October 9

Born to create drama

Nesimțirea și mojicia din politica autohtonă ating și depășesc, zilele astea, orice limită a bunul simț. Prin urmare, pe mine, pentru că îmi pasă,  mă apucă dracii în mod corespunzător și îmi vine să scriu numai despre cât de ticăloși sunt unii dintre actorii de pe scena politică autohtonă. N-o să fac asta, totuși, pentru că prefer să păstrez un ton optimist cu subiecte care să ne facă mai degrabă să zâmbim ori măcar, vorba aia, un cântec vesel să cântăm!  Prin urmare, azi ceva de zâmbit. Larg!
Continue reading


September 3

Super tehnologie nouă de la IKEA

Fac ce fac oamenii ăștia de la IKEA și mai vin c-o super idee, iar unele sunt atât de simple (dar măiastru executate!) încât îți vine să-ți dai una peste frunte și să-ți spui Hai, frate! Eu de ce nu m-am gândit la asta?!

De exemplu, acum au lansat un nou device, unul care vine cu tot conținutul necesar încărcat, la fel și bateria, are ecran generos, oferă o experiență tactilă deosebită, cât despre securitate… vedeți și singuri!
Continue reading


August 28

PR gone mad: Monica Gabor, ex Columbeanu

A apărut azi pe FB link (via) la biografia publicată pe site-ul Monicăi Gabor din care nu mă pot opri și o să redau câteva pasaje halucinante. Nu știu cine l-a scris, e in engleză și îl las așa, ca nu cumva să știrbesc din strălucirea superlativelor aberante.

E drăguță și pagina de blog de pe site, care a fost lăsată, așa, cu un prim post, ăla automat de la WordPress, Hello, World! Și, desigur, nu are nici o trimitere către FB sau conturi pe alte rețele sociale. Iar pe FB, aparent contul ei este: Monica Gabor& Mr Pink. Ultimul update: 30 iunie.

Citiți și vă minunați. Sau râdeți. Sau ceva.

Continue reading


August 6

Telenovelă cu gătit ca-n Peninsula Iberică!

Îmi plac poveștile, alea adevărate, dar și alea care sunt exclusiv produsul imaginației, pornind de la te miri ce detaliu observat de autor. Mă distrez uneori, mai ales în mijloacele de transport în comun, făcând un întreg scenariu dintr-un accesoriu, o privire sau o frântură de discuție. Poate că și aici aș scrie mai multe povești închipuite dacă viața n-ar bate, atât de frecvent, filmul, oferindu-ne o grămadă de subiecte întru dezbatere!

Dar acum am primit o provocare! Mai precis, o istorie cu pasiune și dramă, ta na naaa!
Continue reading


June 30

Decât Bac 2014

A început Bacul de anul ăsta. Vom zâmbi amar la perlele elevilor, vom suspina de-a dreptul când o să vedem notele, cu gândul la biata noastră bătrâneţe şi la faptul că ne vor prelungi, cu siguranţă, vârsta pensionării, că poate dăm colţul între timp şi nu mai e cazul.

Să urmărim împreună următorul material, filmat azi, după proba de română:
Continue reading


May 30

Spuma nopților: o călătorie cu CFR la clasa întâi

Mie îmi place să merg cu trenul. Țăcănitul ala, drumul de fier, cele două șine paralele, ideea de călătorit, cunoscut oameni noi și, firește, gândul bun de a ajunge la destinație, toate astea la un loc au darul de a mă binedispune. Și nici nu eram – până acum – genul care să se plângă, mă rog, nu prea mult, de serviciile CFR-ului. Ba chiar i-am lăudat, acu’ vreun an, când am descoperit serviciul lor de cumpărat bilete online… și reducerile aferente.

