Happy Feet 2: Ţineţi ritmul!

Multă lume a venit aseară la avanpremiera Happy Feet 2 de la Cinema City, sala IMAX (thx, tiza mea de la Oxygen!), să vadă continuarea muzicalului animat cu pinguini dansatori.  Nu-mi mai aduc aminte mare lucuru din prima parte, dar aveam chef de distracţie şi, de ce nu?, să-i revăd pe bloggerii bucureşteni – ghiciţi subiectul discutat înainte să înceapă filmul! :D

Happy Feet 2 e un film haios, iar Erik, copilul Gloriei (Pink) şi al lui Mumble (Elijah Wood), e “chick magnet”: super, ultra, mega drăgălaş, chiar dacă e băiat şi are voce de fetiţă.

Erik nu prea ştie să danseze şi nici nu pricepe foarte clar de ce ar face asta, dar nici care e scopul lui în viaţă, aşa că, alături de alţi doi pui de pinguin imperial – Boadicia şi Atticus – şi unchiul Ramon pleacă spre Adélie-Land, acolo unde-i întâlnesc pe primarul Lovelace şi pe pinguinul zburător Sven, care devine eroul micului Erik.

Urmează o serie de peripeţii cu morală, menite să-i înveţe pe micii spectatori că e frumos să ajuţi elefanţii de mare aflaţi la ananghie, indiferent de riscuri, că lucrul în echipă e  singurul care poate salva situaţia, că skua sunt nişte mini-vulturi răutăcioşi care ar hali pinguini (deşi în realitate n-au tupeu să-i atace) şi că încălzirea globală afectează ecosistemul pinguinesc. Şi, desigur, că pinguinii sunt mari dansatori şi cântăreţi.

N-am priceput melanjul muzical, de la operă la Papa Oom Mow Mow şi de la Queen la Dragostea din tei, dar cred că misiunea responsabililor de coloana sonoră a fost “cu de toate”, ca la shaorma, să fie câte ceva pe placul fiecăruia.

Totuşi, imnul de amor filial al lui Erik pentru Mumble a fost cam mult, serios. În schimb, am apreciat apariţia celor doi krilli, Bill şi Will, un fel de creveţi, care se rup de bancul lor pentru a porni o viaţă pe cont propriu şi reprezintă echivalentul lui Scrat din Ice Age.

Filmul se vede bine 3D la IMAX, iar la sfărşit, ca bonus, spre sală s-au năpustit o mulţime de bule pline cu aer pe care le-am “spart” cu degetul. Very funnee, cum ar zice Sven. Ce m-a distrat e că la final, după film, toţi copiii tropăiau ca Mumble, deci lor sigur le-a plăcut.

Ceea ce vă doresc şi vouă!