsburg.

Firma se numeşte Allegheny Window Cleaning, iar şeful cel mare, Edward Matuizek, a avut grozava idee de a-şi îmbrăca în super eroi angajaţii însărcinaţi să cureţe geamurile unui spital de copii.

A cheltuit câteva sute de dolari pe costume dar copiii internaţi în spital au zâmbit şi au venit la geam ca să-şi salute eroii. “Toţi angajaţii aveau lacrimi de bucurie în ochi, copleşiţi de bucuria copiilor”, spune Mr. Matuizek.

Pe drept cuvânt. Şi mie mi-au dat lacrimile când am văzut pozele.

“Copiilor le-a plăcut la nebunie, au venit la fiecare geam, au ţipat, încântaţi. Le-am oferit o zi un pic mai bună într-o perioadă nu prea bună”, a mai spus directorul companiei.

E inutil să spun că pozele şi isprava cu pricina au apărut în presa din toată lumea ca efect al unei investiţii de 800 de dolari şi mult suflet şi cam ce poate însemna pentru nişte copii bolnavi faptul că-i văd pe Superman, Batman, Captain America şi Spiderman dincolo de geamul spitalului în care sunt internaţi.

Restul companiilor probabil trimit în continuare comunicate de presă despre cât de eficienţi sunt detergenţii lor de geamuri…

surse: 1, 2

În anul de graţie 2013, an chinezesc al şarpelui, nu că asta ar avea vreo legătură, da’ ziceam şi eu aşa, mi se pare că există toate instrumentele posibile ca să comunici personalizat. Chiar şi comunicatele de presă – indiferent cum sunt scrise – pot fi trimise in inboxul destinatarului, iar în câmpul To se poate să fie “decât” numele acestuia. Adică, da, depăşiţi momentul bulk în BCC. Dar şi asta e o altă discuţie iar acum vreau să scriu un post de laudă fiindcă, în ciuda faptului că mai avem mult până departe, sunt şi oameni, locuri, fapte şi întâmplări comunicate frumos, creativ, personalizat, vesel, pozitiv, optimist!

Cred că e prima dată când folosesc toate vorbele astea într-un articol despre PR, apropo! Şi iată de ce:

Probabil că mulţi dintre voi ştiţi deja: prin acordul părţilor, Prefectura Municipiului Bucureşti a anunţat încetarea contractului de muncă avut cu Viorica Pavlu, doamna care se ocupa de comunicarea instituţiei şi care a trimis către presă un mesaj agramat, cu greşeli de sintaxă, formulare, litere şi spaţii puse aiurea, o “capodoperă” Aşa NU în comunicare!

Eu, una, m-am săturat de tot felul de şefi şi şefuţi de comunicare la instituţiile publice! E plin netul de istorii ilare cu asemenea specimene, venite cu pluta nu se ştie cum, nu se ştie de unde, iar lumea le comentează şi le uită. La fel cum uită că oamenii ăştia sunt plătiţi din bani publici ca să faciliteze comunicare instituţiei pe care o reprezintă cu publicul acesteia.

Nu vreau să generalizez, ştiu PRi destoinici la stat care-şi fac treaba ca nişte profesionişti ce sunt (bine, acum îmi vine în minte doar unul dar sunt mai mulţi, zău!), însă azi am un exemplu care mi se pare mult prea strigător la cer ca să tac. Să privim cu atenţie imaginea următoare:

Mi-a plăcut mult provocarea cu rochia de vis şi cred că de-acum am suficient avânt pentru a porni la vânătoare de materiale întru transformarea în realitate a rochiei făcută din cer şi mare.  Sigur, poate că n-o să arate ca-n vis, că eu nu sunt designer şi nici măcar pricepută în croitorit, dar e suficient, pentru început, că ştiu cum vreau să arate şi, mai ales, cum vreau să mă simt eu în ea.

Există, totuşi, zece rochii semnate Rhea Costa şi, dacă aveţi blog, una dintre ele, pe alese, poate fi a voastră dacă povestiţi cititorilor despre ea.

… şi nu prea. Am văzut cele aproape 90 de spoturi difuzate aseară în cadrul Super Bowl la americani, un eveniment care la ei e un soi de sărbătoare naţională şi pe care, la cum merg campionatele interne pe la noi, e destul de greu să-l pricepem ca audienţă. Tocmai pentru că sunt zeci de milioane care urmăresc finala, e de-a dreptul de bun simţ ca mintul de publicitate în finală să coste semnificativ şi un fel de “noblesse oblige” pentru multe branduri să facă spoturi speciale pentru seara cu pricina. Ceea ce, multe dintre ele, au şi făcut.

N-am fost niciodată fan Coke Light, gustul ăla, cu oricât de puţine calorii, mi se pare prea diferit de Coca Cola, şi nici dintr-asta nu mai consum decât răzleţ. Dar îmi place aproape tot ce fac ei în materie de publicitate, campanii, PR, CSR, toata gama de comunicare, şi îmi place mult!

Adică… trebuie să recunoaşteţi că-ţi trebuie curaj să lansezi o campanie împotriva obezităţii, în condiţiile în care eşti , pe faţă!, una dintre ţintele CSPI,  ba chiar să dai o astfel de replică oficială: “This is irresponsible and the usual grandstanding from CSPI. It won’t help anyone understand energy balance, which is key according to recognized experts who’ve studied this issue — a group that doesn’t include CSPI. Enough said”

Nu sunt fan Blackberry, nu am folosit niciodată, habar n-am dacă performanţele sunt mai bune sau mai puţin bune decât în cazul celor două branduri de care m-am bucurat până acum (Nokia si Samsung), dar cred că picajul de la 20% marketshare la doar 6% în ultimii trei ani e mai mult decât grăitor în termeni de performanţă, iar acţiunile lor sunt în scădere chiar şi după anunţarea noilor telefoane.

Booon! Ce face compania? Păi face aşa: îşi schimbă numele din Research in Motion în Blackberry, lansează, cum ziceam, o serie nouă de BB, dar care, înţeleg, n-a dat pe nimeni pe spate, o anunţă pe Alicia Keys (Alis Taste, cum ar veni, nu?) drept noul Creative Director, iar MD-ul lor european, Stephen Bates, răspunde incredibil, dar incredibil!, de prost la întrebările unui reporter BBC, după cum urmează: