Am citit analize și opinii despre alegerile care bat la ușă cât să-mi ajungă până la următorul scrutin! A fost o campanie anostă, pe de-o parte pentru că după locale și un an de tehnocrați s-au mai golit visteriile partidelor, pe de-o parte pentru că avem consultanți politici slabi (da, bă, sunteți niște dame de campanie care înghițiți ce primiți de la client – a se vedea clipul Alinuței cu plodul – și cam atât), și pe de altă parte pentru că poți să intoxici votanții neinformați doar cât să nu-i enervezi, totuși, sinucigaș, pe ăia care te detestă deja, că o pățești ca la prezidențiale!

Și, da, nu prea avem de unde alege. Dar…

Ieri, în Polonia, mii de femei (și câțiva bărbați) au ieșit în stradă împotriva propunerii legislative care ar interzice orice fel de întrerupere de sarcină, indiferent dacă sarcina este rezultatul unui viol sau pune în pericol viața mamei ori a copilului.
Pedepsele propuse, închisoare până la cinci ani, vizează și femeile care fac întreruperea de sarcină, dar și medicii implicați. Mai mult, pe la colțuri, a fost reluată și o discuție mai veche despre interzicerea mijloacelor contraceptive.
Totuși, contextul e mai larg. Și cred că ar trebui să-l cunoaștem, ca să știm de ce să ne ferim. Da, aici, în România.

Am crezut că prima zi de septembrie, luni, plus traficul bezmetic asociat cu orice ploaie – că românii își folosesc mașina pe post de umbrelă, ați observat? – o să devină subiectele zilei pentru cârcotași, dar nu, se pare că homeschooling-ul și Olivia Steer fac în continuare agenda.

N-o să comentez și eu dacă cuplul Nălbaru-Bucur a decis bine pentru copilul lor. Nu cred că e treaba mea. Sau a oricui, la o adică.

hotnews.ro publică azi niște concluzii din studiul INS privind calitatea vieții în România. Trec razant pe lângă datoriile la întreținere și utilități, case care stau să cadă, igrasie și alte distracții, și mă opresc la partea despre baie/duș și budă. Pe scurt, una din trei locuințe din mediul urban nu are nici baie nici toaletă. În rural e și mai rău, cu două din trei locuințe fără baie și budă, adică 60%. Șaizeci la sută. O treime din orășeni și două treimi din cei de ???la țară??? n-au baie și budă în casă. Una peste alta, aproape juma’ din gospodăriile din România.

Locuiesc într-o bulă. M-am înconjurat, pe cât am putut, de oameni mișto, de realitățile îmbucurătoare, de lucruri și întâmplări frumoase, de gânduri bune, de energii pozitive și zâmbete.
Nu e un refuz de a privi realitatea, e doar o simplă alegere despre care îmi place să cred că-mi face viața mai bună.
Totuși, prea adesea mă trezesc cu gânduri nu taman pacifiste, cu dorința de a da replici pe măsura mitocaniei și nesimțirii unora dintre colegii de specie și de nație. Și, pe bune, am obosit!

Mi se pare că trăim niște vremuri dubioase în care ne penetrează ???grija??? față de lucruri care n-ar trebui să fie – și nici nu sunt! – problema noastră. În unele cazuri, expresia acestei preocupări nefirești ia forme de isterie în masă, cu petiții semnate de milioane (milioane, mă, totuși!!!) de oameni, în alte cazuri își spune feedback.

Să urmărim, vă rog, următorul material didactic:

Klaus Iohannis se bucură, de-aseară, de efectele declarației pe care a făcut-o cu privire la niște ???banale chestiuni administrative???, așa cum extrem de neinspirat a înțeles să catalogheze acțiunile ANAF pentru recuperarea prejudiciului în dosarul Voiculescu.

De-aseară, aproximativ 11.000 de susținători și-au retras susținerea prin Unlike iar câteva mii și-au rupt din timp cât să scrie un comentariu prin care și-au exprimat dezamăgirea.

În vreme ce noi dezbatem Legea Toleranței, doctorate plagiate, Vișinești de 90 de ani condamnați la pușcărie pentru 20 de ani, rostul sau nerostul zilei amorului comercial și câte și mai câte, jumătate din populația României este afectată de sărăcie și 54% din cei care se află în mediul rural nu au nici o ocupație.

Copiii lor sunt, la rândul lor, condamnați să facă parte din statistici la fel de triste dacă nu vor avea parte de educație. Așa deficitar cum e sistemul nostru de învățământ, cu scoli insalubre și profesori slab pregătiți (în special în mediul rural), tot reprezintă o opțiune infinit mai bună pentru copii, dacă alternativa e analfabetismul și tot ce derivă din asta.

Sunt cifre pe care le-am primit într-un comunicat de presă de la World Vision România, alături de un infografic și alte detalii pe care le redau mai jos. Poate vreți să le știți.

Alexandru Vișinescu, fost comandant al penitenciarului Rm. Sărat, a fost astăzi condamnat la 20 de ani de închisoare. Cu executare. Are 90 de ani și patru luni și, după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieți împărțind ???dreptate???, dispreț și pumni deținuților aflați în ???grija??? sa, ajunge, la rândul său, un deținut.

Am văzut (citit) azi niște chiote de bucurie în legătură cu asta dar nu văd motivele, sincer. Sigur, e drept ca oricine să plătească pentru ce-a făcut și nu există dubii că Vișinescu are pentru ce plăti, dar ce satisfacție întru facerea dreptății poți să simți când condamnatul are peste 90 de ani și, cel mai probabil, o să prindă mai puțin de un an în pușcărie.

Lume indignată pe FB fiindcă un malac i-a tras două smetii unei fete, într-un bar, la Straja, sub privirile impasibile ale unui jandarm montan (aflat în afara serviciului) și ale câtorva consumatori la fel de impasibili.

Pe bună dreptate e indignarea, dar și cam ipocrită.