November 18

Ce tot cară femeile în geantă?

În perioada mea aproximativ corporatistă, căram zilnic după mine o geantă suficient de mare ca să adăpostească acolo toate cele necesare pentru supravieţuirea în sălbăticie vreo câteva zile. Cel puţin aşa presupun, că n-am experimentant niciodată treaba asta… dacă nu punem la socoteală jungla specifică unui loc de muncă. Oricum, mai toate genţile mele erau mari. Şi grele. Şi, de obicei, orice căutam în ele se găsea exact în ultimul buzunar cotrobăit!

Dar într-o zi mi-am făcut curaj şi am răsturnat tot ce era în ea!

Continue reading

November 14

Clienţii care ştiu mai bine decât consultantul

Nu pricep care e problema clienţilor care cer sfatul unui consultant (presupus specialist, că de-aia îl angajezi, nu?!) dar fie nu ţin cont de el, fie simt nevoia să-l corecteze tot timpul, după bunul lor plac. Cum ar fi comunicatele de presă în care vreun şef de companie doreşte neapărat să fie citat, şi nu doar atât, dar citatul e din ăla cu limbă de lemn, întreprinderea, colectivul, clienţii, încrederea, superlativele.

Sau Se poate să facem ceva care să fie CSR şi HR şi BTL şi cu nişte social-media şi corporate on top?!  Totul, desigur, într-o singură acţiune şi dacă se poate, să aibă şi buget de patru euro + TVA. Sau faimosul Poţi să faci logoul mai mare? din publicitate.

Continue reading

August 19

Reguli de… Naiba ştie! Ziceţi voi!

Săptămâna trecută m-am amuzat luând peste picior un domn a cărui problemă era că a fost invitat la film de domnişoara cu care îşi propusese şi, parţial, reuşise, un one night stand. Pe principiul ne cunoaştem la club, dansam, alea alea, hai să-mi vezi chitara şi, peste câteva ore, uite cafeaua, îţi chem un taxi. Numai că domnişoara a vrut la film ceva mai târziu şi, când a înţeles că un date cu domnul în cauză nu urma să devină realitate, s-a cam bosumflat.

Sigur, domnului din povestea noastră n-ar fi putut să-i pese mai puţin de supărarea domnişoarei. Pe de altă parte, însă, el zice că n-ar putea să iasă vreo treabă serioasă după o aventură de-o noapte. Am făcut mişto, da, fiindcă pe mine mă amuză prejudecăţile de genul ăsta, ca şi toate reţetele de tipul “Când sună, nu-i răspunde din prima. La SMS nici să nu te gândeşti! Şi dacă îţi dă mesaje pe FB trebuie să-l ignori”. Sau aşa ceva!
Continue reading

July 25

Subtitrarea la români. By Taxi ft Irina-Margareta Nistor

Foarte simpatic cântec, clip mişto şi îmi place şi colaborarea cu Irina-Margareta Nistor. Trupa Taxi nu se dezice. N-o avea Dan cea mai voce din lume, dar compensează prin umor! Îmi place!

Şi, da, e şi ăsta un subiect. Şi nu e vorba neapărat de cum se traduc înjurăturile ci chiar replici care nu au vorbe cu beep. Cat despre ce guvernează România, pudibonderia sau ipocrizia, aş zice că la noi sunt un pic sinonime :D
Continue reading

May 23

Concluzii furtunoase

M-a prins ploaia pe stradă şi m-a făcut ciuciulete, aşa că în loc să mă duc direct spre casă, dacă tot eram fleaşcă, am prelungit un pic mersul prin ploaie şi m-am dus până la ai mei, care stau la doi paşi de mine. Dacă tot nu-i văd trei zile, m-am gândit să le zic Bună! Pa!

Deschide mama, se uită la mine, dă să râdă, dar îşi recompune repede faţa serioasă:
– Bine, mamă, da’ tu când te faci mare?
Tata, în spatele ei:
– Ei, las-o şi tu în pace!
Apoi, către mine:
– Auzi, da’ şi tu, să umbli aşa, prin ploaie. Vezi să nu răceşti!

ploaie cu soare
Ploaie cu soare :)

Concluzii:
1. Pentru părinţi nu eşti niciodată suficient de mare încât să rezişti la o ploaie sănătoasă!
2. Oricum n-o sa fiu niciodată suficient de matură încât să rezist unei plimbări prin ploaie!
3. Oamenii care se feresc de ploaie pe sub copertine se uită în continuare ciudat la cei care n-o fac.
4. Detest în continuare umbrelele.
5. Când ajungi acasă ciuciulete, râzând cu gura pânăla urechi, combinaţia perfectă constă într-un ness botezat cu un pic de drambuie şi un dus fierbinte!

Ceea ce vă doresc şi vouă!

January 31

Alex Velea: portativul e, cu mine!

Aseară, în drum spre concertul Robin and the Backstabbers din Fabrica (foarte mişto, btw, şi o foarte plăcută surpriză trupa de deschidere, PIMP, chiar nu mă aşteptam să sune aşa bine!), s-a vorbit un pic de Alex Velea, motiv pentru care mi-am adus aminte de nefericita virgula tatuată între omoplaţii domnului fix într-un loc în care virgula n-ar avea ce căuta.

Continue reading

December 20

Fraţii Grimm şi aşteptări vechi de 200 de ani!

