Săptămâna trecută m-am amuzat luând peste picior un domn a cărui problemă era că a fost invitat la film de domnişoara cu care îşi propusese şi, parţial, reuşise, un one night stand. Pe principiul ne cunoaştem la club, dansam, alea alea, hai să-mi vezi chitara şi, peste câteva ore, uite cafeaua, îţi chem un taxi. Numai că domnişoara a vrut la film ceva mai târziu şi, când a înţeles că un date cu domnul în cauză nu urma să devină realitate, s-a cam bosumflat.

Sigur, domnului din povestea noastră n-ar fi putut să-i pese mai puţin de supărarea domnişoarei. Pe de altă parte, însă, el zice că n-ar putea să iasă vreo treabă serioasă după o aventură de-o noapte. Am făcut mişto, da, fiindcă pe mine mă amuză prejudecăţile de genul ăsta, ca şi toate reţetele de tipul “Când sună, nu-i răspunde din prima. La SMS nici să nu te gândeşti! Şi dacă îţi dă mesaje pe FB trebuie să-l ignori”. Sau aşa ceva!
love sex

Deşi am apreciat ca amuzante replicile domnului la înţepăturile mele, cu siguranţă aş fi uitat toată povestea dacă azi nu dădeam de un text cumva pe acelaşi subiect – îl găsiţi aici. Pe scurt, două adolescente discută despre rigorile “pusului”. Nu din prima, nici din a doua, ci doar din a treia, zice una, iar cealaltă îi dă o replică uşor năucitoare: Păi da, şi d-aia nu te mai sună nimenea!

Pasămite, dacă nu din prima, ţi se duce buhul de complicată sau ceva, şi gata!, nu te mai sună nimenea! Pe de altă parte, dacă ţi-o pui din prima, voila, cazul domnului de la început, poţi să uiţi despre a doua şi a treia, iar de film nici nu se pune problema! Adică nu e bine nicicum!

Copii, eu înţeleg că partea cu cerutul prieteniei, ştiţi voi, cum se proceda în cretacic, e demodată. Înţeleg şi preocuparea pentru pus, că, deh, oameni suntem, filme vedem! Deşi, na, pe vremea noastră se lăsa cu emoţii doar când te lua de mână prima dată, oho, târziu şi cu timiditate! Lumea se limita la cele 10 degete împreunate şi nici lucrarea la cea mai cruntă materie (suficient de ironic, urma a doua zi!) nu defecta corola de minuni a momentului! Şi era atât de mişto, şi încă e, slavă vremurilor mişto pe care le-am trăit ca adolescentă şi preocupărilor noastre cu mult mai variate!

Totuşi, nu înţeleg care e procedura standard. Dacă ţi-o pui din prima, nu te sună. Dacă nu ţi-o pui din prima, iar nu te sună.

Serios! Te sună vreodată?!

PS Nu e de mirare că ăştia pică bacul cu brio, de vreme ce numără doar până la… trei! :D

Share: