November 26

Simon Toyne: Ca specie, ne împărţim între nevoia de siguranţă şi curiozitate

Problema cu cărţile mişto e că se termină repede, mult mai repede decât alealalte. O problemă care, în cazul Sanctus şi Cheia, primul şi al doilea volum al trilogiei Sancti scrisă de Simon Toyne, are, cumva, o rezolvare: mai urmează încă o parte, a treia: Turnul! Şi după aia? După aia citiţi interviul, că exact asta l-am întrebat şi eu pe autorul bestseller-ului într-un interviu care a debutat cam neîncurajator: amândoi ne mărturiseam cât suntem de obosiţi, el că s-a trezit prea de dimineaţă, la 4 jumate, iar eu pentru că culcasem cam pe la aceeaşi oră! :))


Dacă n-aţi apucat, citiţi şi prima parte a acestui interviu, iar dacă e deja parcursă, nu mai zic decât Mulţumesc!, Lectură plăcută! şi vedeţi că la finele interviului e şi un concurs cu un exemplar din Cheia. Să fie bine! :) Continue reading

November 24

Interviu cu Simon Toyne: Nu e ca şi cum aş fi un rockstar!

Am aşteptat Cheia, partea a doua a trilogiei Sanctus de Simon Toyne, apărută la Editura ALL, cam un an, cu nerăbdarea celui care termină o carte citită pe nerăsuflate şi vrea – imediat! – să vadă ce urmează, ce se întâmplă cu personajele. Faptul că am avut ocazia să-l cunosc pe Simon anul trecut şi să mai vorbim din când în când via Twitter sau FB a făcut aşteptarea asta şi mai complicată, pentru că a durat cam şase luni între apariţia cărţii în UK şi apariţia la noi.

Dar, în sfârşit, am pus mâna pe Cheia! Şi am citit-o, de asemenea, pe nerăsuflate! Iar faptul că am avut, din nou, ocazia să stau de vorbă cu Simon, la fel ca anul trecut, a făcut toată exprienţa cu atât mai specială! Deci fără alte introduceri – în afară de a vă spune că ar fi bine să recitiţi înainte discuţia de anul trecut, pentru că sunt referiri la ea în interviul din acest an – vă urez Lectură plăcută!

Continue reading

November 22

Alexandru Arşinel: Mă închin în faţa publicului, îi mulţumesc în fiecare seară că vine la teatru!

Acum câteva zile publicam prima parte a unui amplu interviu cu Alexandru Arşinel, vorbind despre viaţa domniei sale şi despre drumul parcurs până acum din satul natal, Dolhasca. Discuţia de vreo trei ceasuri a fost o adevărată plăcere şi la fel a fost şi lectura cărţii care a prilejuit această întâlnire.

O primă lansare s-a întâmplat deja, săptămâna trecută, la Starbucks, iar lansarea… să-i zicem oficială, are loc sâmbătă, la ora 18, la standul Editurii All de la Gaudeamus. Sper să citiţi cu drag această a doua parte a interviului, e un pic mai lungă, aşa că, fără multe alte introduceri, vă urez Lectură plăcută!

Prima parte a interviului s-a sfârşit cu Alexandru Arşinel spunându-mi că nu regretă nici o clipă calea aleasă, teatrul, şi, mai apoi, comedia, în detrimentul Facultăţii de Construcţii către care, într-o primă fază, îl îndrumase tatăl său…

Continue reading

November 20

Lynne Tolley: Jack Daniel’s face totul să fie mai bun!

Săptămâna trecută am fost la o lansare de alcool. Nu sunt mare consumatoare, dar aflasem că Winter Jack ăsta de se lansa e mai slab, e parfumat cu şcorţişoară, apoi amestecat cu suc de mere şi, în fine, se bea fierbinte. Ei, asta e o băutură pe care am fost curioasă s-o încerc! Şi bine am făcut! Totuşi, mai mult decât Winter Jack mi-a stârnit curiozitatea prezenţa în România a nepoatei lui, stră-strănepoata, de fapt, Lynne Tolley, o americancă foarte foarte simpatică şi care are un job pentru care o invidiază toată lumea: e degustătoare de Jack Daniel’s!

Cei de la Wunderman, care s-au ocupat să fie bine şi Jack fierbinte la eveniment, au făcut un hocus-pocus şi am obţinut vreo zece minute în exclusivitate cu Lynne!

Continue reading

October 21

Horaţiu Dan, între comedie şi macroeconomie

Pe Horaţiu Dan l-am cunoscut anul trecut, la Comedy Cluj. Ştiam că şeful (deşi nu-i place să i se spună aşa!) festivalului e foarte tânăr spre tânăr, numai 25 de ani, ştiam că vine dintr-o familie cu largheţe financiară de top Forbes şi cu un părinte – Sorin Dan – care e unul dintre oamenii de afaceri cunoscuţi ai Clujului.

Vă imaginaţi că prejudecăţile mi-au dictat să mă aştept la un puşti de bani gata, o “beizadea”, cum li se mai zice, îmbrăcat şi frezat după ultima modă – oricare ar fi aia! – şi cu atitudine belicoasa de şmecher. În schimb, spre plăcuta mea surprindere, am întâlnit un tânăr domn ponderat, politicos şi foarte… normal! Iar anul ăsta am stat niţel de vorbă, curioasă să văd – vă zic onest! – până unde e normalitate şi de unde începe PR-ul şi brandingul personal, fiindcă mi se părea aşa, un pic prea fain ca să fie adevărat! Am descoperit, însă, că e pe bune!

Continue reading

October 20

Interviu cu Ioan Baş, Inspectorul General ISU: Ne batem cu secundele!

Mi-am dorit să întâlnesc oameni speciali la Oradea, oameni care să fie inspiraţie pentru alţi oameni şi care să aibă poveşti frumoase de spus, şi cred că am reuşit. Totuşi, nu îmi imaginam că voi avea ocazia de a-l intervieva pe generalul Ioan Baş, numit doar cu o zi în urmă Inspector General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Primul său interviu în aceată funcţie, aş putea adăuga, nu chiar cu modestie.

L-am găsit alături de colegi, sărbătorind numirea dar nu şi plecarea din Oradea. Pe tot parcursul discuţiei i-au sunat ambele telefoane: apeluri de felicitare. V-aş spune şi cine, că am auzit, dar a fost off the record şi, de fapt, nici nu cred că are importanţă. Cu siguranţă, însă, generalul Baş e un om preţuit de multă lume. Şi, după ce am stat de vorbă, aş zice că aşa şi trebie să fie!

Continue reading

August 9

Împreună cu Vodafone la Jocurile Olimpice!

Fix azi citeam cum onor guvernul a retras vreo sută de milioane din bugetul destinat bazelor sportive. Că, deh, se face prea mult sport în ţara noastră şi, na, de ce să încurajăm aşa ceva?! E încă un exemplu, dacă vreţi, al modului în care ne susţinem sportivii cu bani de la bugetul de stat, banii ăia la care contribuim toţi, noi, cei care ne bucurăm şi ne mândrim cu medaliile olimpice. Tocmai din acest motiv, vreau să vă spun câte ceva despre companiile care sponsorizează Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, fiindcă merită aprecierea noastră! Zilele trecute am vorbit despre Farmec iar azi am detalii despre implicarea Vodafone, cu răspunsuri de la reprezentanţii companiei.

De ce ati ales să faceţi acest parteneriat şi în ce anume constă el? 

Vodafone sustine cu onoare Comitetul Olimpic si Sportiv Roman si participarea echipei olimpice la cel mai important eveniment sportiv al anului – Jocurile Olimpice de la Londra. Ca partener de comunicaţii, Vodafone pune la dispozitie serviciile şi produsele sale, pentru a facilita comunicarea membrilor COSR şi ai echipei olimpice, ajutându-i să fie conectaţi în permanenţă cu familiile şi apropiaţii.

