De vreo zece ani sau mai bine, verile mele sunt festivaliere. Lasă că e cu treabă, că-mi iubesc jobul, dar cel mai fabulos lucru la asemenea manifestări ar fi taman oamenii. Cei din echipe, cei care revin an de an, ediție de ediție, localnicii, voluntarii, gazdele. Nu cred că e festival cu oarece tradiție care să nu aibă un nucleu de oameni care se văd și revăd mai ales cu acest prilej.

Mă preocupă de ceva vreme creativitatea și mecanismele ei, fiindcă mi se pare fascinantă apariția unei idei și drumul până acolo, dar și ce se întâmplă cu ea după aia, cum ajunge, dacă ajunge!, să fie pusă în practică, dacă și cum se transformă și cum e percepută de alții. Pe-a mea o exerzez cât pot și, uneori, îmi și place ce iese, dar cel mai adesea îi admir pe alții. Cum ar fi, în cazul de mai jos, rezultatul fericit al colaborării dintre un client curajos care-și asumă propriile valori, o agenție de top și o execuție fără cusur semnată de un director de imagine multipremiat cu Oscar. Să urmărim împreună ce poate face o alcătuire de genul ăsta:

Când eram copil îmi amintesc că mi-aș fi dorit să pot lua telefonul la mine în cameră ca să nu mai audă ai mei ???secretele??? mele. Al nostru avea firul destul de scurt – probabil era o conspirație părintească sau formula antică a lui ???find my phone???.  Am fost vrăjită, când au apărut, de telefoanele cu butoane, iar mobilele…

Între timp, au apărut atâtea chestii noi în tehnologie că uneori mă și mir că reușesc cumva să țin pasul cu ele și să rămân informată. Și fascinată, în continuare, de ce le mai trece prin cap inginerilor și inventatorilor. Imaginația fără opreliști. Cam ca la regia unor spectacole de teatru sau filme.  Bune!

Printre cele mai mari investiții în R&D (research and development) la nivel mondial și prima în IT&C e compania Samsung. Și cum, dincolo de imaginația inginerilor, îți trebuie și imaginație să comunici toate noutățile într-un domeniu în care azi e deja vechi ce ieri era nou*, am stat un pic la povești despre toate astea cu Roxana Grigorean, Corporate Communication Manager, Samsug România.

Am cunoscut-o pe Doamna Jofi acum câțiva ani, la un eveniment organizat de Farmec. Numele său este Sofia Irimie și deține, de mulți ani, șefia laboratorului de la Farmec, locul în care se inventează și reinventează toate noile formule care ies apoi pe piață spre bucuria noastră. I-am pus (și) atunci nenumărate întrebări despre produse și felul în care pielea noastră reacționează la ele. A răspuns la toate, cu lămuriri suplimentare, cu dorința ca noi să înțelegem perfect cum stau lucrurile.

Am știut, încă de la începutul campaniei ???Fii activ la orice vârstă??? că e un exemplu perfect de om care rămâne activ și conectat, indiferent de vârstă, și am avut dreptate!
Când am întâlnit-o, la Cluj, era coafată, machiată și avea o geacă roșie de piele pe care i-am admirat-o! Dar, mai mult de atât, i-am admirat tonusul și bucuria cu care trăiește fiecare nouă zi!

Până în 2050, se estimează că numărul celor care vor avea peste 60 de ani se va dubla, ajungând la două miliarde de oameni, și 80% dintre ei vor trăi în țări cu venit mic și mediu. Descoperirile medicinei, tehnologia, au făcut posibilă prelungirea vieții populației, dar lumea trebuie să găsească soluții pentru adaptarea la aceste realități, iar conceptul de ???îmbătrânire activă??? este o preocupare constantă în câteva organizații la nivel mondial.

Sigur că avem faimosul proverb ???Cine n-are bătrâni, să-și cumpere???, dar, pe de altă parte, prea adesea ne plângem că-i ???ținem??? pe pensionari, de parcă oamenii ăștia n-ar fi muncit niciodată și de parcă noi vom rămâne pe veci tineri!

L-am văzut duminică, în varianta 3D, și, ca să nu existe nici un dubiu, îl recomand. E un film mișto, bine făcut, bine jucat. Dar, dincolo de toate astea, nu poți nega că e un spot de două ore și 22 de minute pentru NASA și, mai mult, îți mai arată și că ???science geeks??? pot fi la fel de cool ca un Matt Damon bine lucrat.

Deci nu, anunțarea descoperirii apei pe Marte chiar în perioada lansării filmului NU a fost o coincidență ci doar o parte a unei campanii foarte bine executată.

Îmi place la nebunie când brandurile (dar și oamenii) pricep că nu poate fi mereu despre ei și, pentru o comunicare cursivă, empatică, una care să conteze, trebuie să-și pună în centru atenției interlocutorul. Fiindcă acolo e emoția, nu în biroul ultraordonat al brand managerului.

Am scris în mai multe rânduri de campanii deștepte, empatice, și cel mai la îndemână exemplu, probabil și cel mai viral, e ce-a făcut WestJet acum câteva Crăciunuri.

Fred Cook nu pare un CEO obișnuit. E relaxat, deși conduce un grup de comunicare cu birouri în multe țări, și e parte dintr-o profesie în care zilnic apare ceva neprevăzut, ceva urgent. Sigur, experiența extinsă de viață și de lucru în agenție își spune cuvântul: are încredere în echipa lui și în faptul că, orice s-ar întâmpla, există o rezolvare.

A avut numeroase joburi, de la portar până la vânzător într-un magazin de pielărie, în Italia, a văzut lumea, a predat engleză, a lucrat pe un vapor și a condus acasă șoferi prea beți ca s-o mai poată face singuri. La 36 de ani, a luat câteva cursuri de PR și a încercat să găsească un job, dar cum asta nu s-a întâmplat, a început să lucreze ca un freelancer, promovând prieteni și mici afaceri. În câteva luni a reușit să aibă o listă de clienți suficient de impresionantă și a primit un job la Edelman: Account Mannager pentru KFC. Șase luni mai târziu, era sunat de un headhunter și recrutat pentru o agenție mică, Berkhemer and Kline, care a fost cumpărată de Golin (pe atunci și Harris) la scurtă vreme.

Așa și-a început Fred Cook drumul spre cea mai înaltă poziție globală la Golin.

Da, e timpul! Timpul pentru o nouă ediție de PR Forum și, mai ales, timpul pentru ca relațiile publice să ocupe un loc la masa de ședințe a conducerii, fiindcă – newsflash! – relația dintre companie și public nu mai are un singur sens.

Să ???ai PR??? nu mai e – de ceva timp, deja! – ???o fiță??? și, pe măsură ce canalele prin care oricine își poate exprima public părerea se dezvoltă, devine nu doar o necesitate ci un fel responsabil de a face business.

Taman am cetit un articol despre tendințele in marketingul lui 2020 și, coroborat cu ce scrie azi Marta la ea pe blog, m-a luat râsul. Fiindcă pe-afară se fac lucruri cu miez și cu cap, iar la noi încă se trimit comunicate de presă care nu spun nimic, iar când ceri detalii concrete ți se răspunde cu un citat din același comunicat de presă care nu spune nimic. True story, folks!