Nu e o noutate: în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu debutează, la finele primei zile, cu un foc de artificii impresionant.
Foto: Sebastian Marcovici | FITS2015
Așa a fost și aseară, și m-am bucurat ca un copil de ele. Dar artificiile, de fapt, începuseră mai devreme, odată cu primul spectacol pe care l-am văzut în festival, Mameloschn – limba în care să ne înțelegem cu toții, o producție Deutsches Theater Berlin.
Mi-a plăcut mult textul (premiat, de altfel), dar și interpretarea celor trei protagoniste, fiica, mamă, bunică, pentru că am recunoscut în dialogurile lor discuții dintre mine și mama, sau dintre mama și Darly. Fiecare cu experiențele și istoria sa personală, fiecare încercând mai puțin să înțeleagă și mai mult să fie înțeleasă, în Mameloschn… n-am găsit vreun limbaj universal, dar am devenit – sper! – un pic mai înțelegătoare. Și e un lucru foarte bun când un spectacol îți mai schimbă perspectiva, măcar un pic!
Al doilea spectacol a fost ???Șase personaje în căutarea unui autor??? (una dintre piesele mele favorite) pus în scenă la Théâtre de la Ville-Paris de Emmanuel Demarcy-Mota, care a realizat deja câteva spectacole diferite cu acest text. De altfel, faimosul regizor a povestit într-un interviu că este fascinat de Pirandello și mai ales de ???Șase personaje…??? – să-l citiți!
În fine, al treilea spectacol al zilei a fost și favoritul meu, poate pentru că nu aveam cine știe ce așteptări, ca la celelalte două, și am fost cu atât mai impresionată și sedusă de dramatizarea Cenușăresei propusă de Joël Pommerat.
Povestea, în linii mari, e cea pe care o știți dar textul și montarea fac acest spectacol unul atât de special. Ca să vă faceți o idee, totul se întâmplă într-un cub uriaș, iar una din laturi e formată de spectatori, așa că ești, cumva, foarte into it, chiar dacă asiști de la distanța obișnuită atunci când mergi la teatru.
Celelalte trei laturi sunt transformate cu ajutorul unor proiecții video, ba în pereții unei case, ba în pereții unui castel ori ai unei pivnite fără ferestre, când largi, generoși, când apăsători, dar nu lipsiți de o poezie proprie în oricare din ipostaze. Și nici umorul (cinic, pe alocuri) nu lipsește. Am plecat de-acolo țopăind de încântare!…
… una pe care am păstrat-o și azi când, la micul dejun, am întâlnit echipa spectacolului și le-am mulțumit frumos că au venit cu el la Sibiu.
Așa că de-aia zic: artificiile au fost pe seară, pe la miezul nopții, și impresionante. Dar trei spectacole foarte bune în chiar prima zi de festival e cel mai fantastic lucru!
Azi văd altele două și ceva stradă, că ieri n-am apucat deloc!
Iată și rezumatul zilei, filmat și editat n timp record de către minunații de la departamentul Video | FITS:
Leave a Comment