Vodafone România este sponsorul şi partenerul de comunicaţii al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR), cu o susţinere în valoare totală de 175.000 euro, acordată pentru o perioadă de un an. În plus, Vodafone ofera servicii de comunicaţii COSR şi membrilor echipei olimpice a României.

Cum comunicaţi acest parteneriat?

Odata cu inceperea Jocurilor Olimpice, Vodafone Romania a lansat aplicatia de Facebook „Impreuna la Jocurile Olimpice” dublata de aplicatia de smartphone „Impreuna la Jocurile Olimpice”. Scopul aplicatiei este acela de a-i ajuta pe romani sa isi sustina zilnic sportivii preferati si chiar sa intre in legatura cu ei,  pentru a-i incuraja sa ia cat mai multe medalii la Jocurile Olimpice de la Londra.

Din 3 iulie 2012, oricine poate intra in aplicatia de Facebook „Impreuna la Jocurile Olimpice”, fie direct prin link , fie din pagina de Facebook Vodafone Buzz. Aplicatia permite utilizatorilor sa intre in legatura cu sportivii lor preferati prin mesaje zilnice postate direct in aplicatie si prin sesiuni de live-streaming. In cadrul sectiunii „Sustine sportivul”, utilizatorii sunt incurajati sa trimita sportivilor mesaje de sustinere, iar in sectiunea „Urmatorul streaming live” sunt transmise in direct interviuri cu sportivii romani, utilizatorii avand posibilitatea de a le adresa intrebari la care acestia raspund in direct.

De asemenea, mici filmulete de prezentare a sportivilor pot fi vizualizate pe contul oficial YouTube – Vodafone Romaniasau direct in aplicatia „Impreuna la Jocurile Olimpice” – vedeţi mai jos un interviu cu Corina Căprioriu, medaliată cu argint la Judo:

In plus, toti cei care intra in aplicatie in perioada 27 iulie – 12 august si transmit un mesaj de sustinere sau adreseaza o intrebare sportivilor, pot castiga, prin tragere la sorti, una dintre cele 30 de genti de voiaj sau unul dintre cele 100 de tricouri, editie speciala Vodafone – COSR 2012.

Din aplicatia de Facebook, stirile sunt preluate in aplicatia pe mobil „Impreuna la Jocurile Olimpice”, disponibila momentan pentru Android. In plus fata de aplicatia din Facebook, aplicatia de smartphone ofera acces in timp real la ultimele stiri despre participanti, rezultate live, calendar evenimente si multe altele.

Aplicatia a fost promovata in social media (pe Facebook, Twitter, Google+ si YouTube), in mediul online, prin Facebook Ads, dar si pe TV.  In momentul de fata, aplicatia de Facebook a depasit 10.000 de utilizatori, avand un numar zilnic de peste 3.000 de utilizatori. Conform http://www.facebrands.ro/apps.html, pe 31 iulie, figura in top 10 aplicatii Facebook in Romania ♦

Iată, aşadar, Vodafone nu doar că susţine sportivii români, dar îi ajută pe admiratorii acestora să intre în legătură cu ei, să le mulţumească şi să le trimită mesaje frumoase! Cum spune şi Corina, “înseamnă enorm de mult pentru noi să fiţi alături de noi”. Aş zice că merită aprecierea celor care iubesc sportul şi se mândresc cu performanţele olimpicilor români!

July 16

Miruna Berescu, Festivalul Anonimul: Cele mai frumoase momente sunt legate de oameni

Anul trecut am prins un final de săptămână la Anonimul, revăzând acolo prieteni, dar şi marea cea mare, caldă, lină şi curată, multe filme şi o atmosferă boemă, relaxată, cu siguranţă răcoritoare, cel puţin pentru suflet.

