Ieri, Mădălina și Manafu au făcut publice rezultatele finale ale studiului privind salariile în Social Media, ediția 2015. Studiul a fost prezentat și la Webstock, dar cum panelul respectiv a reprezentat doar o treime din temele propuse în partea a doua a conferinței, nu toată lumea a putut fi prezentă.

Reacțiile de ieri s-au consumat, în mare parte, în jurul salariului mediu, 713 euro, în creștere cu 33 față de anul trecut, dar au vizat și salariul-record, de 3400 de euro. Sumă, pe care, apropo, cam toată lumea o consideră aproximativ paralelă cu realitatea. Alex și Hoinaru, ca să nu zic Alex și Alex, au scris mai pe larg despre subiect, dar dacă sunt și alte opinii, vă rog să le lăsați în comentarii. În masura în care mi se par relevante, o să adaug linkurile în text.

Zilele astea relatez festivalier la greu, dar, chiar dacă nu prea am vreme de comentarii, mai văd câte una, alta, din ce se întâmplă în afara acestui subiect. Azi dimineață, la cafea, de exemplu, am citit, n IQads interviurile cu oameni din agenții făcute pe tema publicității pe blog. Și, pe alocuri, m-am înfuriat nițel. Dincolo de ???there is no bad publicity, only publicity???, apropo de care… Helăăăăăuuuuu!

Am văzut sintagma ???ambasador de brand??? într-un singur articol, storytelling în două (scris ???story telling??? într-unul), am văzut… Nu mai zic. Destul să reunesc totul, generos, credeți-mă!, în formula ???multe greșeli???.

Clientul e fricos! Agenția nu e creativă! Publicul e needucat! Oamenii sunt slab pregătiți! N-avem buget! Presa e pe moarte! Bloggerii scriu doar pe bani! Nu ești în target! – voi nu v-ați săturat să tot auziți/spuneți lucrurile astea?! Nu că ar fi departe de adevăr (sau de generalizare), dar cine ar trebui să le schimbe, cine ar trebui să rupă cercul vicios, acest carusel în care se învârt protagoniștii eforturilor de comunicare?

Final de noiembrie, început de decembrie și, desigur, vreme de BIZ Social Media Snow Camp. Tot la Pârâul Rece, dar la un alt hotel de această dată, Piatra Craiului, c-o parte din gașca consacrată a frumoasei manifestări, dar și cu nou veniți, care, fără îndoială, se vor integra așa cum am făcut-o fiecare de-a lungul timpului.

Prima zi (ieri) a început cu trei prezentări: una cu multe cifre, a lui Cătălin Teniță, despre utilizatori, mesaje, comentarii, shares și Likes, o alta a lui Alex Paiuș de la IMAGE PR, care a analizat elementele aplicabile în comunicarea unui brand din campania de FB (mainly) a lui Klaus Iohannis și, în fine, prezentarea lui Mugur Pătrașcu, care a vorbit de trendurile estimate pentru 2015, așa cum se văd de la birourile iLeo. O să scadă Facebook și, speră el, o să crească partea de content, se vor profesionaliza campaniile și multe site-uri vor intra într-un proces de înnoire.

Se tot spune, pe la colțuri, mai ferit sau nu, că social media nu e pentru oricine. Nici pentru orice întreprindere, aș adăuga, tru suplimentară lămurire, și nici pentru orice persoană care se recomandă (sau se visează) Social Media Specialist. Da, publicul și clienții sunt online, dar, depinzând de specificul activității, așa cum spun, nu oricărei companii i se potrivește o prezență în acest mediu. Sau, cel puțin, nu pe orice (fiecare) rețea socială!

E nevoie de motivații clare, de strategie și de oamenii potriviți pentru conținut. Unde acest mix lipsește, ne trezim cu poze salvate de pe Google Images alături de mesaje à la Poptămaș, fără nici o legătură cu brandul. Și, da, poate că vor primi aprecieri, dar, dacă n-au nici o legătură cu brandul, la ce bun, la ce vă folosesc?!

