Îl redau, integral, așa cum l-am primit acum câteva secunde pe mail, după trei solicitări făcute în decurs de o oră. E comunicatul oficial al Metrorex, reacția pe care toți jurnaliștii ar fi trebuit s-o caute ÎNAINTE să publice o știre alarmistă și, după cum vedeți, nefondată:

IAB – Interactive Advertising Bureau – organizează o conferință anuală a industriei, Leadership Meeting îi zice, cu vorbitori de calibru, ca să discute, cum zic ei, despre următoarele 50 de miliarde, valoarea estimată ???la zi??? a industriei de digital. Fain, frumos. La conferință se pot înscrie, firește, cei care sunt în IAB, dar și cei care nu sunt, contra unor sume care variază de la 2495 până la 3695 de dolari. Nu e fix ieftin, dar nici nu e vorba despre asta.

Dacă n-ați apucat să citiți postul anterior, povestea e așa: Minunata Angela Gheorghiu inițiază și organizează, în noiembrie, un concert umanitar extraordinar la Ateneu, cu sprijinul Orchestrei și Corului Filarmonicii “George Enescu??? și al maestrului dirijor Tiberiu Soare. Campania a fost sprijinită de Fundația Prețuiește Viața, condusa de Andreea Marin, care a strâns și donațiile individuale. Toți banii – 430.000 de lei, urmau să fie distribuiți de Fundația Estuar, aflată constant în legătură cu familiile victimelor.

Au fost și încă sunt multe emoții legate de Colectiv. Au fost și încă sunt oameni care s-au mobilizat să ajute, fie că au donat sânge, au donat, au ieșit în stradă, au organizat evenimente de strângere de fonduri. Doar că – și mă refer aici la ultimul exemplu – socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg.

Pe scurt, Angela Gheorghiu, probabil cea mai mare soprană la ora actuală, româncă, după cum știți, a vrut să își ofere talentul și, mai ales, timpul, pentru a iniția și organiza un concert umanitar extraordinar. Da, extraordinar, pentru că angajamentele pe care le are îi permit cu greu luxul de a face un astfel de eveniment aproape de azi pe mâine.

Dar s-a întâmplat, în numai două săptămâni, cu sprijinul Orchestrei și Corului Filarmonicii “George Enescu??? (directori: Andrei Dimitriu și Nicolae Licaret) si al maestrului dirijor Tiberiu Soare. Campania a fost sprijinita de Fundatia Pretuieste Viata, condusa de Andreea Marin, care a strâns și donațiile. Banii urmau să fie distribuiți de Fundației Estuar, aflată constant în legătură cu familiile victimelor.

Am fost un copil care a mai și încasat-o din când în când și asta mă lasă rece. Nu cred că e ok să-ți bați copilul, dar nu pentru că eu mi-aș mai fi luat câte una la fund – de obicei erau aproape ???cerute???, însă n-au reprezentat niciodată o soluție rezonabilă de a te înțelege mai bine cu mine. Și nici azi nu reacționez bine la risipa de autoritate impusă și inexplicabilă.

Nu cred că e ok să-ți bați copilul pentru că nu cred că superioritatea fizică e vreodată un argument. Mai mult, nu cred că frica de pedeapsă ar trebui să fie gestionara relației dintre părinte și copil. Sau frica de părinte!

Mi se pare incredibil și, în același timp, cam trist, că există o întreagă discuție legată de prețul curselor Uber în noaptea de Revelion, mai ales după ce compania a anunțat clienții că prețurile vor fi mai mari. Cerere mai mare – preț mai mare. E economie de bază, de-aia care se învață în liceu. Și e – scuze pentru așa vorbă mare la început de an! – logic!

Am văzut mai multe încercări de capitalizare post #colectiv, de la industria asigurărilor și până la mass-media, trecând și pe la antifumători, că, vezi Doamne, dacă fumatul era interzis…

Dar, de departe, cea mai infectă dintre ele, de departe, este pretinsa păsare a unui designer de încălțăminte care, la Bucharest Fashion Week, și-a acoperit manechinele cu folie de aliminiu, exact ca cea folosită de echipele de medici pentru victimele din Colectiv. Și, dacă nu era destul de evidentă trimiterea, Eugen Olteanu și-a intitulat și colecția tot Colectiv, ba a scris asta și pe peretele din spatele podiumului, ca să nu existe vreun dubiu.

S-a răspândit azi pe net textul de la Casa Jurnalistului despre afacerea ȘincaiLeaks  – foarte mișto titlu, apropo – liceul din Cluj-Napoca unde elevii au făcut un grup pe FB în care postau meme-uri cu profii lor, iar profesorii au aflat, s-a lăsat cu anchete, note scăzute la purtare și un scandal care a rămas în memoria colectivă.

În vară, la TNRS, Bogdan Georgescu punea în scenă Antisocial, o piesă care tratează fix acest subiect. N-am apucat s-o văd, abia acum, pe 14, la ARCUB, în București, dar știu despre ce e vorba, cum e făcută și mai știu că până va (re)veni în București, va fi parcurs, în turneu, 20 de orașe din țară.

Spectacolul durează cam o oră și a fost urmat, peste tot, de o dezbatere despre relația părinți-elevi-profesori-sistem moderată de Vlad Tăușance. S-au adunat astfel o seamă de păreri, trimise apoi bloggerilor și presei și despre care, iată, n-am găsit răgaz de scris decât acum.

Am citit și eu azi, ca toată lumea, ce-a scris Tolontan, discuția cu medicii de la Spitalul de Arși și ???marea dezvăluire???: avem infectii nosocomiale (intraspitalicești), ele sunt multe, felurile, rezistente la posibile tratamente și, să vezi chestie!, omoară chiar și pe cei mai puțin grav decât au fost supraviețuitorii din Colectiv. Si, ce să mai vezi?, omorau și înainte!

Așa că mai subțire cu eroii pe scări, vă rog. Pentru mine un medic care vorbește, chiar și sub protecția anonimatului, în ceasul 120, nu e erou. E doar un (alt) laș care a tăcut comod până acum. Pentru că au murit oameni și până acum din pricina blestematelor de nosocomiale și medicul cu pricina, sau alții, toți, nu doar că n-au ieșit să strige că le mor pacienții cu zile (și) din motivul ăsta, ba au mai și băgat sub preș raportarea infecțiilor respective – scrie Mixich aici (urmați și linkurile din statusul lui) că asta e o practică frecventă.

Îmi place mult Humans of New York, e unul dintre proiectele mele editoriale favorite în lumea asta. Pentru imagini, pentru poveștile care le însoțesc dar și pentru comentariile comunității pe care HONY o are: aproape 16 milioane de fani din toată lumea. De multe ori, poveștile HONY inspiră la relatarea unor experiențe personale și, de cele mai multe ori, comentariile sunt pozitive, de încurajare și apreciere față de personajele alese de Brandon.