Anul ăsta, Anonimul se află la cea de a noua ediţie, rămâne la fel de independent şi tocmai a publicat lista de scurt metraje selectate pentru competiţie la această ediţie – doamna Irina Margareta Nistor a ales din peste 300 de propuneri!

Mai multe despre Anonimul (site | FB | Twitter), însă, într-un interviu cu Miruna Berescu, directoarea Festivalului, căreia ţin să-i mulţumesc că a strecurat printre multele task-uri festivaliere şi răspunsul la întrebările mele.

N’am gasit prea multe detalii despre editia din acest an, asa ca e cu atat mai bine sa afle lumea ce si cum se pregateste (si) in acest an la Anonimul – inteleg ca are loc intre 6 si 12 august.

Da, intre 6 si 12 august. Pe 6 seara are loc Deschiderea, iar Inchiderea sambata, pe 11 seara. Pe 12 revenim in Bucuresti si ne pregatim de retrospectiva.

Stiu ca sunt trei sectiuni in competitie: lungmetraj si scurt metraj de animatie si fictiune + premiul Ovidiu Bose Pastina (mi se pare minunat ca dati acest premiu, apropo) si, anul trecut, a fost si un premiu al bloggerilor acreditati – repetati figura si in acest an?

Sectiunile competitionale raman aceleasi: lungmetraj cu şapte titluri selectate de Ludmila Cvikova – selectorul nostru din 2008, fost selector la Festivalul de la Rotterdam şi în prezent Head of International Programming la Doha Film Institute, scurtmetraj animatie si fictiune unde publicul voteaza separat Cel mai bun scurtmetraj de fictiune, respectiv de animatie.
Premiul Ovidiu Bose Pastina este acordat de Fundatia Anonimul, principalul organizator al Festivalului, unui scurtmetraj aflat in competitie care se apropie cel mai mult de spiritul si amprenta lasata de Bose.
Cat despre premiul dat de bloggeri anul trecut, acela a fost o “intamplare”, pentru ca el s-a nascut ad hoc si loco, dupa ce Cristina Bazavan a aflat povestea lui Andrei Dobrescu – el a venit la prima editie a Anonimul cu cortul si si-a promis ca se va intoarce o data si cu un film. A facut-o si eu stiu ca o va mai face.   

Pe langa competitie sunt o multime de evenimente conexe, proiectii, filme premiate, dezbateri, programe speciale – ce pregatiti la aceasta a noua editie a Festivalului?  

Cate filme se vor vedea la Anonimul in acest an? Anul trecut ati deschis festivalul cu Tree of Life, anul asta ce film face onorurile si cine este invitatul special?

Concret, nu pot spune multe la acest moment. Pe parcursul confirmarilor de filme, invitati, Deschidere, Inchidere, programe paralele o sa le anuntam. Am avut intotdeauna incapatanarea ca ceea ce anuntam sa se si intample. Nu cred ca ni s-a intamplat sa anuntam vreun invitat si el sa nu apara si stim ca asta se mai practica. Mie mi se pare tot o forma de respect pentru cel care poate, citind ce scriu eu ca voi face si voi drege, isi face bagajele si vine. Si acolo, surpriza!, doar ca neplacuta. Asa ca incepand de undeva de saptamana viitoare vom incepe sa anuntam pe rand ce vom face anul asta. 

Cum va descurcati cu bugetul in acest an in care, in mod evident, cel putin in ceea ce priveste alte festivaluri importante, ministerul culturii a avut alte prioritati? Mai mult, e an electoral, deci Consiliul Judetean se pregateste de alegeri, si, din pacate, nici ICR-ul nu trece printr’o perioada prea vesela. Cine va ajuta in acest an?

