Sunt multe imagini puternice la Ideo Ideis, imagini care fac poate chiar mai mult de o mie de cuvinte. Îmbrățisări, zâmbete, visări, bucurii, tot ce să puteți imagina ca se vede și se transmite (de) la un astfel de festival.

Adi Bulboacă, șeful departamentului Foto e responsabil cu surprinderea lor și l-am rugat să aleagă, zilnic, câte un moment, după propria lui inspirație, pentru a-l împărtăți cu voi.

Acesta e imaginea primei zile de la Ideo, cu bucuria revederii.

Adi Bulboacă e unul dintre cei mai dedicați fotografi din zona de teatru, iubește mult meseria asta, și se vede, și îl recomand pentru orice proiect care implică un fotograf pasionat. Mai multe dintre imaginile surprinse de el găsiți pe blog și pe pagina lui de Facebook.

____

Puteţi citi mai multe despre Festivalul de Teatru Tânăr din Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram şi blog. Ideo Ideis mulţumeşte sponsorilor şi partenerilor din acest an.

Ideo Ideis este cel mai minunat* dintre festivalurile despre care scriu în fiecare an și, înainte să se supere colegii din TNRS & FITS, echipa faină de la TIFF, Plai sau Comedy de așa superlativ, o să spun că e așa pentru că toate celelalte de care am zis mai sus se întâmplă în orașe cu teatru și cinema, cu tradiții culturale și cu autorități care se implică în viața culturală a urbei. La Alexandria, însă, nu existau premisele pentru un festival de teatru fiindcă în oraș nu există o astfel de instituție.

Exista, în schimb, o trupă de teatru de liceeni, iar unii dintre ei și-au spus că nu e prea mult să organizeze un festival de teatru tânăr chiar la ei în oraș. Zis și făcut! Și așa a apărut Ideo Ideis, iar când spun că e minunat mă gândesc că, da, e aproape de-o minune festivalul ăsta, de la simplul fapt că există și cum a pornit, de la oamenii care îl alcătuiesc și-i calcă pragul, an de an, mentori, prieteni, parteneri, gazde până la oricine caere se lasă atins de magie și devine parte din povestea asta!

Dacă citiţi suficient de des printre rânduri probabil sunteţi familiarizaţi cu importanţa pe cred că o au educaţia şi cultura în formarea şi evoluţia oricăruia dintre noi. Şi bunul simţ, oricât de desuet şi banal ar putea să sune asta. Iar dacă trăiţi în România ştiţi deja că nici unul dintre cele trei elemente de care vorbesc mai sus nu este vreo prioritate pentru onor politicienţii autohtoni. Ba chiar dimpotrivă, aş zice!

Prin urmare, iniţiativele private de încurajare şi sprijinire a unor demersuri private ce ţin de educaţie şi cultură (şi nu sunt chiar aşa multe, să ştiţi!), îşi vor găsi ecou aici, fiindcă mi se pare firesc să le susţin cât şi cum pot. Iar în cele ce urmează e mai mult decât o chestie de principiu, e şi una de “corazon”.

Mi se pare fascinant să asculţi oamenii pasionaţi de ceea ce fac povestind despre arta lor, indiferent de domeniu. Mereu ai ceva de învăţat, iar faptul că lecţiile astea vin sub forma unor poveşti, fără nici o urmă de preţiozitate didactică, le face cu atât mai valoroase.

Am depăşit de ceva vreme curiozitatea cu privire la memorarea textelor de către actori, ba chiar şi faptul că, pentru ei, actoria e o meserie ca oricare alta. Ca la medici. Există unii care-ţi spun doar să iei o aspirină, seara, iar alţii care fac tranplanturi şi alte minuni. Ca la dascăli. Există unii care dictează lecţia din carte şi alţii care te fac să iubeşti materia. Sau ca la şoferi. Unii transportă oamenii ca pe sacii de cartofi, iar alţii ca pe bibelouri!

Cred că tocmai am văzut cel mai fain şi mai autentic spectacol de la Ideo Ideis, ediţia 2013. În lipsa unui alt titlu, i s-a spus “Masterclass cu juriul Ideo Ideis”. Şi nu, nu a fost ceva gen “Învăţăturile juriului Ideo către participanţii la Festival”. N-a fost, aşadar, cu sfaturi, cu faceţi aia, sau faceţi aşa, a fost… despre ei.

