Ieri pe FB cineva de la mine din listă întreba de un curier de încredere, că ăla nu răspunde, ălălalt nu poate veni să ia pachetul și mai știu eu ce. I-am recomandat TNT, fiindcă mie mi se par de încredere și pentru că n-am auzit pe nimeni să se plângă de ei. Și, nu în ultimul rând, cum am mai zis, știu chestii de la ei din curte!

Zis și făcut, a zis persoana în cauză, o oră mai târziu, pachetul era deja predat curierului la Cluj!

A mai trecut un an și lumea filmului se pregătește de nominalizări și premieri. Astăzi, aflăm care sunt cele mai bune filme în competiția pentru Goburile de Aur, ediția cu numărul 72. Evenimentul este organizat de Asociația Presei Străine la Hollywood, iar premierea are loc pe 11 ianuarie 2015.
Până atunci, vedeți mai jos care sunt nominalizările acestei ediții.

Uf, au fost două zile din alea care păreau că nu se mai termină niciodată-niciodată și, cu ele, nici lista de To Do, care, oricum, nu e bifată nici pe departe pe cât mi-ar plăcea mine. Și, mai mult, uneori n-ai de ales și trebuie să prioritizezi lucurile, iar blogul a căzut pe locul doi (and counting) zilele astea. Așa că, fără voia mea, am fragmentat săptămâna asta a cadourilor mai mult decât mi-ar fi plăcut. Dar voi înțelegeți că și voi aveți liste din alea nesuferite, nu?

Iar azi, ca să ne treacă supărarea, am din nou daruri pentru voi!

Tocmai a apărut primul trailer al filmului făcut după minunata carte a lui Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț, și n-aș putea fi mai încântată! Avem de așteptat nițel, cam până pe 7 octombrie 2015, atunci când pelicula va avea lansarea oficială, dar, chiar și așa, o promisiune e o promisiune!

Am fugit la Sibiu pentru două zile, dar asta nu înseamnă că săptămâna cadourilor pentru cititori, prilejuită, ca de obicei, de aniversarea blogului, nu continuă până miercuri! Prin urmare, azi avem un nou dar pentru un cititor norocos care o să-și aranjeze casa mai frumos de sărbători cu decorațiuni de la IKEA.

De două zile hoinăresc prin Sibiu, cu prieteni, teatru, Piața Mare și mulți copilași fericiți care se dau în carusel și mânăncă vată de zahăr colorată.
E minunat orașul ăsta, chiar și iarna, chiar și când nu e festival, are ceva care mă face mă simt aici ca acasă. Uneori chiar mai bine.
Și cum m-am adunat eu în camera mea albastră și Continentală în seara asta, nu știu cum și de ce, am avut chef de Pina.

Pina Baush ar fi trebuit să vină la FITS, dar Sibiul a câștigat atunci titlul de capitală culturală europeană și costurile pentru aducerea Pinei echivalau cu cele pentru câteva alte evenimente. Anul următor programul Pinei Baush nu i-a permis să ajungă la Sibiu și, în 2009, s-a dus să danseze în alte zări…

Poate de-aia, fiindcă pe străzile pietruite din Sibiu, printre soare și nori, azi am simțit nevoia să dansez…

Cred că doar cine nu are computer n-a rămas, măcar o dată, blocat în fața unui ecran care dă semne de virusare a sistemului. Sau, nu știu voi cum sunteți, dar mie mi s-a întâmplat. Nu chiar visruși ci malware, niște porcării care se mai duc și pe la alții via email, de exemplu, de te-njură toată lista!

Mie mi s-a întâmplat de două ori, odată pe laptopul de serviciu, acum niște ani, și altă dată, mult mai recent, acum vreo două luni.

Probabil că ați apucat să vedeți filmul (scurt, are șapte minute) făcut de Karl Lagerfeld pentru a anunța show-ul Metiers d’Art pe care Chanel îl organizează de câțiva ani pentru a-și celebra, în acest fel, colaboratorii, acei artizani. creatorii de accesorii, fără de care ținutele casei ar fi mult mai puțin strălucitoare. A apărut (filmul) acum câteva zile, dar am vrut să aștept înainte să-l public pe blog, ca să pun și câteva imagini din defilarea care a avut loc la Salzburg, în opulentul Schloss Leopoldskron, palat și monument național, transformat acum în hotel, construit în 1739. O parte din domeniu apare și în nemuritorul Sound of Music.

Dar, pentru a intra în povestea propusă de Chanel, să urmărim întâi isprava cinematografică, una care îi are ca protagoniști pe Pharell Williams împreună cu Cara Delevigne, dar și pe Geraldine Chaplin, și se numește Reincarnation – o să vedeți imediat de ce.

După ce că e destul de greu să faci surprize plăcute altora, când vine vorba să ne facem nouă o surpriză, că merităm și noi, ce!, devine aproape imposibil. Firește, dacă excluzi cazurile în care găsești bani uitați în haina de iarnă sau pitiți prin paginile vreunei cărți. Dar altfel e complicat!
Există, totuși, variantele în care îți faci un cadou, o cutie cu produse cosmetice, special alese pentru tine de experți, pe baza preferințelor tale. Știi că o să fie produse de calitate și pe placul tău, știi și câte, dar nu știi exact care vor fi acelea.

Azi dimineață am găsit pe blog un comentariu, pe care îl voi reda mai jos, dar nu înainte de a desena un context, fiindcă nu am ales întâmplător să-l copiez într-un post și nu să-l las, simplu, în secțiunea dedicată comentariilor. După ce o să-l citiți o să înțelegeți de ce. NB: Am păstrat ortografia originală.
Și acum contextul.

Acum aproape trei ani am ajuns într-o vizită la Penitenciarul Târgșor. Mergeam acolo cu mai mulți ziariști ca parte a unui mic proiect de 8 martie, menit să le ajute cumva pe ???chiriașele??? de acolo. Am povestit atunci cât am putut despre atmosferă și loc, și mai puțin despre acele femei.