Eu stiu ca toate institutiile de stat si companiile private trec prin taieri de bugete, dar  CNC, ICR, Consiliul Judetean Tulcea si Ministerul Culturii sunt alaturi de noi si in acest an. Parteneriatul nostru cu aceste institutii este vechi si nu mai este, speram, doar o chestiune de buget, este un proiect comun care trebuie continuat. Pana acum am gasit acelasi principiu si la partenerii nostri de stat si la cei din mediul privat de afaceri. 

Ce s’a schimbat in Sfantu Gheorge odata cu Anonimul? Cred ca va iubesc teribil localnicii, doar le umpleti casele si barcile cu turisti :)

Eu sunt prima care nu-si mai aduce aminte foarte bine cum arata Sf Gheorghe in 2003 inainte ca festivalul sa existe. El exista in forma de idee, nebuneasca chiar si pentru mine atunci. S-a schimbat mult, iar eu vreau sa sper ca nu e doar in mintea noastra ca cei din sat s-au atasat deja de noi. Cand noi ii intrebam cum le-am schimbat viata, desi sunt foarte sinceri si nu cred ca sunt diplomati, raspund ca de abia ne asteapta. Intre timp, in acesti opt ani de Anonimul, turismul s-a dezvoltat foarte mult si in afara saptamanii de festival. si eu cred ca pentru o comunitate izolata peste iarna, acesta e un lucru foarte bun.   

Cat de mare este echipa care lucreaza pentru Anonimul 2012 si care sunt rolurile cheie din aceasta echipa?

Irina Margareta Nistor – selector scurtmetraj si Ludmila Cvikova – selector lungmetraj fac parte din echipa, nu? (n.m. Desigur!)

Nu este o echipa mare dar este o echipa care nu se schimba in fiecare an. Lucram impreuna de ani de zile, cele mai importante colege au inceput la Anonimul ca voluntare si acum pot spune ca nu m-as descurca fara ele. sau poate ca da, dar nu vreau sa incerc :))
Livia Vasuianu – PR & Events Coordinator
Madalina Dima – Programme Coordinator
Felicia Andrei – Guest Management
Domnica Predoiu – Short film Competition Coordinator

 … Si cine este spectatorul de Anonimul? Pe cine asteptati voi la Sfantu Gheorghe, an de an? Cititorii ar trebui sa stie ca spectatorul de la Anonimul este, in primul rand, membru al juriului, nu’i asa?

Spectatorul de Anonimul iubeste filmele, asta pot sa spun cu mana pe inima. E greu sa vii intr-un loc in care de multe ori trebuie sa iti iei cazare cu jumatate de an inainte sau sa vii cu cortul daca stai cu spatele seara de seara la ecran. Ce ma bucura este ca am inceput, dupa atatia ani, sa recunosc feţe, am cunostinte pe care le-am intalnit la Anonimul si cu care tin legatura si in timpul anului. Cred ca ceea ce ne-a apropiat pe noi foarte mult de publicul nostru a fost tocmai trecerea de la juriul profesionist la juriul din care poate face practic fiecare din cei veniti la festival, cu conditia sa fi vazut filmele sau macar unul care i-a impresionat atat de mult incat sambata sa mearga sa voteze. Sunt din ce in ce mai multi cei care voteaza!

In primul an a fost o guerrilla surda :) iar acum deja stim ca publicul va veni sa voteze si noua nu ne ramane decat sa vedem favoritul cui castiga. Sa nu iti inchipui ca noi, din echipa, desi nu votam, nu avem favoriti. Avem si punem si pariuri :))
Era si intr-un fel nefiresc sa nu recunoastem noi insine intai particularitatea festivalului nostru. Este greu ca un eveniment de cinema sa stranga in fata aceluiasi ecran, la acelasi film si 4000 de oameni. Si atunci? Cum sa nu iei asta in calcul? Cum sa nu-i responsabilizezi? Votul in sine este o asumare a parerii tale, chiar vedeam oameni care odata ajunsi in fata calculatorului de vot inca ezitau…

Pentru ca mai citesc si alti bloggeri aici, intentionati sa acordati in continuare atentie blogosferei? Anul trecut au fost patru bloggeri oficiali, alesi impreuna cu Vodafone. Continuati proiectul si in acest an?

