Dacă citiţi suficient de des printre rânduri probabil sunteţi familiarizaţi cu importanţa pe cred că o au educaţia şi cultura în formarea şi evoluţia oricăruia dintre noi. Şi bunul simţ, oricât de desuet şi banal ar putea să sune asta. Iar dacă trăiţi în România ştiţi deja că nici unul dintre cele trei elemente de care vorbesc mai sus nu este vreo prioritate pentru onor politicienţii autohtoni. Ba chiar dimpotrivă, aş zice!
Prin urmare, iniţiativele private de încurajare şi sprijinire a unor demersuri private ce ţin de educaţie şi cultură (şi nu sunt chiar aşa multe, să ştiţi!), îşi vor găsi ecou aici, fiindcă mi se pare firesc să le susţin cât şi cum pot. Iar în cele ce urmează e mai mult decât o chestie de principiu, e şi una de “corazon”.
Despre Ideo Ideis am scris cu drag şi entuziasm încă de la prima mea întâlnire cu acest festival când, pe scena Casei de Cultură din Alexandria, la fix ceremonia de deschidere, Andreea şi Alex, cei doi co-preşedinţi, ne invitau să… scoatem o foaie de hârtie. Lăsaţi nostalgia expresiei care a fost, oricum, aducătoare de zâmbete, e vorba că ce a urmat, tot momentul ăla de începere a unei noi ediţii de Ideo a fost echivalentul unor (multe) doze de băutură energizantă! Şi aşa e la fiecare ediţie – ştiu asta, pentru că nu am mai ratat nici una de atunci!
Echipa Ideo Ideis. Voluntari. Toţi. Sursa foto
Dincolo de entuziasm şi veselie, însă, ce se întâmplă vară de vară la Alexandria e o responsabilitate asumată de câţiva tineri, aceea de a oferi altor tineri, elevi de liceu cei mai mulţi dintre ei, o formă de educaţie alternativă prin cultură, prin teatru. Şi nu învaţă doar cum să fie mai buni pe scenă ci, mai ales, cum să fie mai buni, învaţă despre încredere (în ei şi în cei din jur) şi prioritizare, limite, creativitate, responsabilitate, ambiţie, performanţă – asta ca să numesc doar câteva şi, sunt sigură, observaţi că e vorba de lucruri pe care nu le înveţi prin şcolile româneşti. Şi învaţă de la cei mai buni: echipa, trainerii şi mentorii Ideo Ideis ori invitaţii care vin să le vorbească despre performanţă în domeniul lor de activitate.
Dar toate astea costă. Nu poţi să faci un festival – iar Ideo Ideis a crescut mult în ultimii ani! – fără bani. Spre lauda lor, autorităţile locale se implică, atât cât pot, la fel şi câţiva oameni de afacere din comunitate, dar nu e suficient. Şi tocmai de aia cei de la Ideo Ideis aplică pentru tot felul de finanţări. Nu ca să plece cu bani acasă – ştiu sigur că, dimpotrivă, aduc bani de-acasă pentru festival – ci ca să facă mai mult şi mai bine pentru cei aproximativ 200 de tineri care vin la Alexandria în fiecare vară, de nouă ani încoace. Ca să înveţe cum să fie mai buni.
Una dintre aceste oportunităţi de finanţare este, în acest an, Ţara lui Andrei, proiectul Petrom. Cei de la Ideo Ideis s-au înscris şi ei, iar eu îi susţin şi vă rog şi pe voi s-o faceţi. Aici. Trebuie să vă faceţi cont ca să votaţi, dar nu durează mai mult de cinci minute, vă promit! Tot aşa cum vă promit că, dacă o să votaţi (AICI!) o să vă simţiţi muuuult mai bine, atât imediat, cât şi în ziua în care, în loc să auziţi o manea de la nişte tineri care n-au trecut pe la Ideo, o să auziţi piesa de mai jos de la nişte tineri care au trecut pe la Ideo:
Puteţi vota până pe 15 mai, dar vă rog să nu amânaţi, c-o să uitaţi. Votaţi acum, vă rog. V-am oferit de multe ori mai mult de cinci minute, aşa că pe astea daţi-le voi! În schimb promit poveşti frumoase. Ca asta. Sau asta. Sau asta. Sau asta. Sau asta (e cu Iureş, doamnelor!). Dar nu le (re)citiţi acum. Acum VOTAŢI! Mulţumesc! :)
Leave a Comment