Călătoria de ieri până azi pentru a ajunge dintr-un oraș din România în alt oraș din România, și nici măcar (d)în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, m-a făcut să mi se ia. Dincolo de orarul mizerabil care îl făce pe tren să plece la șase jumate din București si să ajungă la patru dimineața în Cluj, făcând astfel aproape inutile vagoanele de dormit și cușetele, că cine se culcă la ora șase jumate?!, vagonul de clasa întâi era de pe vremea lui Pazvante*, înghesuit, mizer, cu spațiu pentru bagaje doar cât să încapă o poșetă de pisi și geanta adibas a vreunui navetist (așa că trollerele au stat pe hol), cu buda defectă, fără priză și cu un “coș” de gunoi care a cedat și s-a răsturnat cu curu’n sus înainte să ajungem la Ploiești. Fără să fie atins. Vagon restaurant nu există, că pe lângă cele 12 vagoane deja existente încă unul era prea mult!
Continue reading


February 25

Reclame profi de la nemţi

Mai ţineţi minte reclama la Profi? Cu mortul care se ridică din coşciug c-a trăit s-o vadă şi p-asta? Nu e clar care, dar asta, şi are legătură cu supermarketul respectiv:

E cam din seria “V-am prins, vrăjitoarelor!”, doar că e făcută 20 şi ceva de ani mai târziu şi nu are, deci, nici o scuză. Mda, ştiu, probabil se vor găsi trei specialişti care să explice cum că target, că alea-alea, dar problema asta e peste tot. Sunt mulţi proşti, dar asta nu înseamnă că “vezi aici!” e soluţia!

Dar iată şi cum fac nemţii o reclamă la un super market, Edeka:

Ştiu că e în germană, dar nu o să aveţi probleme să pricepeţi majoritatea cuvintelor ce urmează după zuper. Iar geil se poate traduce fie cu mişto, super mişto, sexy sau chiar… ăăă.. pornit. Î sensul de excitat.

Reclama a rupt, are deja peste două milioane de vizualizări în patru zile, şi o să mai strângă. Zuper Copy, nene! Pe nenea din reclama îl cheamă Friedrich Liechtenstein şi e actor profesionist, fost director de teatru.

edeka


February 3

Nu e destul

printN-am priceput niciodată de ce e preţuită o declaraţie de genul “Mi-aş da viaţa pentru tine”, ia uite, fată, să vezi ce mi-a zis, că şi-ar da viaţa pentru mine! Deci mă iubeşte, fată, e clar, dacă a zis că şi-ar da şi viaţa! Nuuuuu?

Am auzit discuţia în troleu, azi, şi cu greu m-am abţinut să nu-i spun lui “fată” că a. de fapt, el nu şi-ar da viaţa pentru ea, b. probabil spune asta tuturor fetelor, şi c. să spui nu înseamnă nimic. Da’ nimic!

Toate am auzit despre poveştile cu feţi frumoşi care aleargă, tîgîdîm, pe calul lor alb ca să salveze prinţesa în distress şi care plânge, sărăcuţa, că şi-a rupt o unghie. În realitate, însă, el o să-şi dea viaţa (exclusiv declarativ) mai ales când tu nu ai nevoie de ea, nu-ţi trebuie, nu-ţi foloseşte, nici viaţa lui, nici el, în fapt, viu sau mort. Şi mai ales nu-ţi folosesc declaraţiile de genul “Ah, stai să vezi că dormeam. Daaaar dacă eram acolo, să vezi ce french manicure îţi făceam! Imediat!”

Motiv pentru care amorul declarat, aşa, e simpatic. Dar nu e destul.

Bagă la cap, fată!


January 20

Odă ministrei muncii*

După ce a ajuns la glorioasa concluzie că statul risipește prea mulți bani cu alocația copiilor, ministra Mariana Câmpeanu a declarat azi că (de fapt) e preocupată de soarta femeii mamă și că dorește mult să-i simplifice viața, de exemplu prin semipreparate, ca să nu mai stea, ea,  mama și femeia, să curețe cartofi.

Că asta e problema femeii în societatea românească și din perspectiva ministerului muncii: curățarea cartofilor! Și ce bine că a fost identificată fiindcă, iată!, acum va fi rezolvată cu ajutorul semipreparatelor. Sigur, nu contează că alea sunt pline de chimicale, ca să reziste în pungă nici făcute, nici nefăcute, și, prin urmare, de fapt femeia nu e ajutată ci mai degrabă încurcată.

Aşa că, în semn de preţuire pentru ideea genială, am simţit nevoia să-i scriu o odă!

Continue reading