Nu stiu inca daca vom continua proiectul de anul trecut cu Vodafone, ce stiu sigur este ca vom continua sa invitam bloggeri. 

De final, una mai personala: care sunt, pentru tine, 1.cele mai grele si 2. cele mai frumoase lucruri la Anonimul, momentul tau de drag suprem de festival?

Asta personala e cea mai grea si iti multumesc pentru ea: m-a facut sa imi aduc aminte de atatea momente speciale, nici nu stiam ca sunt atat de multe de care imi aduc aminte cu drag.

Cel mai greu a fost inceputul, acum dupa opt ani imi dau seama de ce toata lumea ne privea ca pe niste cazuti din stele :) chiar si mie imi venea greu sa explic oamenilor din Romania, culmea!, nu din afara, cine suntem si ce vrem si mai ales de ce vrem ceva atat de departe. Cu cat a trecut timpul cu atat cei care fusesera deja la Anonimul, invitati sau in public, m-au ajutat poate fara sa vrea, s-au spus atatea vorbe frumoase despre loc, despre festival, despre ce incercam noi sa facem acolo poate mai ceva ca un PR profesionist.

Cele mai frumoase momente sunt legate de oameni. Am cunoscut oameni atat de calzi, de intelepti si de apropiati, oameni de la care am avut ce invata, si ei sunt atat de multi…
Iar momentul meu de drag suprem a fost anul trecut cand l-am invitat pe scena pe Nuri Bilge Ceylan, asta e un moment pe care n-o sa-l pot uita usor.

Încă o dată, mulţumesc, Miruna! Iar voi, cetitori printre rânduri, să nu uitaţi acasă soluţiile antiţânţari când mergeţi la Anonimul! :)

Şi pentru că, tradiţional, la artificiile ce marchează închiderea ediţiilor de Anonimul, se aude Allegria, voila:

November 3

Doru Panaitescu, un marketeer şi biodiversitate lui

Îmi place Doru Panaitescu şi îl admir pentru pasiunile “sălbatice” pe care le are, pentru răbdarea cu care ne-a explicat în detaliu cum s-au format Cheile Sohodolului şi pentru că rămâne fidel principiului de a-şi păstra sfârşitul de săptămână doar pentru el, călătorii şi prieteni. Tot Doru, acelaşi Doru, ştie publicitate online cât să predea şi la alţii, se pricepe să învârtă o mâncare #laceaun şi mai şi cântă la chitara. În rest, cred că are şi nişte defecte pe undeva :))))

De asemenea, ca pasionat de fotografie, Doru urmăreşte tot felul de vieţuitoare, mai ales păsăret, pentru a le surprinde în habitatul natural. Aşa a adunat mii de imagini, iar pe unele dinre ele le expune, până în decembrie, inclusiv, la F64 Studio din Bulevardul Unirii 45, sub numele de Biodiversitate. Îl găsiţi acolo în fiecare săptămână ca să vă povestească detalii despre fiecare fotografie (urmăriţi-l pe Twitter ca să aflaţi în ce zi), şi mai jos aflaţi câteva lucruri despre aplecarea lui pentru ştiinţe… naturale! L-am întrebat despre asta şi alte câteva lucruri, iar acum vă spun şi vouă ce am aflat. Enjoy! (intenţionat, prietenii ştiu de ce!)

De unde şi până unde pasiunea asta pentru a (sur)prinde animalele, păsările, în special, la ele acasă?

Pasiunea pentru natură şi ştiințe naturale o am de mic. La patru cinci ani deja desenam toate animalele din Atlasul Zoologic. Mai târziu am pierdut darul desenului, dar m-a ajuns din urmă cheful de a imortaliza animalele vii, nu doar pe cele din planșele atlasului.