Ştiam cine e Violeta Luca, dar mi-a atras atenţia mai ales prin două decizii neaşteptate, cea cu devansarea Black Friday, care mi s-a părut curajoasă dar şi foarte mişto, şi cea în urma căreia a ales să schimbe câteva sute de oameni în Flanco pentru că, aparent, le-a cerut “imposibilul”: să fie amabili cu clienţii, să zâmbească, să nu stea cu spatele, să nu mestece gumă.

Am cunoscut-o anul trecut la Zilele BIZ (mersi, Marta!) şi mi-a plăcut şi discursul ei de-atunci. O chestie, de altfel, de mare bun simţ: spune-le clar ce aştepţi de la ei oamenilor cu care lucrezi. Dar oferă şi un sistem. I-am spus atunci că aş vrea să facem un interviu, unul pe care, din pricină de Black Friday şi perioadă a Sărbătorilor, l-am amânat pentru ianuarie. Acum, însă, e gata, aşa că fără alte introduceri, vă urez lectură plăcută a interviului cu Violeta Luca, CEO Flanco!
(Şi mulţumesc, Violeta, pentru răgazul acordat întrebărilor mele!)

La finele săptămânii trecute am fost, din nou, la SMS Camp, ediţia a şasea, în acelaşi loc devenit deja familiar, Porţile Regatului, şi în aceeaşi formulă de lucru şi de distracţie: companii, agenţii, bloggeri, împreună cu orgnizatorii, gaşca de la Revista BIZ. Apropo de asta, mă înclin, Marta, pentru ambiţia şi optimismul tău de a ţine la aceeaşi masă toate cele trei categorii de mai sus şi de a dedica, din când în când, câte o delicată smetie, acolo şi atunci unde e nevoie… :)

Pentru noi distracţia a început în maşina lui Horaţiu, alături de ceilalţi doi pasageri, Groparu şi Ionuţ Tecuceanu, şi mai multe nu mai spun, că ce se întâmplă în maşina lui Horaţiu rămâne în maşina lui Horaţiu!

Ieri, o captură de ecran cu replica Starbucks Promenada dată unui client, pe pagina cafenelei, devenea “vedetă” pe Facebook, cu multe shares şi comentarii. Fiindcă era un aşa nu:

Problema nu e doar una de gestionare lipsită de profesionalism a unui brand în Social Media ci şi faptul că, iniţial, un client se plânge de felul în care a fost tratat. Dar, prin prisma propriei experienţe, să zicem că ăsta e un caz izolat şi să revenim la gestionarea relaţiei cu clienţii via Social Media.

Starbucks nu are o pagină oficială în România, însă, oricum ar fi, reacţiile nu au întârziat să apară, şi n-au fost chiar dintre cele pozitive. Aşa cum era firesc, de altfel.

Când a fost nebunia aia cu englezii care nu ne mai vor – de parcă până la momentul ăla ne-ar fi vrut! – am luat cu toţii foc şi, din focul ăsta, unii mai cu foc au zămislit o campanie cu titlul din titlu. Una care nu m-a sedus fundamental, însă: multe dintre lucrurile pentru care ei, englezii, ar fi trebuit să vină over, erau exagerate, iar partenerul campaniei a fost Gândul, care s-a tabloidizat peste măsură!

Şi, în definitiv, de ce să vină?! Ia să stea la ei acasă, mai bine, să tricoteze covoare roşii pentru invadatorii români care vin din patria berii ieftine cu femei mai frumoase decât Kate şi sor’sa!

Cornel de la Vunk a scris zilele trecute un post pe blogul lui, scorneli (mişto, btw!), în care discută critic despre câteva dintre apucăturile colegilor de scenă şi industrie muzicală, despre compromisuri, talent sau lipsa lui, lipsă de sinceritate şi “trepte care nu trebuie coborâte”.

Aparent, postarea a pornit de la un spectacol în care solistul de la Vunk s-a aflat pe aceeaşi scenă cu Delia, “care isi permite sa faca ce vrea cu vocea si cu talentul ei, pentru ca este foarte versatila si extrem de talentata”, însă a păcătuit, la evenimentul respectiv, cântând câteva refrene manelistice pe care, zice Cornel, publicul le-ar fi taxat cu huiduieli. Şi că aşa ceva nu se face, mai ales că Delia e jurat la X Factor, deci un model, deci nu se face, nu e bine!