Unul dintre filmele văzute ieri în cadrul competiție a fost un pic diferit față de ce mă așteptam să fie după ce am citit descrierea lui. Mă pregătisem pentru ceva cu oarece accente comice, o discuție părinte-copil despre tot calabalâcul care se strânge în casa unor părinți trecuți bine și de prima și de a doua tinerețe și cum viața e complicată de toate obiectele inutile strânse într-o viață de om.
În fapt, Radiator (UK) este o dramă despre bătrânețe și sacrificii, dar una în care duioșia și accentele comice nu lipsesc.
Leonard nu se mai poate mișca mult, așa că își petrece viața într-un pat dând ordine și, în general, fiind destul de neplăcut cu cei din jur. Are fixații despre locurile în care trebuie să fie așezate obiectele din preajma lui, mănâncă ciocolată Mars pe care o taie, felii, cu cuțitul, și nu dorește să servească cina fără să aibă neapărat tacâmurile lui, aproximati identice cu oricare dintre vechiturile antice ținute în sertarul cu tacâmuri.
Maria e soția lui și pare să-și fi dedicat viața acestui rol, alături de cel de mamă a lui Daniel, acum bărbat adult.
Cum boala lui Leonard e recentă, acesta necesită încă și mai multă atenție și e și mai morocănos decât de obicei.
Relația dintre cei trei, spinoasă pe alocuri, e admirabil surprinsă de regizor, cu mici detalii care te fac să înțelegi că dincolo de țipete se ascunde nevoia de armonie, că dincolo de o aparentă acceptare a lucrurilor oferite de viață se ascunde o revoltă.
Dar, mai mult decât relațiile dintre cei trei m-a pus pe gânduri felul în care Daniel și Maria îl îngrijesc pe Leonard și m-am gândit – din nou – dacă eu aș fi în stare de genul ăsta de sacrificiu. Aș vrea să spun că da, pentru cei iubiți, aș fi. Dar, în realitate, nu cred că sunt.
Nu cred că aș fi în stare să fac pe infirmiera, să pun și să schimb pamperși de adult, să ridic, așez, schimb, spăl și tot ceea ce mai presupune să ai grijă de cineva care nu se poate mișca. Și nu neapărat din pricina efortului fizic.
Și, în egală măsură, nu cred că aș cere celor iubiți să facă asta pentru mine. Experiența recentă cu mâna ruptă a fost, oricum, aproape prea mult în termeni de co-dependență.
Poate tocmai de-aia, când am ieșit de la film, m-a impresionat mult un cuplu de oameni în vârstă care se țineau de mână…
PS Titlul filmului nu vine de la vreun calorifer vechi ci de la o mică poezioară pe care Leonard o zice (cu tâlc) în film:
Radi was a circus lion. Radi was a woman hater. Radi had a lady tamer. Radiator (adică Radi ate her)
Pare foarte interesant, stii cand si unde il pot vedea?
La TIFF, vezi programul. Altfel, nu stiu, nu cred ca o sa ajunga in cinematografe.