Care a fost prima vieţuitoare urmărită și trasă într-o fotografie de care să fii mulţumit?

Prima?? Nu mai țin minte… probabil că primii lilieci din peșterile în care mergeam în anii 2000-2001. Nu știu dacă mai am filmele pe acasă…

Şi fotografia pentru care ai muncit cel mai mult? Distanță parcursă, ore de urmărire etc

E greu de spus. Pentru multe din ele m-am chinuit, iar efortul nu se vede neapărat în rezultat. De exemplu în 2010 am mers de două ori până în Devavanya (Ungaria) petnru o fotografie cu o dropie în libertate. Fotografia nu mi-a reușit, am trei cadre ușor mișcate și neclare. Am mers pentru ele 3200 de kilometri (800 km dus întors de două ori), dar nu regret nici măcar o secundă sau un metru. La anul voi veni cu trofeul pe cardul foto (un dropioi în postură nupțiala). Îmi doresc prea mult fotografia asta să nu ajung să o fac, mai ales că turele de anul trecut au însemnat o acumulare de informații cruciale pentru reușita de anul viitor.

Există animale pe care le’ai urmărit și nu le’ai (sur)prins? Încă le cauți?

Da, mufloni, acvile, cerbi, lista e destul de lunguiață. Lucrez la câteva specii frumoase, remarcabile, pe care sper să le fotografiez în următorii ani. Nu mă grăbesc, animalele nu pleacă de acolo.

În afară de fotografie, ai în plan și alte acțiuni care vizează biodiversitatea, cum ar fi acțiuni pentru protejarea vreunei specii ori pentru a educa nițel poporul din punctul asta de vedere?

Da, am în plan editarea unui album foto, dar și a unui ghid de buzunar cu dublă funcție. Deocamdată sunt doar proiecte, dar veți afla mai multe despre ele la momentul potrivit.

Ai fost vreodată în pericol când ai fotografiat? Vreun risc sau chiar păţanie semnificativă?

Propriu-zis nu, pentru că știu ce înseamnă o întâlnire cu un animal sălbatic, toate sunt imprevizibile. Faptul că am “aranjat” o viperă cu mână pentru o fotgrafie perfectă se pune? (nota mea: DAAAA!)

Practic nu pot vorbi de pericol, deși pentru un om neavizat apariția unei vipere e un motiv suficient să urle din toți rărunchii sau să o rupă la sănătoasă. Pentru mine însă e o șansa deosebită, pe care nu o pot rata.

Ce note aveai, în sc generală, la științele naturii? :)

Bune. Mi-au plăcut și biologia, și chimia, și fizică, și geografia, și geologia. Aveam note bune, azi mă bucur că am învățat la aceste materii. Și un secret: încă mai învăț. Am acasă mai multe tratate de geologie carstică, de mineralogie, tratate de ornitologie, studiez și puțină taxonomie. Trebuie să fii pregătit să înțelegi ce este deja în jurul tău…

În  fine, cum reușești  împaci marketerul din tine, fiindcă, se știe, asta presupune cifre exacte şi exceluri, cu pasionatul de fotografie, când trebuie răbdare şi să stai nemișcat ore întregi,  să te “machiezi”, camuflezi,  îţi trebuie ochi format pentru ceva artistic (vezi foto cu rățuște şi irizații de ape sau cormoranul leneş pe care stătea un ţânţar) :)

Nu e neapărat răbdare. E mai mult vorba despre o serie de tehnici de apropiere, respectiv de încadrare. Unele învățate din cărţi de specialitate (puține ce-i drept), restul pe propria piele sau, mai degrabă, din propriile eșecuri. Ce nu  te înfrânge, te face  face  puternic. Gasiti la mine pe blog câteva tutoriale ale unor reuşite, cat despre etologie (comportamentul animalelor) mă documentez în permanenţă pentru a fi mai aproape de speciile salbatice…