Nu e o noutate: în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu debutează, la finele primei zile, cu un foc de artificii impresionant.
Așa a fost și aseară, și m-am bucurat ca un copil de ele. Dar artificiile, de fapt, începuseră mai devreme, odată cu primul spectacol pe care l-am văzut în festival, Mameloschn – limba în care să ne înțelegem cu toții, o producție Deutsches Theater Berlin.
(more…)
Ca în nici un an, la această ediție de TIFF mi-am propus să văd competiția fiindcă la fiecare gală de premiere, dincolo de bucuria faptului că există o gală și fast si covor roșu în industria cinematografică autohtonă, numele câștigătorilor nu reprezentau mare lucru de vreme ce nu apucam să văd toate filmele și, astfel, să am favoriți.
E un maraton care în unele zile a presupus patru vizionări și chiar dacă inițial mi-a părut un pic rău, fiindcă ȘTIU că am ratat niște filme mai bune decât cele din competiție, acum nu regret nici un pic. Iată câteva lucruri despre fiecare dintre ele. N-am reușit să am favoriți chiar la fiecare secțiune, dar măcar o să știu de unde să-i iau pe câștigători și dacă să mă bucur sau nu! :)
(more…)
Unul dintre filmele văzute ieri în cadrul competiție a fost un pic diferit față de ce mă așteptam să fie după ce am citit descrierea lui. Mă pregătisem pentru ceva cu oarece accente comice, o discuție părinte-copil despre tot calabalâcul care se strânge în casa unor părinți trecuți bine și de prima și de a doua tinerețe și cum viața e complicată de toate obiectele inutile strânse într-o viață de om.
În fapt, Radiator (UK) este o dramă despre bătrânețe și sacrificii, dar una în care duioșia și accentele comice nu lipsesc.
(more…)
Așa cum am spus, anul ăsta mi-am propus să văd toate filmele din competiție… cu un pic de părere de rău că, astfel ratez alte filme si evenimente din TIFF, dar așa e la festivalurile mari: niciodată nu poți vedea tot! Așadar, duminică două, ieri patru, azi tot patru, mai am încă două, cred, zilele viitoare și gata, ies din cinema Victoria spre restul festivalului, expoziții și alte evenimente!
În principiu, planul e să nu scriu de filmele din competiție fiindcă mi se pare că nu e treaba mea să le judec, ci a juriului, dar n-am putut să nu fac comparație între două cupluri (și filme) propuse din două colțuri diferite de lume: Iran (Melbourne) și Argentina (Incendiul).
(more…)
TIFF e printre festivalurile de la care pleci, după 10 zile, cu părerea de rău că mai e un an întreg până la următoarea ediție! Și nu doar pentru filme, ci și pentru atmosferă, oraș, oameni faini și toate celelalte evenimente incluse pe agendă. OK, bine, și pentru petreceri!
În fiecare an, înainte de TIFF, provocarea majoră e să aleg câteva propuneri pe care să le recomand înainte să ajung acolo. Fiindcă, oricum, fără programul Festivalului în față, pe print, mie îmi e imposibil să mă decid! Anu’ ăsta, totuși, știu sigur că voi încerca să văd toate filmele din competiție, cât mai multe din cele românești, să ajung la Bonțida și la Depozitul de filme, la expoziții, niște ateliere și, musai, să ajung la o întâlnire EducaTIFF cu ocazia zilei de 1 Iunie! Și să vă povestesc, desigur, ce se întâmplă pe-acolo, cu interviuri și surprize plăcute de care, sunt convinsă, voi avea parte din plin, ca în fiecare an! Și, opțional, să și dorm din când în când! :))
(more…)
Probabil unul dintre cele mai așteptate evenimente de la Comedy Cluj în acest an, spectacolul de teatru-dans al celor de la Kamea Dance Company din Israel a umplut aseară (minunata!) sală a Teatrului Național din Cluj-Napoca spre bucuria mea – știți că sunt fan declarat al acestei forme de expresie artistică iar israelienii sunt buni, frate! Probabil cei mai buni!
Iar înainte de spectacol am avut ocazia să cunosc o parte din trupa de dansatori și pe Tamir Ginz, coregraful, motorul și sufletul acestei companii.
(more…)
La fiecare festival, am o zi în care iau pauză de la filmele lungi ca să văd calupurile de scurtmetraje. La Comedy de anul ăsta, ieri a fost ziua de scurtmetraje, prin urmare am fost și la calupul de studențești dar și la cel cu filmele din competiție. Și-am văzut bun, bun de tot!
Asta din titlu e o vorbă pe care o avea și probabil încă o are unul din managerii cu care am lucrat în presă. Zicea asta când eu sau colegul de la Marketing ceream bugete pentru vreo campanie. Că, na, oricâta creativitate ai în traista cu care te prezinți de-acasă, niște buget, acolo, tot iți trebuie ca să faci o campanie. Sigur, provocarea de a face lucruri memorabile cu buget mic e cel mai bun exercițiu pentru antrenarea creativității. Fiindcă, nu-i așa, cu bani poate oricine!
La asta mă gândeam ieri, la workshopul susținut n cadrul Comedy Cluj, de Liviu Neagoe, creativul șef de la Good Hands, o companie care se ocupă de crearea vizualurilor pentru promovare de film: trailere și postere.
(more…)
Ieri a început cea de a șasea ediție a festivalului Comedy Cluj, cel mai mare festival de (film de) comedie din Europa, motiv suficient pentru a mă afla în frumosul oraș pentru zece zile cu vreme bună, sau cel puțin așa se anunță, și filme la fel de bune.
Pelicula care a deschis evenimentul se numește Hector în căutarea fericirii și nu m-aș fi putut gândi la ceva mai potrivit pentru o primă proiecție într-un festival ce-și propune să aducă în fața publicului nu doar umor ci și bună dispoziție. Genul ăla de stare, știți voi, când ieși de la un film și viața ți se pare mișto, chiar dacă ai o pârdalnică de răceală care nu mai trece naibiului odată!!!
(more…)
La Oradea e iar toamnă cu teatru, festival cu premii și, prin urmare, premianți! Festivalul de teatru scurt s-a terminat aseară, iar juriul, format din Alexa Visarion – regizor și scenarist- președinte juriu, Maria Zărnescu – critic de teatru, astistent universitar UNATC, Adi Carauleanu – actor și director artistic al Teatrului National Vasile Alecsandri Iași, Mircea M. Ionescu –dramaturg și Elisabeta Pop – critic de teatru, a acordat următoarele premii:
