Voi observaţi bătrânii? Observat nu în sensul “bird watching”, pitiţi după tufişuri cu un binoclu puternic, ci în sensul de remarcat. Pe stradă, la parterul blocului, piaţă şi pe unde mai mergeţi voi. Mie mi se întâmplă uneori să surprind cu coada ochiului expresii faciale care îmi atrag atenţia. Cum a fost, de exemplu, în cazul acestui bătrân tunisian:
Feţele bătrânilor sunt adesea cele mai expresive, chestie de experienţă de viaţă şi de felul în care se raportează la ceea ce îi înconjoară, nu ştiu exact. Ce ştiu sigur este că azi m-am surprins mult mai atentă la feţele bătrânilor, iar asta i se datorează lui Radu Afrim, regizorul spectacolului joi. MegaJoy*, văzut aseară.
Spectacolul se joacă pe scena de la Odeon, şi tot acolo se regăsesc şi spectatorii, dispuşi în gradene, pe lateralul mesei aflate în centru. De altfel, mai totul se petrece în jurul acestei mese, pe ea şi chiar sub ea, rolul său fiind să aducă împreună, în fiecare joi, o mână de bătrâni care profită de fiecare întâlnire pentru a-şi rememora tinereţea.
Nu e rost, însă, de dantele vechi şi decrepitudini, nici măcar de gesturi desuete. Bătrânii ăştia, deşi atinşi de neajunsurile fizice ale vârstei, abia se apropie de perioada năzbâtiilor copilăreşti: râd, dansează, se lăcomesc, vorbesc porcos, bagă-n ei piftie, caltaboş şi alcool fără cel mai mic stres legat de colesterol şi chiar chicotesc cu gândul la sex.
Deşi spectacolul durează două ore şi jumătate, nici o secundă nu e irosită pentru scene “însăilate”, doar ca să fie, în nici un caz! Joia lui Afrim & Co. e fresh de la un capăt la altul, are ritm, umor, umor de toate felurile, şi nu te lasă nici o secundă să respiri, mai ales că masa e mai lungă decât o poate cuprinde privirea iar personajele au mereu ceva de făcut ori spus, uneori în acelaşi timp.
Am aplaudat de m-au usturat palmele şi, deşi nu era nimic neapărat trist sau măcar duios în joi. megaJoy, mi s-au umezit ochii, iar azi, pe stradă, m-am uitat cu şi mai multă atenţie la bătrâni, comparându-i, în gând, cu personajele din spectacol. De văzut. Neapărat.
Mulţumesc mult, Cristi!
_________
* joi. megaJoy
Teatrul Odeon, Bucuresti 2006
Regie: Radu Afrim
Distributie: Virgil Andriescu, Alin Teglas, Jeanine Stavarache, Crina Muresan, Tatiana Iekel, Constantin Cojocaru, Liana Margineanu, Rodica Mandache, Virginia Rogin, Irina Mazanitis, Dorina Lazar
Scenografie: Vittorio Holtier
Costume: Ilona Varga-Jaro
Cu placere :).
“Daca tanti Monti roti ar avea,/ O monti-bicicleta ea s-ar chema/ Uuuuuu-u-u-uuuuuu!”
uuuuu – la – la – la, te rog! sa nu uitam de la – la – la :))
piesa! mega piesa!:)
daaaaaa! ma si mir ca “tz. mega tz” n’a devenit “vorba” :)
:) Ce frumos că am găsit articolul ăsta. Și ce piesă! Aș revedea-o oricând.