Ştiu că îi iubim pe Fraţii Grimm, şi Google îi iubeşte, le-a dedicat azi un doodle foarte simpatic, povestea cu Scufiţa Roşie, iar copilăria noastră era mai săracă dacă n-am fi văzut câte zece minute săptămânal din Albă ca Zăpada lui Disney la Gala Desenului Animat! Ştiu! Şi mie îmi plac basmele lor, am două cărţi groase cu poveşti de Fraţii Grimm care au necesitat legare de la atâta citit şi recitit!
Sunt minunate poveştile şi e grozav că, şi datorită lor, am prins drag de citit! Însă ce învăţăminte tragem noi din basmele celor doi fraţi? Aud? Lasă că vă spun eu!

Continue reading

December 20

Zece chestii de făcut în caz de apocalipsă

Mă amuză apocalipsele, atâta timp cât nu se exagerează cu spaimele, mai mult sau mai puţin reale. Mi se pare oricum destul de apocaliptic viitorul ca să mai inventăm şi ameninţări suplimentare, da’ dacă unii au considerat amuzant să mai streseze nişte pesimişti cu terminarea lumii la dată fixă, de ce nu?!

Aşadar, iată ce putem face în caz de apocalipsă (traficul de dinainte de Crăciun nu se pune, nu?):

Continue reading

October 27

Amorul trece prin stomac?

Circul cu taxiul de mulţi ani, aşa căƒ, vrând-nevrând, asist la desfăşurarea diverselor tipologii umane. cred că aş putea să scriu şi-o carte despre taximetrişti… dacă aş avea timp să scriu. Unii sunt haioşi, alţii tăcuţi, morocănoşi, au chef de vorba, te lasă ori nu să fumezi şi aşa mai departe.

Cel de azi dimineaţă trăia o dramă sentimentală. Cu Aurica. Iar eu am asistat, fără să vreau, la întreaga discuţie. Elucubranta pe alocuri, am şi zâmbit a râs, uitandu-mă încăpăţânat pe geam, că să nu se observe. Nu c-ar fi fost atent la mine.

Continue reading

March 30

Probleme cu capul?

Nu sunt genul care mută pe alt canal când intervine calupul de publicitate, exceptând reclamele la Catena şi Colon Help, care mă scot, inevitabil, din sărite!, ba chiar mă uit atent la unele dintre ele, să văd cum sunt făcute, să văd ce beneficii prezintă… în fine, deprinderi de comunicator!

Adăugând peste asta faptul că-s femeie, fireşte, reclamele la produse (mai ales noi) cosmetice mă interesează cu atât mai mult şi, în special, cele destinate îngrijirii şi colorării părului. Aşadar, măşti, şampoane, balsamuri şi vopsele? Trimiteţi informaţia către mine, vă rog!

… dar poate nu chiar pe toată?! Uite care e treaba! Culoarea părului meu roşcat provine dintr-un tub, că aia e, mă trag din neam de oameni şateni, ce să fac?! În consecinţă, ar trebui să folosesc produse pentru păr vopsit, nu? Să-i protejeze pigmentul şi alea alea! Boooon! Dar, dincolo de asta, părul meu are tendinţe de uscare la vârfuri, mai ales că, pe fuga fiind cam de fiecare dată, îl chinui neostenit cu uscătorul, aşa că trebuie să folosesc (şi) produse hidrantate şi/sau produse care sunt destinate refacerii structurii firului de păr!

Dacă mai punem la socoteală faptul că e ondulat de la mama tata lui (al meu, de fapt!) şi că de cele mai multe ori îmi place să-l port netezit, mai adăugăm în ecuaţie şi produse pentru păr ondulat/netezire, la care, musai, se adaugă cele pentru volum! Că neted, ok, dar cu volum ne place, place, place! Şi mai e şi-o gamă pentru străluciri “ca de diamant”, vorba reclamei, şi cred, adică sigur şi asta mi-ar plăcea foarte tare!

Fără deosebire, în toate reclamele la produse pentru îngrijirea părului, îndiferent de “problema” pe care se presupune că o adresează produsul, pletele protagonistelor se unduiesc seducător, strălucitor, perfect colorat, îngrijit şi hidratat fir cu fir, “pentru că merită”.

Pusă faţă în faţă cu toate aceste posibilităţi, practic nelimitate, îmi pare că dacă aş fi măcar puţin obsedată de starea propriei podoabe capilare, ar trebui să-mi petrec cea mai mare parte din timp spălându-mi părul, apoi îngrijindu-l frumos cu măşti şi alte soluţii care rămân în el după spălare (leave-in-uri), spumă şi fixativ, ca să reziste coafura! Păi nu?! Păi nu, că doar nu-s nebună!

Şi totuşi, eu cu ce ar trebui să mă spăl pe cap?! De protecţie a culorii, volum, pentru păr ondulat, nehidratat, pentru netezire, strălucire… Aoleu! Aoleeeeeeu!

Şi, că tot veni vorba, de ce naiba domnii nu observă când ne tundem, coafăm, schimbăm culoarea părului?! Eu sunt norocoasă la capitolul ăsta, poate şi pentru că schimbările mele sunt, de obicei, radicale, dar e o practică generală! Ea zâmbeşte dulce gen “iubi, nu observi nimic schimbat la mine?”, el pricepe zâmbetul însă mintea lui nu procesează: “Doamne, iar zâmbetul ăla! Oare ce şi-a făcut?”, după care îndrpzneşte, timid: ăăăă, ţi-ai făcut ceva la păr?!

Şi după care ea stă îmbufnată tot restul serii fiindcă, vezi bine, el nu observase şuviţele cu un sfert de ton mai închise decât erau ieri! Nu-ţi pasă deloc de mine!