April 24

Cel mai bun motan din lume

Acum un an pe vremea asta ploua mocănește și era frig. Îmi amintesc bine asta, fiindcă mă uitam spre balcon și, implicit, pe geam, tot la câteva minute. Pe balcon, la locul lui preferat, învelit într-un pled roșu, stătea Domnul Sony, cel mai bun motan din lume!


Eram amândoi după o luptă grea. El, prea obosit să-mi spună ”Lasă-mă să plec”, eu, prea neînvățată cu renunțarea, dorindu-mi, poate mai mult ca niciodată, ca Universul ăla să se adune, naibii, și să conspire întru îndeplinirea dorinței mele. N-a fost să fie.

son
Un an mai târziu, încă îmi aduc aminte perfect ziua aia, până la detalii pe care aș prefera să le uit. Fiindcă, dincolo de toate, până la ultima lui suflare, Domnul Sony chiar a fost cel mai bun motan. Și eu n-ar trebui să fiu tristă ci bucuroasă că ne-am avut unul pe altul vreme de aproape 11 ani. Iar la final, când a fost bolnav, povestea lui a făcut o mulțime de oameni să ne trimită gânduri și energie bună, iar asta m-a ajutat atunci să trec peste tristețe. A fost ultimul lui dar pentru mine.

Și poate că n-am spus atunci destul Mulțumesc!, poate nu fiecăruia, poate nu suficient, dar aș vrea să știți că toată energia aia bună m-a susținut și mângâiat, ca o pătură într-o zi ploioasă și rece, așa cum ar fi făcut chiar domnul Sony. Așa cum, de fapt, a făcut-o mereu, de fiecare dată când am fost tristă.

Azi, un an mai târziu, e soare și, pe spătarul canapelei, doarme liniștită Maxine Jazz. Are cu totul altă personalitate decât Sony, mai are de crescut și de învățat și, da, are de atins standarde foarte înalte în ceea ce privește relaționarea cu omul ei. Dar, la fel ca și în cazul Sonului, nu eu am ales-o pe ea ci ea a venit – și mulți oameni s-au asigurat că așa o să fie – la mine, astfel încât știu că o să fim bine.

Însă tot Domnul Sony aka ”pramatia blondă” rămâne cel mai bun motan din lume! Iar acum, un an și niște lacrimi mai târziu, zâmbesc cu gândul la toate figurile și fițele lui și, dacă o exista un rai pisicesc, știu că se uită la mine cu mutra aia care mă făcea mereu să râd, cu limba nițel scoasă, ca și cum ar zice: ”Hai, lasă! Suntem bine”

Suntem bine, da.



Tags: , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 24/04/2015 by ruxandra in category "domnul Sony

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *