Time ne anunţă în seara asta despre un caz legal ce stabileşte un precedent cel puţin periculos în zona de blogging. E drept, în State, mai precis în Oregon, dar chiar şi aşa măcar o sprânceană tot merită ridicată şi de aici, de peste ocean.
Chrystal Cox, o bloggeriţă de investigaţii, după cum singură se defineşte, a pierdut procesul de calomnie intentat împotriva ei de către grupul financiar Obsidian ca urmare a unor articole despre acest grup şi despre co-fondatorul său, şi pentru obsidianfinancesucks.com, care aparţine aceleaişi Cox.
Cox a pretins că informaţiile despre Obsidian provin de la o sursă pe care a refuzat să o facă publică, invocând, la tribunal, The Shield’s Law, care permite jurnaliştilor să-şi protejeje sursele.
(foto)
Judecătorul, însă, a zis ceva de genul “Nu merge cu legea de care zici matale, Mrs. Cox, că aia e pentru jurnalişti, iar tu, bloggeriţo, nu eşti aşa ceva!”, şi apoi a lovit implacabil cu ciocănelul. Obsidian a dat-o în judecată pe bloggeriţă cerând 10 milioane daune iar suma finală pe care Cox ar trebui s-o plătească drept daune a fost stabilită la 2,5 milioane. Bloggeriţa a anunţat deja că va face apel.
Motivele pentru care judecătorul a respins referirea la Shield’s Law sunt după cum urmeză: Chrystal Cox nu are studii de jurnalism, nu are nici o afiliere cu vreo formă tradiţională de media, aşadar nu este jurnalistă şi, în consecinţă, nu primeşte protecţie pentru sursele ei conform Shield’s Law.
Drept e, am citit, legea nu face nici un fel de referire la blogging, şi te întrebi dacă e o scăpare voită sau nu…
***
Vouă cum vi se pare? Sunt (toţi) bloggerii în aceeaşi oală cu jurnaliştii atunci când vine vorba de răspundere legală referitor la ce scriu, publică, difuzează?
(ref conţinut si abordare am scris cu altă ocazie)
in clipa in care si-a asumat statutul respectiv, stia in ce se baga, stia ca nu este jurnalista si ca nu o protejeaza nici o lege.
ca idee, nu consider drumul bloggerului spre jurnalist o evolutie. Daca as fi vrut sa fiu jurnalist, ma duceam si ma angajam la un ziar sau la realitatea, ca acolo merge angajat oricine.
Nu vreau sa fiu asimilat cu jurnalistii, nu vreau sa am statut de jurnalist. EU, NOI suntem o specie noua, care va trebui definita in timp.
NOI SUNTEM BLOGGERI
nu cred ca stia, ca nimeni nu e ATAT de nebun incat sa riste un proces de 10 milioane de euro. sau, ma rog, poate tanti cox e, mai stii?!
totusi, in legea cu pricina nu se exclude, dar nici nu se include explicit blogul, formularea fiind cam asa: <>
IMHO, blogul e un mediu de comunicare :)
cat despre noi, da, trebuie definita si legea asta. si ma gandesc ca ar trebui s’o facem noi inainte sa le vina altora ideea s’o faca. fiindca de venit o sa le vina, deja ar fi semne de organizare a libertatii cuvantului in online si la noi. remember.. lia olguta vasilescu (parca) si initiativa ei de’acu vreun an.
au mai fost procese cu bloggeri in state, cam pe aceeasi tema. oricum, in clipa in care te apuci sa faci un blog dedicat denigrarii unei companii, se presupune ca te interesezi pe ce sarme lucrezi. daca nu te interesezi, esti de ras, nu de plans.
cat despre organizare, noi ne putem organiza in n feluri. bloggingul trebuie perceput la nivel politic ca un mediu de diseminare a informatiei. abia atunci se va putea legaliza aceasta meserie. momentan, ma indoiesc ca cineva din mediul politic ne ia in serios mai mult decat la modul ia sa dam noi o lege sa nu mai apara poze pe bloguri. iar lucrurile nu vad sa se schimbe in bine. in toata lumea se lupta in mod concertat impotriva libertatii internetului, vezi discutia din congres cu acordarea libertatii sua de a inchide orice site nu ii convine. in anglia cenzura este normala si legalizata, china nu mai vorbesc, germanii discuta o lege de protectie a vietii personale in fata avalansei internetului.
nu cred ca avem neaparat nevoie de o legiferare. nea costica de la gaze nu are o asociatie nationala a invartitorilor de suruburi de gaze, asociatie care sa legifereze de interes national surubul patrat.
pana la urma, suntem oameni si trebuie sa ne supunem legilor in vigoare. blogul nu ne face mai buni decat altii, nu ne pune mai presus decat altii, ci doar ne face mai ciudati, mai disponibili la catharsis.
nu ma refer la reglementari legale ci, poate, la niste autoreglemetari.. in fine, cum o dai tot suna a limitare, ai si tu dreptate. dar ma tem ca, mai devreme sau mai tarziu, o olguta sau alta tot o sa sustina asta… iar celorlalti politicieni o sa le convina sa spuna “ia mai da’i in ma’sa de bloggeri, prea si’au luat’o’n cap” si uite’asa ne trezim cu un CNA de online! :)
pana una alta, eu m’as multumi cu “blogger” in COR – e o recunoastere.
o sa urmaresc ca sa vad ce se intampla la apel in cazul cox. totusi s’o puna sa plateasa purcoiul ala de bani reprezinta un precedent destul de periculos.
autoreglementarile nu sunt altceva decat niste reglementari, dar facute de noi pentru altii. cum le faci, punem niste pancarte l intrarea pe internet `daca vrei sa iti faci blog, urmeaza autoreglementarile astea, altfel te floodam?`. cum convingi niste grupuri atat de eterogene precum cele formate din bloggeri sa urmeze aceleasi reguli, cand e clar ca fiecare e acolo tocmai datorita apetentei lor spre insubordonare (asta a sunat matrixian).
reglementarea politica a acestui domeniu va veni, e obligatorie. Cum va fi atunci, doar Lia Olguta Vasilescu stie:)))
bloggingul poti spune ca este tot o forma a jurnalismului (mai evoluam si noi) doar ca tebuie reglementat acest lucru in cadrul jurnalismului, ca na! au ramas in urma cu legile