Din vremuri străvechi, pe când oamenii încă își serbau aniversările la ei acasă pentru că restaurantele se închideau la zece seara, iar barurile și cluburile cam lipseau de pe harta distracției, ba chiar și în vizite banale pe vremea când telefonul mobil era un vis de aur al omenirii, Bună, dragă, am trecut prin zonă și am urcat până la tine să văd ce mai faci, nimeni nu-ți călca pragul fără o atenție. Lasă că oricum și la medic, librărie, farmacie și chiar și la vânzătoarea de la alimentară, aia acră, dar care avea puterea portocalei pitită sub tejghea, nu te duceai fără o bomboană, o măslină, o atenție. Nu se făcea, mă înțelegi?

După patru zile de conferință, una cu prea puține lucruri bifate în To Do List și două din alea în care abia mi-am adus aminte să respir (orice fugă se plătește!) ma pornesc a scrie ???va urma???-ul promis în primul episod al aventurii social media de iarnă, ediția 2014. După o seară de basm turcesc în care până și Sheherezada s-a distrat, ziua doi a venit… ah, prea devreme! La 10 dimineața, mai de voie, mai de gura Martei, toată lumea era prezentă în sala de conferință a hotelului Piatra Craiului.

Prima sesiune a zilei a fost susținută de reprezentați ai unor companii care au avut campanii și activări apreciate de public și care au venit să povestească (o parte din) secretele lor.

La aniversarea blogului, așa cum v-am obișnuit în fiecare an, am câteva zile cu daruri pentru cititori, ca mulțumire pentru răbdare și revenire, comentarii, recomandări și, când a fost cazul, încurajări. Și, de asemenea, este și o formă de a răsplăti agențiile și companiile care au lucrat cu mine de-a lungul acestui an pentru încrederea acordată.

Prima serie de cadouri, așa cum era de așteptat, probabil, vine de la Farmec.

Campania de Crăciun pe care WestJet a făcut-o anul trecut trebuie să fi fost unul dintre cele mai scumpe PR stunts în istorie, dar ce efect a avut! Anul ăsta, compania aeriană avea de împlinit așteptări destul de mari după năzbâtia de la Crăciunul trecut, una care a avut aproape 40 de milioane de vizualizări și o super vizibilitate.

Eram, la fel ca mulți alții, destul de curioasă, fiindcă nu e prea simplu să repeți ori să depășești faza cu darurile de anul trecut, dar cumva cred că au reușit. Chiar dacă, în linii mari, isprava nu e cu mult prea diferită. Să vedem:

Nu știu când au trecut patru ani, cu bune și cu rele, cu emoții și toate experiențele frumoase pe care mi le-a adus blogul ăsta. Și povești. Și, cel mai important, cu oamenii frumoși pe care am ajuns să-i întâlnesc datorită faptului că scriu aici.
Mă gândeam azi dimineață că e cel mai lung job full time pe care l-am avut până acum și, deși am o grămadă de șefi (adică cititorii), le mulțumesc în fiecare zi pentru (încă) uimirea și bucuria de a vedea numărul de unici. Care, apropo, e în creștere constantă.

Dar ăsta nu e un post despre statistici și cifre, după cum nici altele nu vor fi pentru că nu cred că asta contează. Adică, da, e măgulitor, dar, până la urmă, când apăs publish eu trebuie să fiu mulțumită înainte de toți și toate – iar asta probabil e cel mai dificil lucru și, trebuie să admit onest, nu se întâmplă de fiecare dată.

Final de noiembrie, început de decembrie și, desigur, vreme de BIZ Social Media Snow Camp. Tot la Pârâul Rece, dar la un alt hotel de această dată, Piatra Craiului, c-o parte din gașca consacrată a frumoasei manifestări, dar și cu nou veniți, care, fără îndoială, se vor integra așa cum am făcut-o fiecare de-a lungul timpului.

Prima zi (ieri) a început cu trei prezentări: una cu multe cifre, a lui Cătălin Teniță, despre utilizatori, mesaje, comentarii, shares și Likes, o alta a lui Alex Paiuș de la IMAGE PR, care a analizat elementele aplicabile în comunicarea unui brand din campania de FB (mainly) a lui Klaus Iohannis și, în fine, prezentarea lui Mugur Pătrașcu, care a vorbit de trendurile estimate pentru 2015, așa cum se văd de la birourile iLeo. O să scadă Facebook și, speră el, o să crească partea de content, se vor profesionaliza campaniile și multe site-uri vor intra într-un proces de înnoire.

Echipa de la Rogalski Damaschin PR a făcut azi publică o inedită ofertă specială de servicii de PR și mă grăbesc să vă povestesc de ea, pentru că mi se pare foarte faină și pornirea de White Friday, dar și ideea de a oferi pachete speciale de servicii de comunicare cu ocazia Festivalului reducerilor. Adică… de ce nu?!

Dar despre ce e vorba, mai concret? Puțintică răbdare, că vă spun mintenaș.

Nu știu cine a zis că-s lenți clujenii, dar pare-mi-se că nu s-a întâlnit cu cei de la Farmec! Păi acolo se lansează câteva produse noi în fiecare lună, într-un ritm demn de invidiat! Cercetare, testare, ambalaje, producție, comunicare –  fiecare produs trece prin etapele astea în drumul spre noi și pentru noi, și puțin nu e!

N-aș avea cum să le utilizez pe toate, mai ales că unul dintre produsele mele favorite, la care nu știu când și de ce aș renunța (dar asta e și o provocare pentru compania din Cluj, să scoată altceva care să mă convingă, muhaha!) – mă refer la crema asta – e dintr-o gamă lansată acum vreo câțiva ani, dar fiecare nou produs are motive să mă seducă! Ei, poftim dilemă!

Îmi plăcea să fiu răcită când eram mică fiindcă eram încă și mai alintată ca de obicei. În plus, când făceam amigdalită – și făceam destul de des! – luam antibiotice iar mama îmi dădea, obligatoriu, și iaurt. În care – ce bucurie! – era voie să se strecoare și niște zahăr ori ceva dulceață de caise, preferata mea! Oricum nu făceam nazuri la iaurt (dar cu adaos de zahăr aveam voie doar când eram blnavă), dar când luam antibiotice era chiar obligatoriu și am rămas cu obiceiul ăsta până în ziua de azi. Ba mă și amuz, că maică-mea nu prea se înnebunește după produsele lactate, dar când e răcită rău și ia antibiotice îi zic mereu să mănânce iaurt! Ha!

Habar n-aveam eu când eram copil că iaurtul provenit din prima producție industrializată, comercializată în 1919 de către Danone, era făcut cu fermenți de la Institutul Pasteur și se vindea în farmacii, ca ajutor în infecțiile intestinale.

Sunt printre cei care consideră că alegerea cadoului perfect e un fe de alchimie care pornește de la câteva ingrediente principale și nici unul dintre ele nu e bugetul. Aș zice empatie și atenția la detalii, astea sunt lucruri care ajută. Și, desigur, să-ți pese de adrisant/ă suficient cât să-ți bați nițel capul. În plus, eu nu cred că există cadouri rele. Adică, da, de exemplu, mie nu-mi plac pijamalele, nu port, dar pentru altcineva poate că o pijama cu personajul favorit de desene animate ar putea fi un dar inspirat.

Despre cadouri mai mult sau mai puțin inspirate au făcut un studiu și cei de la MasterCard, iar rezultatele sunt, pe alocuri, surprinzătoare. De exemplu, 47% dintre români consideră că obiectele de papetărie sunt un cadou neinspirat. Say whaaat?