Meritul regiei îi revine lui Cătălin Ştefănescu, el a fost cel care i-a provocat (minunate provocări, apropo) cu întrebări scurte, formulate pentru fiecare în parte şi cu întrebări comune, pentru toţi cei patru: Medeea Marinescu, Marius Manole, Andi Vasluianu şi Vlad Zamfirescu.

E bine la Ideo Ideis, de câte ori să zic?! Totuși, titlul de azi nu e un îndemn legat de festival ci titlul unui spectacol de la Teatrul Luni, Green Hours, care a fost invitat aseară în cadrul frumosului festival de la Alexandria. L-am văzut acum 12 ani în sala din Calea Victoriei, și mi-a plăcut mult, însă aseară a avut un efect mai puternic asupta mea. Sigur, toți cei trei protagoniști adaugă rolurilor experiențele dintr-un deceniu și mai bine, și la fel se întâmplă și în fața scenei.

În prima seară de Ideo Ideis, Oltea ne-a povestit un episod cu niște dans, unul la care s-a râs mult, iar ideea de dans, mai ales la bărbați, a devenit așa, un soi de glumă internă în grupul nostru. S-a spus, pe drept cuvânt, că un tip lipsit de ritm când vine vorba de dans, nu reprezintă… o premisă de la care să poți constri o coregrafie comună.

Tot la Ideo Ideis am văzut un spectacol de dans, Zic Zac – am scris de el zilele trecute – care mi-a plăcut foarte mult. Și, în general, felul în care cuvintele pot fi transpuse în mișcare mă fascinează.

Nici o legătură între ceea ce face Uta Plate și metodica pedagogului de școală nouă imaginat de Caragiale, dar cum teatru la teatru trage și educația cu educație se face… de ce nu?!

Uta Plate este, într-o traducere aproximativă, pedagog cultural și lucrează la cel mai mare teatru din Berlin, Schaubühne, iar la Ideo Ideis a venit să facă un training cu trainerii. Mi se pare fascinantă munca ei, așa că am stat un pic la povești într ultima ei seară în România. Citiți și vă bucurați că în lumea civilizată se poate. Și, cu puțină muncă, mai multă, de fapt, sunt convinsă, într-o zi o să se poată și la noi.

Pentru că vă tot spun că uneori atmosfera și energia bună de la Ideo Ideis sunt greu de descris în cuvinte, astăzi încerc altă variantă, una cu imagini. M-a ajutat echipa foto de la Ideo Ideis, Adi Bulboacă și Vlad Cătană, cărora le mulțumesc frumos.

Enjoy!

La Ideo Ideis, zilele astea, se întâlnesc oameni şi idei, gânduri şi poveşti, teatru şi educaţie. Mai bine şi mai mult, cu greu se poate! Ii (ne) gasiţi peweb, pe Facebook şi pe #ideoideis.

Ideo Ideis este un proiect finanţat de A.F.C.N, realizat în parteneriat cuMinisterul Tineretului și Sportului şi sprijinit de Memo Plus ca parte din proiectul „Români frumoşi???. Evenimentul și-a găsit prieteni la Volksbank, Rinf,Millefiori, Illy, H&M, TelDrum, Pro Invest, EuroCar, Aurelian Săndulescu și SC Brain SRL.

Parteneri: Primăria Municipiului Alexandria, Indygen, BORȚUN•OLTEANU,FITS, UNATC, Godot Café-Teatru, Muzeul Județean Teleorman, Societal,WeAreHere, Conciato, Focus pe Germană, Liceul Pedagogic Mircea Scarlat, Catalactica, Consiliul Județean Teleorman, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Teleorman.

Un bărbat, o femeie şi un DJ aricios pe scenă. O relaţie, cu bune şi cu rele, eu zic, eu zac, proverbe şi zicători rearanjate dadaist, cuvinte, frici şi spaime, saluturi şi formule de rămas bun (sau mai puţin bun) şi dans. Mult dans, teatru-dans!  Bun şi Made in România!

Cam aşa ar putea fi rezumat în extrem de puţine cuvinte spectacolul Zic Zac invitat aseară în cadrul Ideo Ideis, o surpriză extrem de plăcută, proiect de licenţă master al coregrafei Andreea Gavriliu, “rezemată de Ştefan Lupu” şi Gavriel Costin. Şi (deja!) câştigător al câtorva premii!